Cauza T‑151/11

Telefónica de España, SA

și

Telefónica Móviles España, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Serviciu public de radiodifuziune – Ajutor pe care Spania intenționează să îl acorde în favoarea RTVE – Modificare a sistemului de finanțare – Înlocuirea veniturilor din publicitate cu noi impozite aplicate operatorilor de televiziune și de telecomunicații – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Drepturi procedurale – Ajutor nou – Modificarea schemei de ajutor existente – Măsură fiscală care constituie modul de finanțare a ajutorului – Existența unei legături de alocare obligatorii între impozit și ajutor – Impactul direct al veniturilor din impozite asupra cuantumului ajutorului – Proporționalitate – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 11 iulie 2014

1.      Acțiune în anulare – Admisibilitate – Respingere pe fond a unei acțiuni fără pronunțare asupra admisibilității – Puterea de apreciere a instanței Uniunii

(art. 263 TFUE)

2.      Ajutoare acordate de state – Examinarea plângerilor – Deschidere a unei proceduri oficiale de investigare – Evaluare preliminară cu un caracter necesar provizoriu – Posibilitatea terților care prezintă un interes să prezinte observații

[art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4 alin. (4), art. (6) alin. (1) și art. (7)]

3.      Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Măsură de modificare a unei scheme de ajutoare existente – Modificare ce nu afectează schema, în esență, având un caracter detașabil de aceasta – Calificare drept ajutoare noi doar a elementelor din această schemă care sunt afectate, în esență, de modificare

[art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (c); Regulamentul nr. 794/2004]

4.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Contradicție în motivare – Admisibilitate – Condiții – Cunoaștere de către destinatar a motivelor reale ale deciziei și existența unui temei juridic pentru partea dispozitivă a acesteia

[art. 107 alin. (1) TFUE și art. 296 TFUE]

5.      Ajutoare acordate de state – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Impozite care constituie modul de finanțare a unei măsuri de ajutor – Lipsa unei legături de alocare obligatorii între impozit și finanțarea ajutorului în cauză – Excludere

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

6.      Acțiune în anulare – Controlul legalității – Criterii – Luare în considerare doar a elementelor de fapt și de drept existente la data adoptării actului în litigiu

(art. 263 TFUE)

7.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Aprecierea compatibilității unui ajutor cu piața internă – Criterii

[art. 106 alin. (2) TFUE și art. 107 TFUE]

8.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Puterea de apreciere a statelor membre – Limite – Control al Comisiei – Control jurisdicțional – Limite

[art. 106 alin. (2) TFUE; Protocolul nr. 29 anexat la Tratatele UE și FUE]

9.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Definiția serviciilor de interes economic general – Puterea de apreciere a statelor membre

[art. 106 alin. (2) TFUE; Protocolul nr. 29 anexat la Tratatele UE și FUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 34 și 35)

2.      În cadrul procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat pentru a aprecia dacă aceasta constituie un ajutor de stat, prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, nimic nu se opune ca terții care prezintă un interes să prezinte observații nu numai în ceea ce privește îndoielile pe care Comisia le‑a exprimat în decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare, ci și în ceea ce privește alte elemente ale măsurii supuse investigației. În acest context, nimic nu se opune ca, în urma îndoielilor invocate în observațiile sale de un terț care prezintă un interes, Comisia să recurgă la o examinare mai aprofundată, să colecteze informații suplimentare și, eventual, să își modifice poziția. Astfel, din articolul 4 alineatul (4) și din articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE rezultă că decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare include o evaluare preliminară care permite Comisiei să își formeze o primă opinie cu privire la aspectul dacă măsurile supuse examinării prezintă caracterul unui ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și sunt compatibile cu piața internă. O asemenea decizie are, așadar, doar un caracter provizoriu. Caracterul necesar provizoriu al aprecierilor cuprinse într‑o asemenea decizie este confirmat la articolul 7 din Regulamentul nr. 659/1999, care prevede că, în decizia finală, Comisia poate decide că măsura supusă examinării nu constituie un ajutor, că ajutorul notificat este compatibil cu piața comună, că ajutorul notificat poate fi considerat compatibil cu piața comună dacă sunt respectate anumite condiții sau că ajutorul notificat nu este compatibil cu piața comună. Prin urmare, terții respectivi pot prezenta observații, iar Comisia poate lua în considerare aceste observații pe parcursul procedurii oficiale de investigare.

(a se vedea punctele 45-47)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61-65 și 70)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 86, 88, 90 și 190)

5.      Pentru ca un impozit să poată fi considerat că face parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor, trebuie să existe în mod necesar o dispoziție imperativă de drept național care să impună alocarea impozitului pentru finanțarea ajutorului. În lipsa unei asemenea dispoziții, un impozit nu poate fi considerat ca fiind alocat unei măsuri de ajutor și nu constituie, prin urmare, una dintre modalitățile acesteia. Unica împrejurare a existenței unei asemenea dispoziții nu poate, în mod individual, să constituie o condiție suficientă pentru a demonstra că un impozit face parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor. În cazul în care există o asemenea dispoziție de drept național, trebuie să se examineze, pe de altă parte, dacă veniturile din impozit au un impact direct asupra cuantumului ajutorului. Pentru ca un impozit să poată fi considerat că face parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor nu este suficient, așadar, ca veniturile din acesta să fie alocate în mod necesar finanțării acesteia. De asemenea, nu este suficient să se demonstreze că încasarea impozitului efectuată pe baza măsurii fiscale este alocată beneficiarului ajutorului.

(a se vedea punctele 102-104)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 134)

7.      Pentru ca un ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE să poată fi declarat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) TFUE, trebuie îndeplinite următoarele condiții: pe de o parte, operatorului vizat trebuie să i se încredințeze misiunea unui serviciu de interes economic general printr‑un act de putere publică, care definește în mod clar obligațiile de serviciu de interes economic general în discuție. Pe de altă parte, acest operator nu trebuie să primească o compensație excesivă, iar finanțarea de stat nu trebuie să aducă atingere concurenței pe piața externă în mod disproporționat.

(a se vedea punctul 152)

8.      Din Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, care completează Tratatele UE și FUE, reiese că dispozițiile Tratatului FUE nu aduc atingere competenței statelor membre de a participa la finanțarea serviciului public de radiodifuziune în măsura în care finanțarea se acordă organismelor de radiodifuziune cu scopul ca acestea să își îndeplinească misiunea de serviciu public astfel cum a fost conferită, definită și organizată de fiecare stat membru și în măsura în care finanțarea respectivă nu aduce atingere condițiilor schimburilor și concurenței în Uniune într‑o măsură care ar fi contrară interesului comun, fiind de la sine înțeles că trebuie să fie luată în considerare realizarea mandatului acestui serviciu public.

Rezultă că statele membre dispun de competențe discreționare ample cu privire la stabilirea compensației acordate pentru prestarea unui serviciu public de radiodifuziune. În consecință, controlul exercitat de Comisie asupra caracterului proporțional al compensației este restrâns. Aprecierea Comisiei privește situații de fapt economice complexe. Prin urmare, controlul exercitat de Tribunal asupra deciziei Comisiei este mai restrâns decât cel exercitat de Comisie asupra măsurii luate de statul membru în cauză. Acesta se limitează la a verifica necesitatea compensării prevăzute pentru ca această misiune să poată fi îndeplinită în condiții acceptabile din punct de vedere economic sau invers, dacă măsura în cauză este vădit neadecvată în raport cu obiectivul urmărit.

(a se vedea punctele 158-161 și 173)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 177)