HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)

12 martie 2008(*)

„Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură comunitară de cerere de ofertă – Prestare de servicii privind dezvoltarea și punerea la dispoziție de servicii de asistență pentru Serviciul comunitar de informare privind cercetarea și dezvoltarea (CORDIS) – Respingerea ofertei unui ofertant – Principiile egalității de tratament față de ofertanți și transparenței”

În cauza T‑345/03,

Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, stabilită în Atena (Grecia), reprezentată inițial de S. Pappas și ulterior de N. Korogiannakis, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de doamna C. O’Reilly și de domnul L. Parpala, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect cererea reclamantei de anulare a deciziei de atribuire a contractului care a făcut obiectul cererii de ofertă ENTR/02/55 – CORDIS lot nr. 2 a Comisiei privind dezvoltarea și punerea la dispoziție a unor servicii de asistență pentru Serviciul comunitar de informare privind cercetarea și dezvoltarea (CORDIS),

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a treia),

compus din domnul M. Jaeger, președinte, domnul J. Azizi și doamna E. Cremona, judecători,

grefier: doamna C. Kristensen, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 iulie 2006,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadrul juridic

1        Până la 31 decembrie 2002, atribuirea contractelor de achiziții publice de servicii ale Comisiei era reglementată de dispozițiile secțiunii 1 (articolele 56-64a) din titlul IV al Regulamentului financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 356, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, CECO, Euratom) nr. 2673/99 al Consiliului din 13 decembrie 1999 (JO L 326, p. 1) care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000 (denumit în continuare „regulamentul financiar”).

2        Potrivit articolului 56 din regulamentul financiar:

„În cursul procedurii de atribuire a contractelor a căror valoare atinge sau depășește pragurile prevăzute de directivele Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, fiecare instituție trebuie să se conformeze acelorași obligații ca și obligațiile care le revin entităților statelor membre în temeiul acestor directive.

În acest scop, normele de aplicare prevăzute la articolul 139 cuprind dispozițiile corespunzătoare.” [traducere neoficială]

3        Articolul 139 din regulamentul financiar prevede:

„Comisia stabilește, prin consultare cu Parlamentul European și cu Consiliul și după avizul altor instituții, normele de aplicare a […] regulamentului financiar.” [traducere neoficială]

4        În temeiul articolului 139 din regulamentul financiar, Comisia a adoptat Regulamentul (Euratom, CECO, CE) nr. 3418/93 din 9 decembrie 1993 de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții ale regulamentului financiar (JO L 315, p. 1, denumit în continuare „normele de aplicare”). Articolele 97-105 și articolele 126-129 din normele de aplicare se aplică atribuirii de contracte de achiziții publice de servicii.

5        Articolul 126 din normele de aplicare prevede, mai exact:

„Directivele Consiliului în materie de contracte de achiziții publice de lucrări, bunuri și de servicii se aplică atribuirii contractelor de către instituții atunci când valoarea contractelor în cauză este egală sau depășește pragurile stabilite prin aceste directive.” [traducere neoficială]

6        Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997 care modifică de asemenea Directivele 93/36/CEE și 93/37/CEE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și, respectiv, de achiziții publice de lucrări (JO L 328, p. 1), prevede:

„Autoritățile contractante se asigură că nu există discriminare între diferiții prestatori de servicii.” [traducere neoficială]

 Istoricul cauzei

I –  CORDIS

7        Cauza de față privește cererea de ofertă generală ENTR/02/55 privind dezvoltarea și punerea la dispoziție a noii versiuni a serviciilor de asistență pentru Serviciul comunitar de informare privind cercetarea și dezvoltarea (CORDIS) (denumită în continuarea „cererea de ofertă în cauză”). CORDIS este un instrument informatic ce permite să se asigure executarea programelor‑cadru europene de cercetare. Acesta reprezintă principalul serviciu de publicare și de comunicare pentru participanți potențiali și actuali, precum și pentru alte grupuri care au un interes într‑un program‑cadru de cercetare european. CORDIS se compune dintr‑o platformă cu multiple funcții care se adaptează necesităților utilizatorilor, dintr‑un portal oferit actorilor din domeniul cercetării și al inovației europene, precum și dintr‑un instrument de diseminare a informației către public.

8        Din anul 1998, furnizarea tuturor serviciilor de asistență pentru CORDIS era asigurată de un singur contractant, și anume Intrasoft International SA (denumit în continuare „contractantul existent”).

9        Adoptarea celui de al șaselea program‑cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrații care contribuie la crearea Spațiului European de Cercetare și la inovare (2002-2006) prin Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 (JO L 232, p. 1) se află la originea unei noi faze de punere în aplicare a sistemului CORDIS. Pentru această nouă fază, Comisia a decis să lanseze o cerere de ofertă și să împartă proiectul în discuție în prezenta cauză în cinci loturi.

II –   Cererea de ofertă în cauză, ofertantul selectat și atribuirea contractului în litigiu

10      La 13 februarie 2002, anunțul de informare prealabilă privind procedura de cerere de ofertă în cauză a fost publicată în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JO S 31). În Suplimentul la Jurnalul Oficial al Comunităților Europene din 7 august 2002 (JO S 152) a fost publicată o rectificare a anunțului de informare prealabilă.

11      La 20 noiembrie 2002, anunțul de participare pentru loturile 1-3 a fost publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JO S 225).

12      Volumul A din caietul de sarcini al cererii de ofertă în cauză, intitulat „Partea generală” (denumit în continuare „volumul A din caietul de sarcini”), prevede, printre altele:

„Preambul

Este vorba despre volumul A, care cuprinde informațiile generale din caietul de sarcini, aplicabil celor [cinci] loturi.

