Cauza C‑77/09
Gowan Comércio Internacional e Serviços Lda
împotriva
Ministero della Salute
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de
Tribunale amministrativo regionale del Lazio)
„Produse fitosanitare — Directiva 2006/134/CE — Validitate — Restricții de utilizare a fenarimolului ca substanță activă”
Sumarul hotărârii
1. Întrebări preliminare — Aprecierea validității — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări cu privire la contextul factual și normativ
(art. 234 CE)
2. Agricultură — Apropierea legislațiilor — Introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar — Directiva 91/414
[Directiva 91/414 a Consiliului, art. 19 și anexa I; Directiva 2006/134 a Comisiei]
3. Agricultură — Apropierea legislațiilor — Introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar — Directiva 91/414
[Directiva 91/414 a Consiliului, art. 19 și anexa I; Directiva 2006/134 a Comisiei]
4. Agricultură — Apropierea legislațiilor — Introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar — Directiva 91/414
[art. 168 TFUE și art. 191 alin. (1) și (2) TFUE; Directiva 91/414 a Consiliului, anexa I; Directiva 2006/134 a Comisiei]
5. Agricultură — Apropierea legislațiilor — Introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar — Directiva 91/414
[Directiva 91/414 a Consiliului, art. 5 alin. (5) și anexa I; Directiva 2006/134 a Comisiei]
1. Curtea nu poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională decât în cazul în care este evident că interpretarea sau aprecierea validității unei norme a Uniunii, solicitată de instanța națională, nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale ori problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util întrebărilor care i‑au fost adresate.
Această situație nu se regăsește în cazul în care, pe de o parte, nu se contestă în fața Curții că întrebarea cu privire la validitatea unei directive este pertinentă pentru soluționarea acțiunii principale și, pe de altă parte, instanța națională a explicat că avea îndoieli cu privire la validitatea acesteia, în esență, ca urmare a incoerenței care ar exista între limitările în utilizarea unei substanțe care au fost stabilite de această directivă și evaluările tehnice și științifice ale acestei substanțe care au fost în ansamblu pozitive, astfel încât Curtea dispune de informații suficiente care îi permit să examineze validitatea directivei în raport cu situația care face obiectul acțiunii principale.
(a se vedea punctele 25-27)
2. Astfel cum reiese din al cincilea, al șaselea și al nouălea considerent, Directiva 91/414 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar urmărește eliminarea obstacolelor în calea schimburilor intracomunitare de produse de uz fitosanitar, menținând în același timp un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și animale. Pentru a putea îndeplini în mod eficient obiectivul care îi este încredințat și ținând cont de aprecierile științifice complexe pe care trebuie să le realizeze atunci când, în cadrul examinării cererilor de înscriere a unor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, Comisia efectuează o evaluare a riscurilor pe care le presupune utilizarea respectivelor substanțe, acesteia trebuie să îi fie recunoscută o largă putere de apreciere.
Exercitarea acestei puteri nu este totuși sustrasă controlului jurisdicțional. Astfel, în cadrul acestui control, instanța Uniunii trebuie să verifice respectarea normelor de procedură, acuratețea situației de fapt reținute de Comisie, absența unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a unui abuz de putere. În special, pentru a verifica dacă instituția competentă a săvârșit o eroare vădită de apreciere, instanța Uniunii trebuie să verifice dacă această instituție a examinat, cu atenție și cu imparțialitate, toate elementele pertinente ale cauzei, elemente care susțin concluziile ce se deduc din acestea.
(a se vedea punctele 54-57)
3. În cadrul Directivei 91/414 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, deși Comisia este obligată să ia în considerare evaluarea științifică realizată de statul membru raportor, această evaluare nu obligă totuși Comisia, nici, eventual, Consiliul, care, în procedura prevăzută la articolul 19 din această directivă, au în continuare dreptul de a adopta măsuri de gestionare a riscurilor diferite de cele propuse de statul membru raportor.
În ceea ce privește Directiva 2006/134 de modificare a Directivei 91/414 a Consiliului în vederea înscrierii substanței active fenarimol, de vreme ce, pe de o parte, datele furnizate de notificator au confirmat evaluarea inițială a statului membru raportor referitoare la lipsa riscului unor efecte negative și au fost acceptate de grupul de lucru „evaluare” și, pe de altă parte, respectiva Directivă 2006/134 nu infirmă rezultatele evaluării științifice a riscurilor pe care le presupune această substanță activă, întrucât aceasta determină autorizarea utilizării sale în produse de uz fitosanitar, niciun element nu permite să se concluzioneze că Directiva 2006/134 este afectată de o eroare vădită de apreciere din partea Comisiei.
