Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2010 - Reagens/Comisia
(Cauza T-30/10)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Reagens SpA (San Giorgio di Piano, Italia) (reprezentanți: B. O'Connor, L. Toffoletti, D. Gullo and E. De Giorgi, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Anularea în totalitate a Deciziei C (2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 (cazul COMP/38.589 - Stabilizatori termici) în ceea ce priveşte stabilizatorii din staniu, sau, doar în măsura în care aceasta o priveşte pe reclamantă;
constatarea faptului că termenele prevăzute la articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2003 se aplică în cauză, astfel încât este prescrisă aplicarea unei amenzi reclamantei;
în subsidiar, constatarea faptului că, în mod greşit, Comisia a aplicat reclamantei o amendă de 10 791 000 de euro şi, în măsura în care va fi necesar, ajustarea amenzii la un nivel care să corespundă naturii limitate a posibilei încălcări a articolului 101 TFUE de către reclamantă după anul 1996;
iniţierea unei proceduri de investigaţie în aplicarea articolului 35 din Liniile directoare privind calculul amenzilor în ceea ce priveşte Chemson şi Baerlocher şi în raport cu toate susţinerile prezentate de destinatarii deciziei privind stabilizatorii de staniu după notificarea comunicării privind obiecţiunile;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea formulată, reclamanta solicită anularea parţială a Deciziei C (2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009, în măsura în care aceasta constată că reclamanta a încălcat articolele 81 CE şi 53 SEE (cazul COMP/38.589 - Stabilizatori termici) şi în măsura în care se aplică o amendă reclamantei.
În susţinerea concluziilor, reclamanta invocă următoarele motive:
În primul rând, reclamanta pretinde că, la aprecierea faptelor în raport cu stabilizatorii de staniu, Comisia a comis o eroare vădită considerând că reclamanta se face vinovată de participare la o încălcare a articolului 81 CE (devenit articolul 101 TFUE) ulterior perioadei 1996-1997.
În al doilea rând, reclamanta susţine că, prin aplicarea articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003
1 la situaţia de fapt de pe piaţa stabilizatorilor de staniu şi în special, prin faptul că a apreciat că termenele prevăzute la acest articol s-au scurs, Comisia a comis o eroare vădită. Potrivit reclamantei, inexistenţa unei dovezi privind o încălcare ulterioară anilor 1996-1997 înseamnă că aplicarea unei amenzi reclamantei este prescrisă în termenul de 5 ani sau de 10 ani prevăzut la acest articol.
În al treilea rând, reclamantul arată că, în fapt, Comisia a încălcat principiul unei bune administrări şi aşteptările legitime ale reclamantului în ceea ce priveşte desfăşurarea unei investigaţii cât mai corecte, riguroase şi diligente, şi în ceea ce priveşte faptul că nu se va ignora proba concurenţei. În plus, reclamanta susţine că dreptul său la apărare a fost încălcat de Comisie, întrucât aceasta nu a examinat în mod adecvat dovezile prezentate de reclamantă în răspuns la comunicarea privind obiecţiunile şi cu prilejul audierii părţilor şi nici nu i-a permis reclamantei să aibă acces, din nou, la dosarul neconfidenţial al investigaţiei.
În al patrulea rând, reclamanta susţine că acţiunea Comisiei s-a caracterizat prin încălcarea principiului de a aplica un tratament egal în faţa legii tuturor întreprinderilor, întrucât Comisia a aplicat în mod eronat Liniile directoare privind calculul amenzilor
2. În plus, reclamanta susţine că a fost încălcat principiul proporţionalităţii de către Comisie, întrucât amenda care i-a fost aplicată a fost disproporţionată în comparaţie cu amenzile aplicate tuturor celorlalţi destinatari ai deciziei privind stabilizatorii de staniu şi, în special, în comparaţie cu amenda aplicată societăţii Baerlocher.
În al cincilea rând, reclamanta invocă faptul că prin acţiunea Comisiei a fost distorsionată concurenţa pe piaţa comună, fiind încălcat articolul 101 TFUE, în măsura în care Comisia a aplicat incorect Liniile directoare privind calculul amenzilor.
În sfârşit, reclamanta susţine că acţiunea Comisiei încalcă principiul unei bune administrări, întrucât investigaţia nu s-a desfăşurat în mod diligent şi operativ, fiind încălcat şi dreptul reclamantei de a nu fi continuată investigaţia în perioada de examinare a cererilor adresate Tribunalului în cauza Akzo
3.