Pentru părțile specifice, vă rugăm să consultați:

[…]

Lot 2 – Dezvoltare

(dezvoltarea și menținerea infrastructurii tehnice pentru toate serviciile)

[…]

1.3. Data începerii și durata contractului

Contractele ar trebui să fie semnate în cursul lunii iunie 2003 și să înceapă la 1 iulie 2003.

Primele trei luni ale contractelor reprezintă „faza de rodare” a acestora.

Rodarea permite noilor contractanți să se familiarizeze cu serviciul CORDIS. Contractul precedent prevede o „predare‑primire”. Astfel, noii contractanți vor avea posibilitatea să acceseze operațiunile serviciului pentru a se pregăti să preia serviciile, cel mai târziu la sfârșitul perioadei de rodare.

Faza de rodare nu este remunerată.

Nu se exclude, sub rezerva aprobării de către responsabilul de proiect din cadrul Comisiei și a acordului contractantului existent, ca anumite părți sau întregul serviciu să fie deja preluat în cursul fazei de rodare (pentru remunerarea serviciilor preluate în cursul fazei de rodare, a se vedea punctul 1.7).

[…]

1.7. Modalități de plată

Plata pentru fiecare lot se va face în termenul stabilit în normele interne ale Comisiei cu privire la plăți, după cum urmează:

[…]

–        în cazul în care noul contractant preia anumite părți sau întregul serviciu în cursul fazei de rodare (a se vedea 1.3), acesta va fi remunerat începând cu data preluării efective a părților respective ale serviciului; […]

[…]

3.3. Evaluarea ofertelor – Criterii de atribuire

Contractul va fi atribuit ofertei care va prezenta cel mai avantajos raport cost‑eficiență. Se vor aplica următoarele criterii de atribuire:

–        criterii calitative de atribuire;

–        preț.

Într‑o primă etapă, oferta selectată va fi evaluată în funcție de criteriile de atribuire calitative de mai jos și de punctajul fiecărui criteriu.

Criteriu	Criterii calitative de atribuire		Punctaj (numărul maxim de puncte) pentru loturile nr. 1, nr. 2, nr. 4, nr. 5	Punctaj (numărul maxim de puncte) pentru lotul nr. 3
1	Valoare tehnică, conformitatea cu caietul de sarcini și cu modul în care sunt îndeplinite specificațiile din acesta; abordarea tehnică propusă (exhaustivitate funcțională, respectarea cerințelor tehnice, caracterul adecvat al tehnologiilor propuse)		35	[…]
2	Calitatea metodologiei propuse (metode de lucru care vizează eficiența, exploatabilitatea, siguranța și confidențialitatea; fiabilitate/disponibilitate/recuperare/întreținerea serviciului; adoptarea celor mai bune practici)		25	[…]
3	Creativitate, grad de inovare (valoarea ideilor originale asupra modului de a aduce inovații serviciului)		20	[…]
4	Calitatea calendarului propus, a gestionării contractelor și a controlului (aranjamente propuse pentru a furniza la timp produsele solicitate și pentru a asigura respectarea obiectivelor, a termenelor și a calității)		20	[…]
5 […] (numai pentru lotul nr. 3)	[…]		[…]	[…]
	Total puncte		100	[…]

[…]

4. Specificații tehnice

Rezumat

Serviciul CORDIS poate fi gestionat de cel mult cinci contractanți independenți, cu următoarele specializări:

[…]

Contractantul lotului nr. 2 va asigura dezvoltarea infrastructurii tehnice utilizate de contractanții celorlalte loturi și de Comisie, în special sistemul comun de producție (CPS), sistemul de gestionare a conținutului [web] (WCMS), sistemul comun de producție (CPS), sistemul de diseminare a informației (IDS) cu toate componentele acestuia (servere WWW, servere FTP, BBS, server e‑mail, firewall, LAN, WAN, acces internet în bandă largă etc.). Contractantul lotului nr. 2 va dezvolta de asemenea noi instrumente și noi funcții, dintre care o parte în scopuri experimentale. Contractantul lotului nr. 2 va aduce know‑how‑ul și software‑ul de aplicare a serviciului, în timp ce contractanții fiecăruia dintre celelalte loturi – și Comisia – vor furniza modulele constitutive de bază, și anume hardware‑ul și sistemele software precum sistemele de gestionare a bazelor de date, ruterul etc.

[…]”

13      Volumul B din caietul de sarcini al cererii de ofertă în cauză, intitulat „Lot 2 – Conținut” (denumit în continuare „volumul B din caietul de sarcini”) prevede specificațiile pentru lotul nr. 2. Acesta prevede, printre altele:

„6.2.1 Evoluția tehnică și funcțională a arhitecturii și a proceselor sistemului

[…]

Prezentul caiet de sarcini se axează – pe baza stadiului serviciului CORDIS în luna iunie 2002 și în viitorul apropiat previzibil – pe descrierea obiectivelor și a cerințelor de bază privind ceea ce este necesar pentru continuarea și pentru evoluția CORDIS. În ceea ce privește întrebarea cum, în prezentul caiet de sarcini se stabilesc numai cerințe minime. Ofertantul/contractantul trebuie să furnizeze informații complete cu privire la modul în care va respecta aceste cerințe.

[…]

6.2.3.3. Indexare, puncte de vedere specifice și taxonomii

Capacitatea de a prezenta un conținut prin utilizarea unor profiluri predefinite pentru a se adresa comunităților de utilizatori țintă. Tehnici de metastructură avansată și de marcare vor trebuie aplicate asupra obiectelor de conținut. Există posibilitatea de a utiliza produse disponibile pentru a pune în aplicare, spre exemplu, o construcție taxonomică, însă acestea trebuie să fie aplicabile pe termen lung și să fie compatibile (coerente) cu arhitectura CORDIS.