Astfel, în asemenea împrejurări, nu se poate imputa Comisiei că nu a luat în considerare cu atenție și cu imparțialitate elementele științifice prezentate de statul membru raportor în cursul etapei de evaluare a riscurilor pe care le presupune utilizarea fenarimolului.
(a se vedea punctele 60, 62, 63, 65 și 67)
4. Atunci când se dovedește imposibilă determinarea cu certitudine a existenței sau a întinderii riscului invocat din cauza naturii insuficiente, neconcludente sau imprecise a rezultatelor studiilor efectuate, dar persistă probabilitatea unui prejudiciu real pentru sănătatea publică în ipoteza realizării riscului, principiul precauției justifică adoptarea unor măsuri restrictive, cu condiția ca acestea să fie nediscriminatorii și obiective.
În ceea ce privește procedura de înscriere a fenarimolului în anexa I la Directiva 91/414 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, la momentul elaborării proiectului de decizie cu privire la înscrierea fenarimolului în anexa I la Directiva 91/414 a reieșit că rămâneau anumite preocupări referitoare la efectele toxice intrinseci ale fenarimolului și mai ales la proprietățile potențial generatoare de tulburări endocrine, justificându‑se astfel că utilizarea sa nu trebuie autorizată fără restricție. Or, nu se poate considera că asemenea preocupări se întemeiază pe simple considerații de natură pur ipotetică.
În aceste condiții, care urmăresc să demonstreze că existau încă anumite incertitudini științifice cu privire la aprecierea efectelor asupra sistemului endocrin a unor substanțe precum fenarimolul, nu se poate considera că, prin faptul că a supus autorizarea acestei substanțe unor restricții de utilizare, Comisia a aplicat în mod vădit eronat principiul precauției.
(a se vedea punctele 76-79)
5. Trebuie să se recunoască Comisiei o putere largă de apreciere atunci când, în cadrul procedurii de înscriere a unei substanțe în anexa I la Directiva 91/414 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, adoptă măsuri de gestionare a riscurilor.
În ceea ce privește problema dacă măsurile de restricționare a utilizării fenarimolului sunt apte să realizeze obiectivele urmărite de Directiva 91/414, din procedura care a condus la adoptarea Directivei 2006/134 de modificare a Directivei 91/414 a Consiliului în vederea înscrierii substanței active fenarimol, precum și din considerentele acestei directive rezultă că Comisia a încercat să ajungă la un echilibru între obiectivele Directivei 91/414 referitoare la ameliorarea producției vegetale și a protejării sănătății umane și animale, a apelor subterane și a mediului, pe de o parte, și interesul notificatorului de a obține înscrierea fenarimolului în anexa I la Directiva 91/414 la finalul evaluării științifice a riscurilor pe care le presupune această substanță, pe de altă parte. Ținând cont de preocupările cu privire la potențialele efecte ale fenarimolului de tulburare endocrină și de incertitudinile științifice în această privință care au justificat utilizarea de către Comisie a principiului precauției, restricțiile pe care Directiva 2006/134 le impune pentru utilizarea acestei substanțe nu par a nu fi apte să atingă aceste obiective.
În ceea ce privește caracterul necesar al măsurii în cauză, trebuie arătat că, deși înscrierea fenarimolului în anexa I la Directiva 91/414 a fost redusă la o perioadă de 18 luni, din considerentul (11) al Directivei 2006/134 reiese că această limită temporală nu împiedică o eventuală reînnoire a respectivei înscrieri în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (5) din Directiva 91/414. De asemenea, din considerentul (6) al Directivei 2006/134 reiese în mod expres că împrejurarea potrivit căreia autorizarea fenarimolului este limitată la utilizările care au fost efectiv evaluate și care au fost considerate conforme cu condițiile prevăzute de Directiva 91/414 nu împiedică posibilitatea înscrierii altor utilizări în anexa I la această directivă, după evaluarea lor completă.
În aceste împrejurări, nu se poate considera că măsurile de restricționare a utilizării fenarimolului depășesc ceea ce poate fi apreciat drept necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite. Rezultă că Directiva 2006/134 nu este nevalidă ca urmare a încălcării principiului proporționalității.
(a se vedea punctele 82-87)