[…]

6.8. Transferul către un nou contractant

Contractantul va transfera noului contractant sau Comisiei – în cazul în care Comisia solicită în numele acestora – toate elementele relevante, precum cerințele și specificațiile de design, planurile de livrare, codul sursă, proceduri, planuri de testare, planuri de migrare, rezultate, precum și o documentație completă, în orice format (hârtie sau electronic). De asemenea, licențele produsului care au fost achiziționate și/sau preluate de la contractantul precedent/contractanții precedenți vor fi transferate în mod sistematic noului contractant sau Comisiei.”

14      În aceeași zi, Comisia a transmis ofertanților potențiali un CD‑ROM care conținea informații privind hardware‑ul și software‑ul utilizate la acea dată (denumit în continuare „CD‑ul 1”).

15      La 20 decembrie 2002, Comisia a transmis ofertanților potențiali un al doilea CD‑ROM conținând informații tehnice suplimentare (denumit în continuare „CD‑ul 2”).

16      La sfârșitul lunii decembrie 2002, Comisia a achiziționat un software denumit „Autonomy”, care reprezintă un instrument de căutare contextuală ce permite utilizatorilor finali ai serviciului CORDIS să facă anumite căutări în bazele de date CORDIS, precum și căutări terminologice multilingve.

17      La 7 ianuarie 2003, Comisia a organizat o zi de informare deschisă tuturor ofertanților potențiali, astfel cum fusese prevăzut la punctul 1.6 din volumul A din caietul de sarcini.

18      La 5 februarie 2003, Comisia a publicat pe un site internet temporar, special dedicat cererii de ofertă în cauză, o listă care recapitula tot hardware‑ul și toate aplicațiile software existente utilizate la acea dată (denumită în continuare „lista de inventar”).

19      La 18 februarie 2003, Comisia a mai publicat pe site‑ul menționat un document intitulat „Superquest – Implementation of Release 6 and beyond”. Acest document, din data de 6 februarie 2003 și intitulat „proiect”, era redactat de contractantul existent. Documentul cuprindea specificații tehnice pentru punerea în aplicare a software‑ului Autonomy, precum și recomandarea de a achiziționa software‑ul menționat.

20      La 9 martie 2003, reclamanta, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, în asociere cu o societate belgianã, a depus o ofertă pentru lotul nr. 2 al proiectului (denumit în continuare „contractul în litigiu”).

21      Data limită stabilită pentru depunerea ofertelor prevăzută în caietul de sarcini era 19 martie 2003.

22      La 26 martie și la 1 aprilie 2003, au fost deschise ofertele.

23      Comitetul de evaluare s‑a întâlnit de mai multe ori între 27 martie și 19 iunie 2003.

24      La 19 iunie 2003, comitetul de evaluare a redactat un raport care cuprindea, printre altele, următoarele observații cu privire la oferta reclamantei:

Criterii		Observații						Puncte
1. Valoare tehnică, conformare cu caietul de sarcini […]		Platformă tehnică propusă bazată pe J2EE (urmând după FP6, eEurope etc.), care se suprapune NCA, însă puține detalii cu privire la modul în care NCA va fi dezvoltat și întreținut. Bună justificare generală a J2EE și a avantajelor aferente. Propunere WCMS dependentă de alegerea CE; asumă funcțiile exercitate de WCMS ales. Căutarea etc., ipotezele de funcționalitate bazate pe [software‑ul] Autonomy, în general descriptive și cuprinzând elemente copiate din condițiile de utilizare a Release 6 CORDIS disponibile pe site‑ul [internet] al cererii de ofertă 2002. […] […] În general, înțelegerea cerințelor și a tehnologiei necesare este satisfăcătoare și justifică note ridicate. Totuși, sunt prezentate prea multe detalii inutile și materiale redundante și lipsesc propuneri concrete. Prea multe formulări „se va avea în vedere”, „se vor furniza soluții” lipsite de substanță.						21,6/35
2. Calitatea metodologiei propuse […]		[…] […] […] Menționarea bună, dar generică a tipurilor de design și a reutilizării software‑ului. […] […]						14,8/25
3. Creativitate, grad de inovare […]		[…] […] […]						12,8/20
4. Calitatea calendarului propus, a gestionării contractelor și a controlului […]		[…] […] […] […] […] […]						12,8/20

25      Comitetul de evaluare a propus în final selectarea ofertei societății belgiene Trasys pentru contractul în litigiu. Acesta s‑a întemeiat pe rezultatele unei evaluări calitative și financiare a reclamantei și a Trasys, după cum urmează:

Nume		Criterii de atribuire calitative/Puncte
				nr. 1 (35)	nr. 2 (25)	nr. 3 (20)	nr. 4 (20)	Total (100)
Reclamantă		21,6	14,8	12,8	12,8	62,0
Trasys		25,6	16,2	14,0	13,8	69,6

Nume	Preț total (euro)	Puncte calitate	Raport calitate/preț
Reclamantă	6 095 001,16	62,0	10,17
Trasys	5 543 392,07	69,6	12,56

26      La 16 iulie 2003, Comisia a decis să accepte propunerea comitetului de evaluare și să atribuie contractul în litigiu societății Trasys (denumită în continuare „ofertantul selectat”). Trasys indicase în oferta sa că o parte variabilă de cel puțin 35 %, în funcție de evoluția activităților care fac obiectul contractului în litigiu, va fi subcontractată contractantului existent.

27      Prin scrisoarea din 1 august 2003, Comisia a informat reclamanta că oferta sa nu fusese selectată.

 Procedura și concluziile părților

28      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2003, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

29      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei Comisiei de a considera oferta sa nesatisfăcătoare;

–        obligarea Comisiei să reevalueze oferta sa;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

30      Pârâta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

31      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 16 septembrie 2004, reclamanta a solicitat să fie autorizată să răspundă în scris la duplică.

32      La 26 octombrie 2004, Tribunalul a informat reclamanta cu privire la decizia de a nu da curs acestei solicitări.

33      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a solicitat părților, prin scrisorile din 20 iunie 2006, să răspundă în scris întrebărilor suplimentare.

34      Prin scrisorile depuse la grefa Tribunalului la 30 iunie 2006, părțile au răspuns întrebărilor scrise adresate de Tribunal.

35      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 13 iulie 2006.

36      Prin scrisoarea din 24 iulie 2006, reclamanta a depus explicații suplimentare la pledoaria sa.

37      La 14 septembrie 2006, Tribunalul a decis redeschiderea procedurii orale.

38      Prin scrisorile din 15 septembrie 2006, Tribunalul a solicitat reclamantei să furnizeze în scris un calcul pe care aceasta l‑a efectuat în cursul ședinței și să explice fiecare etapă a acestuia.

39      Reclamanta a răspuns prin scrisoarea depusă la 26 septembrie 2006.

40      Prin scrisoarea depusă la 22 noiembrie 2006, Comisia a formulat observații cu privire la răspunsul scris menționat mai sus.

41      La 6 decembrie 2006, Tribunalul a decis încheierea procedurii orale.

 În drept

I –  Cu privire la obiectul acțiunii în anulare

42      Prin primul capăt de cerere, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei de a considera oferta sa nesatisfăcătoare. Prin al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită obligarea Comisiei să îi reevalueze oferta.

43      În ceea ce privește primul capăt de cerere, trebuie să se constate că nu s‑a decis de către Comisie că oferta reclamantei nu este satisfăcătoare.

44      În plus, prin faptul că a scris pe copia deciziei de atribuire a contractului în litigiu, prezentată Tribunalului ca anexă la cererea introductivă, mențiunea „decizia atacată”, reclamanta a indicat ea însăși că aprecia actul menționat ca reprezentând obiectul cererii sale în anulare.

45      Prin urmare, prin primul capăt de cerere se urmărește anularea deciziei de atribuire a contractului în litigiu unui alt ofertant decât reclamanta, a cărui ofertă a fost considerată mai bună (denumită în continuare „decizia atacată”).

46      În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, nu este de competența instanței comunitare, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, să adreseze ordine instituțiilor, ci instituției în cauză îi revine sarcina de a adopta măsurile pe care le impune executarea unei hotărâri pronunțate în cadrul unei acțiuni în anulare (Hotărârea Tribunalului din 27 ianuarie 1998, Ladbroke Racing/Comisia, T‑67/94, Rec., p. II‑1, punctul 200, și Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 1998, European Night Services și alții/Comisia, T‑374/94, T‑375/94, T‑384/94 și T‑388/94, Rec., p. II‑3141, punctul 53).

47      Prin urmare, al doilea capăt de cerere al reclamantei trebuie respins ca inadmisibil în măsura în care prin acesta se urmărește să fie adresat un ordin Comisiei.

II –  Cu privire la cererea de anulare a deciziei atacate

A –  Motivele invocate

48      În susținerea acțiunii în anulare, reclamanta invocă patru motive care prezintă mai multe aspecte.

49      Prin primul motiv, reclamanta susține că, pe de o parte, Comisia s‑a abținut să comunice informațiile solicitate de reclamantă și, pe de altă parte, s‑a abținut să își motiveze actele. În primul rând, reclamanta apreciază, mai exact, că Comisia nu a răspuns unei cereri de informații, adresată în cursul procedurii de cerere de ofertă, decât după data finală stabilită pentru depunerea ofertelor. În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia nu i‑a furnizat extrase complete dintr‑o pretinsă recomandare favorabilă prezentată comitetului consultativ pentru achiziții publice și contracte în ceea ce privește oferta reclamantei și cea a ofertantului selectat. În al treilea rând, în opinia reclamantei, Comisia nu i‑a pus la dispoziție informații cu privire la numele subcontractanților ofertantului selectat. În al patrulea rând, reclamanta susține că un comitet suplimentar, neprevăzut în normele de aplicare, a participat la evaluarea ofertelor. Prin al doilea motiv, reclamanta susține că, în primul rând, prin faptul că a impus în caietul de sarcini o fază de rodare neremunerată și, în al doilea rând, prin faptul că nu a pus la dispoziția tuturor ofertanților potențiali mai multe informații tehnice relevante de la începutul procedurii de cerere de ofertă, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament față de ofertanți, prevăzut la articolul 126 din normele de aplicare și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50. Prin al treilea motiv, reclamanta invocă săvârșirea unor erori vădite de către Comisie în aprecierea ofertei sale, precum și în cea a ofertei ofertantului selectat. În sfârșit, în memoriul în replică, reclamanta susține că nu au fost definite de către Comisie reguli de evaluare clare și obiective pentru cererea de ofertă în cauză.

50      Tribunalul consideră oportun să analizeze mai întâi al doilea motiv, în măsura în care reclamanta invocă o încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți de la începutul procedurii de cerere de ofertă.

B –  Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea principiului egalității de tratament față de ofertanți

51      Al doilea motiv se întemeiază, pe de o parte, pe cerința unei faze de rodare neremunerate de trei luni și, pe de altă parte, pe lipsa de acces la anumite informații tehnice.

1.     Cu privire la primul aspect al motivului, referitor la cerința unei faze de rodare neremunerate de trei luni

a)     Argumentele părților

52      Potrivit reclamantei, Comisia a încălcat interdicția generală de discriminare între ofertanți, astfel cum aceasta este recunoscută de un principiu general al dreptului comunitar și este consacrată la articolul 56 din regulamentul financiar și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50. Aceasta susține că cerința unei perioade de rodare neremunerate impune o constrângere financiară tuturor ofertanților eventuali, cu excepția contractantului existent, acesta profitând de un avantaj echivalent, întrucât numai acesta nu ar avea nevoie să își integreze în oferta financiară costul aferent celor trei luni de activitate de rodare neremunerate.

53      Reclamanta susține că faptul că s‑a format un „consortium” între contractantul existent și ofertantul selectat, căruia i‑a fost atribuit contractul în litigiu ca urmare a ofertei financiare mai mici, a permis acestuia să beneficieze de un avantaj financiar contrar principiului egalității de tratament față de ofertanți.

54      Reclamanta este de părere că oferta sa ar fi obținut un punctaj mai bun dacă raportul său calitate/preț ar fi fost calculat prin neutralizarea costurilor inerente fazei de rodare. În această privință, reclamanta arată că din prețul ofertei sale trebuie scăzute costurile fazei de rodare.

55      În sfârșit, reclamanta contestă punctul 1.3 al cincilea paragraf din volumul A din caietul de sarcini. Aceasta consideră că faza respectivă acordă contractantului existent posibilitatea de a refuza preluarea serviciilor de către noul contractant înainte de expirarea perioadei de rodare de trei luni.

56      Pârâta subliniază, în primul rând, că ofertantul selectat este diferit de contractantul deja existent. Ofertantul selectat nu ar fi făcut decât să subcontracteze contractantului existent și, prin urmare, ar fi un contractant nou pentru contractul în litigiu.

57      În continuare, pârâta consideră că cerința unei faze de rodare neremunerate nu reprezintă, în sine, o încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți. Ar fi evident faptul că, în vederea preluării unui contract de o amploare precum cea a contractului în litigiu, nu se putea aștepta ca noul contractant să fie operațional din prima zi. Din moment ce faza de rodare ar fi pentru fiecare contractant nou o fază de inițiere, aceasta nu ar trebui remunerată.

58      În consecință, pârâta respinge argumentul potrivit căruia ofertantul selectat ar fi profitat în mod injust de anumite avantaje financiare.

59      În ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia preluarea serviciilor în cursul fazei de rodare depinde de bunăvoința contractantului existent, pârâta arată că vechiul contract încheiat cu contractantul existent prevedea obligația de a pregăti, în timp util, preluarea serviciilor de către noul contractant. În plus, contractantul existent ar fi obligat să coopereze deplin cu noul contractant.

b)     Aprecierea Tribunalului

 i) Observație introductivă

60      Astfel cum este recunoscut printr‑o jurisprudență constantă, principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate într‑un mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod (Hotărârea Curții din 19 octombrie 1977, Ruckdeschel și alții, 117/76 și 16/77, Rec., p. 1753, punctul 7, și Hotărârea Curții din 13 decembrie 1984, Sermide, 106/83, Rec., p. 4209, punctul 28).

61      Or, în domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice, principiul egalității de tratament între ofertanți are o importanță deosebită. Într‑adevăr, trebuie amintit că dintr‑o jurisprudență consacrată a Curții reiese că autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul egalității de tratament față de ofertanți (Hotărârea Curții din 27 noiembrie 2001, Lombardini și Mantovani, C‑285/99 și C‑286/99, Rec., p. I‑9233, punctul 37, și Hotărârea Curții din 19 iunie 2003, GAT, C‑315/01, Rec., p. I‑6351, punctul 73).

62      Se impune ca primul aspect al celui de al doilea motiv să fie apreciat în lumina principiilor menționate mai sus.

 ii) Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți

 1) Observații generale

63      Mai întâi, trebuie amintit faptul că reclamanta reproșează Comisiei că a încălcat principiului egalității de tratament prin aceea că a impus în caietul de sarcini cerința unei faze de rodare neremunerate.

64      Având în vedere jurisprudența (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2005, AFCon Management Consultants și alții/Comisia, T‑160/03, Rec., p. II‑981, punctul 75 și jurisprudența citată), potrivit reclamantei, Comisia a adus atingere egalității de șanse a tuturor ofertanților.

 2) Cu privire la caracterul discriminatoriu al cerinței unei faze de rodare neremunerate

Observație generală

65      Potrivit reclamantei, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament față de ofertanți, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/50 și la articolul 126 din normele de aplicare.

66      În această privință, trebuie arătat că cerința unei faze de rodare neremunerate, potrivit punctului 1.7 din volumul A din caietul de sarcini, se aplică nediferențiat tuturor ofertelor.

67      Prin urmare, se pune problema de a se determina dacă impunerea în caietul de sarcini a unei faze de rodare neremunerate este, prin natura sa, discriminatorie.

 Cu privire la avantajul inerent al cerinței unei faze de rodare neremunerate pentru contractantul existent și pentru un ofertant care a încheiat un subcontract cu acesta

68      Trebuie să se constate că cerința unei faze de rodare care să permită noului contractant să se familiarizeze cu versiunea veche a unei tehnologii pe care este însărcinat să o înlocuiască urmărește menținerea în cursul acestei perioade a unui nivel ridicat de calitate a serviciilor furnizate. Or, în această privință, trebuie să se arate că este vorba despre o etapă în cursul căreia, pe de o parte, prestarea serviciilor în cauză este încă remunerată pe baza contractului încheiat cu contractantul existent și, pe de altă parte, noul contractant nu este încă în măsură să garanteze pe deplin calitatea serviciilor necesară pentru aplicarea noii versiuni a tehnologiei. Astfel, faza de rodare este prevăzută chiar în interesul noului contractant, aceasta permițându‑i să se inițieze pe deplin și în timp util într‑o tehnologie cu care va trebui să lucreze, în condițiile în care nu poate încă furniza decât prestații limitate. Având în vedere cele precedente, faptul că o astfel de fază de rodare nu este remunerată nu este prin el însuși discriminatoriu.

69      Cu toate acestea, potrivit reclamantei, în speță, situația specifică în care se află contractantul existent după publicarea caietului de sarcini care prevede o fază de rodare neremunerată, și anume faptul că se preconizează că acesta este subcontractantul unei întreprinderi ofertante pentru contractul în litigiu, este cel care determină caracterul discriminatoriu al acestei cerințe.

70      În această privință, Tribunalul arată că avantajul de care beneficiază un contractant existent ca urmare a fazei de rodare nu este consecința unui anumit comportament al autorității contractante. Într‑adevăr, cu excepția unei excluderi sistematice a unui astfel de contractant de la orice nouă cerere de ofertă, mai precis interdicția subcontractării către acesta a unei părți din contract, avantajul de care beneficiază un contractant existent sau ofertantul care a încheiat un subcontract cu acesta este în realitate inevitabil, deoarece este inerent oricărei situații în care autoritatea contractantă decide să inițieze o procedură de cerere de ofertă pentru atribuirea unui contract care până atunci a fost executat de un singur contractant. Această împrejurare reprezintă oarecum un „avantaj de facto inerent”.

71      În această privință, Tribunalul amintește că, recent, Curtea a statuat că Directiva 92/50, precum și celelalte directive privind atribuirea de contracte de achiziții publice se opun unei norme naționale potrivit căreia nu se admite depunerea unei oferte pentru un contract de achiziții publice de lucrări, de bunuri sau de servicii de către un ofertant care fusese însărcinat cu cercetarea, cu experimentarea, cu studiul sau cu dezvoltarea acestor lucrări, bunuri sau servicii, fără a i se lăsa posibilitatea de a face proba că, în împrejurările din speță, experiența pe care o dobândise astfel nu putea să denatureze concurența (Hotărârea Curții din 3 martie 2005, Fabricom, C‑21/03 și C‑34/03, Rec., p. I‑1559, punctul 36).

72      Dacă, potrivit hotărârii menționate, chiar cunoașterea extraordinară dobândită de un ofertant ca urmare a lucrărilor direct legate de pregătirea procedurii de atribuire a contractului în cauză chiar de către autoritatea contractantă nu putea, așadar, să determine excluderea automată a acestuia de la procedura respectivă, participarea acestuia trebuia să fie cu atât mai puțin exclusă în cazul în care această cunoaștere extraordinară se datorează numai participării, în colaborare cu autoritatea contractantă, la pregătirea cererii de ofertă.

 Cu privire la problema neutralizării avantajului inerent al cerinței unei faze de rodare neremunerate

73      Din jurisprudența menționată la punctul 71 de mai sus rezultă de asemenea că principiul egalității de tratament față de ofertanți nu impune ca autoritatea contractantă să fie constrânsă să neutralizeze în mod absolut toate avantajele de care beneficiază un ofertant al cărui subcontractant este contractantul existent.

74      Admiterea faptului că se impune neutralizarea, din toate punctele de vedere, a avantajelor unui contractant existent sau ale unui ofertant care a încheiat un subcontract cu acesta ar determina, în plus, consecințe contrare interesului serviciului instituției contractante în măsura în care o asemenea neutralizare ar implica eforturi financiare suplimentare pentru aceasta.

75      Cu toate acestea, respectarea principiului egalității de tratament impune, în acest context specific, o punere în balanță a intereselor în cauză.

76      Astfel, pentru a proteja cât mai mult posibil principiul egalității de tratament față de ofertanți și pentru a evita consecințele contrare interesului serviciului instituției contractante, o neutralizare a posibilelor avantaje ale contractantului existent sau ale ofertantului care a încheiat un subcontract cu acesta trebuie totuși efectuată, însă numai în măsura în care această neutralizare este ușor de realizat din punct de vedere tehnic, este acceptabilă din punct de vedere economic și nu încalcă drepturile contractantului existent sau ale ofertantului.

77      În ceea ce privește punerea în balanță a intereselor respective din punct de vedere economic, Tribunalul amintește că principiul egalității de tratament față de ofertanți rezultă din dispozițiile secțiunii 1 (articolele 56-64a) a titlului IV din regulamentul financiar. Or, articolul 2 din regulamentul financiar, care face parte dintre articolele care consacră principiile generale în regulamentul menționat, prevede: „[c]reditele bugetare se utilizează în conformitate cu principiile economiei și bunei gestiuni financiare”. De altfel, potrivit articolului 248 alineatul (2) CE, buna gestiune financiară reprezintă o normă generală de organizare comunitară recunoscută prin tratat, Curtea de Conturi a Comunităților Europene asigurând respectarea acesteia.

78      Astfel cum rezultă de la punctul 68 de mai sus, în speță, nu numai că prestarea serviciilor în cauză în cursul fazei de rodare este încă remunerată în baza contractului încheiat cu contractantul existent, ci, în plus, noul contractat nu poate încă în această fază să garanteze pe deplin calitatea serviciilor necesară pentru aplicarea noii versiuni CORDIS. Mai mult, faza de rodare permite nu numai să se garanteze realizarea optimă a obiectivelor de calitate menționate în cererea de ofertă, ci și să se ofere noului contractant însuși posibilitatea de a beneficia de o perioadă de inițiere.

79      Astfel, dat fiind că, pe de o parte, drepturile contractantului existent nu sunt încălcate și, pe de altă parte, dubla remunerare a fazei de rodare ar fi contrară unuia dintre obiectivele principale ale normelor privind achizițiile publice, care urmăresc, în special, să faciliteze achiziționarea serviciului solicitat în mod cât mai economic posibil, ar fi excesiv să se renunțe la cerința unei faze de rodare neremunerate numai pentru motivul că unul dintre ofertanții potențiali ar fi subcontractat contractantului existent pentru executarea contractului în cauză.

80      Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, în speță, avantajul potențial al unui ofertant care a subcontractat contractantului existent nu impune ca, pentru a evita o încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți, autoritatea contractantă să renunțe la cerința unei faze de rodare neremunerate inclusă în caietul de sarcini.

 3) Cu privire la posibilitatea de a refuza preluarea serviciilor de către noul contractant înainte de expirarea perioadei de rodare de trei luni

81      În ceea ce privește pretinsa posibilitate de a refuza preluarea serviciilor de către noul contractant înainte de expirarea perioadei de rodare de trei luni, trebuie amintit că, potrivit punctului 1.3 din volumul A din caietul de sarcini „[n]u se exclude, sub rezerva aprobării de către responsabilul de proiect din cadrul Comisiei și a acordului contractantului existent, ca anumite părți sau întreg serviciul să fie preluate deja în cursul fazei de rodare”. În plus, potrivit punctului 1.7 din volumul A din caietul de sarcini, „în cazul în care noul contractant preia anumite părți sau întregul serviciu în cursul fazei de rodare (a se vedea 1.3), acesta va fi remunerat începând cu data preluării efective a părților respective ale serviciului”.

82      Tribunalul arată, în această privință, că transferul „cu rezerva […] acordului contractantului existent” trebuie interpretat având în vedere ansamblul condițiilor care reglementează derularea unei preluări a serviciilor de asistență pentru CORDIS și, în special, vechiul contract încheiat între Comisie și contractantul existent.

83      Or, în ceea ce privește derularea unei preluări a serviciilor de asistență pentru CORDIS de către un nou contractant, de la punctul 3.2.1.2 din anexa II la vechiul contract, astfel cum a fost modificat prin addendumul nr. 2, rezultă obligația contractantului existent de a pregăti și de a contribui la o preluare completă, la timp și fără probleme, de către viitorii contractanți, precum și de a coopera pe deplin cu viitorul contractant pentru a asigura o continuitate la cel mai înalt nivel de calitate a serviciilor de asistență pentru CORDIS, în cursul fazei de preluare.

84      În concluzie, cu excepția cazului în care ar fi contravenit obligațiilor sale contractuale, contractantul existent avea obligația de a se conforma, dacă era cazul, cerințelor unei eventuale reduceri a fazei de rodare de trei luni în temeiul obligației sale de cooperare activă.

85      În sfârșit, reclamanta nu a demonstrat de ce, din punct de vedere economic, contractantul existent avea interesul să împiedice preluarea anticipată a serviciilor de asistență pentru CORDIS de către un nou contractant, ținând cont de faptul că, în orice caz, contractantul existent nu își pierdea dreptul de a fi remunerat până la sfârșitul propriului contract.

86      Prin urmare, trebuie să se concluzioneze din cele de mai sus că punctul 1.3 al cincilea paragraf din volumul A din caietul de sarcini nu permite contractantului existent să refuze preluarea serviciilor de asistență pentru CORDIS de către noul contractant înainte de expirarea perioadei de rodare de trei luni.

87      Prin urmare, argumentele invocate de reclamantă în această privință trebuie respinse.

88      Având în vedere cele de mai sus, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

2.     Cu privire la al doilea aspect al celui de al doilea motiv, referitor la nepunerea la dispoziția tuturor ofertanțior potențiali a mai multor informații tehnice relevante de la începutul procedurii de cerere de ofertă

89      Reclamanta reproșează Comisiei faptul că nu a pus la dispoziția tuturor ofertanților potențiali două categorii de informații tehnice relevante, și anume, pe de o parte, informațiile referitoare la achiziționarea software‑ului Autonomy de către Comisie și, pe de altă parte, informațiile referitoare la specificațiile tehnice și la codul sursă CORDIS.

a)     Argumentele părților

 i) Cu privire la accesul la informațiile privind achiziționarea software‑ului Autonomy

90      Potrivit reclamantei, Comisia nu a comunicat în timp util informațiile privind achiziționarea software‑ului Autonomy tuturor eventualilor ofertanți.

91      Caietul de sarcini și documentele tehnice generale puse la dispoziția eventualilor ofertanți nu ar face nicio referire la faptul că, prin achiziționarea software‑ului Autonomy, fusese deja găsită o soluție pentru numeroase probleme tehnice întâlnite cu privire la CORDIS.

92      Reclamanta apreciază că software‑ul Autonomy este „una dintre pietrele de temelie” ale CORDIS. Aceasta afirmă că este vorba despre un sistem de exploatare inteligent care permite automatizarea operațiunilor pentru toate formele de informații utilizate în prezent în gestionarea comunicațiilor și a afacerilor. Tehnologia esențială a acestuia ar realiza o platformă de clasificare automată, de legături hipertext, de recuperare și de gestionare a profilurilor informației nestructurate, ceea ce ar permite livrarea automată a unor mari cantități de informații personalizate.

93      În ceea ce privește lotul nr. 1, conform explicațiilor reclamantei, acesta vizează colectarea și pregătirea informațiilor, precum și a recomandărilor adresate Comisiei pentru servicii adresate utilizatorilor finali. O ofertă pentru lotul nr. 1 ar putea astfel, de exemplu, să cuprindă constatarea că este necesar un software de căutare suplimentar care, pe baza unei căutări personale, să facă diferența între anumite informații conținute în CORDIS, cum ar fi expresia în limba engleză „the bank” care înseamnă deopotrivă „banca” și „țărmul”. În ceea ce privește contractul în litigiu, acesta este destinat găsirii unor soluții în acest sens.

94      Reclamanta deduce că neinformarea cu privire la achiziționarea software‑ului Autonomy la începutul procedurii de cerere de ofertă a obligat‑o să redefinească ansamblul structurii sale tehnice și să revadă efectivele echipei sale, întrucât introducerea software‑ului Autonomy influența numeroase alte funcții.

95      În schimb, ofertantul selectat, susținut de viitorul său subcontractant care era contractantul existent, ar fi putut să își consacre toate resursele pentru elaborarea celei mai bune oferte tehnice posibile utilizând informațiile sale privilegiate.

96      Reclamanta contestă afirmațiile Comisiei potrivit cărora aceasta din urmă era deschisă utilizării unui sistem de taxonomie mai bun decât cel al software‑ului Autonomy. Potrivit reclamantei, o astfel de abordare este contradictorie în sensul că aceasta ar putea conduce la situația în care ofertantul selectat pentru lotul nr. 1 își sprijină oferta pe utilizarea software‑ului Autonomy, iar ofertantul selectat pentru contractul în litigiu propune o soluție care se sprijină pe un instrument de taxonomie diferit. În plus, este puțin probabil ca, după ce a cheltuit mai multe sute de mii de euro pentru software‑ul Autonomy, Comisia să își asume riscul ca cererea de ofertă în cauză să ducă la alegerea unui alt instrument decât acest software.

97      Pârâta este de acord, în principiu, cu descrierea făcută de reclamantă în ceea ce privește funcționalitatea software‑ului Autonomy, precum și în ceea ce privește obiectul lotului nr. 1 și obiectul contractului în litigiu.

98      Cu toate acestea, pârâta contestă faptul că achiziționarea de către ea a software‑ului Autonomy i‑ar fi obligat pe ofertanți să revadă arhitectura sistemului CORDIS, dat fiind că acest instrument de clasificare sistematică nu face parte din această arhitectură.

99      Pârâta apreciază că achiziționarea software‑ului Autonomy nu ar fi dus la o modificare a caietului de sarcini. Aceasta subliniază că a rămas deschisă la orice propunere privind achiziționarea unui sistem de taxonomie mai bun decât cel al software‑ului Autonomy, precum și la orice altă idee nouă. Referindu‑se în special la punctul 6.2.3.3 din volumul B din caietul de sarcini, intitulat „Indexare, puncte de vedere specifice și taxonomii”, Comisia explică faptul că ofertanții pentru contractul în litigiu nu au trebuit să prezinte decât soluții care să permită efectuarea unor căutări complexe în CORDIS. În condițiile în care software‑ul Autonomy exista pe piață, reclamanta ar fi putut să includă în oferta sa propunerea utilizării acestui software, precum și a oricărui alt instrument de acest fel. Astfel, ofertantul clasat pe poziția a doua cu ocazia atribuirii contractului ar fi depus o ofertă de foarte bună calitate prin care propunea un alt sistem, care era „inovator” în ceea ce privește indexarea și taxonomia.

100    În cursul ședinței, răspunzând la o întrebare a Tribunalului, pârâta a precizat că, în urma unei solicitări a ofertanților în acest sens și în scopul unic de a garanta transparența, publicase pe site‑ul internet special dedicat cererii de ofertă în cauză informații referitoare la software‑ul Autonomy.

 ii) Cu privire la accesul la documentația referitoare la arhitectura tehnică și la codul sursă CORDIS

101    Conform aprecierilor reclamantei, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament față de ofertanți prin aceea că ofertantul selectat ar fi beneficiat de un acces exclusiv la anumite informații tehnice și ar fi putut astfel să prezinte o ofertă mult mai competitivă decât cea a tuturor celorlalți ofertanți, obligându‑i pe aceștia să prezinte o ofertă financiară cu o valoare mai mare.

102    Conform precizărilor reclamantei, contractantul existent avea un acces exclusiv la informații tehnice referitoare la situația reală a proiectului și în special la codul sursă CORDIS. Reclamanta adaugă că nu a fost comunicată celorlalți ofertanți nicio informație tehnică relevantă și actualizată, deși aceste informații erau disponibile. Singura informație utilă comunicată ofertanților potențiali ar fi fost un document care descria specificațiile tehnice de design ale aplicației existente și utilizate efectiv de către Comisie la data cererii de ofertă în cauză, precum și codul sursă al aplicației, detaliat și bine documentat.

103    În ceea ce privește CD‑ul 1 și CD‑ul 2, precum și lista de inventar furnizată ofertanților potențiali, reclamanta susține că aceste informații tehnice comunicate nu priveau decât versiunea anterioară a CORDIS. Respectivele informații nu ar fi acoperit decât perioada până în luna mai 2002 și ar fi cuprins în special statistici nesistematizate, precum și date extrem de restrânse și de foarte slabă calitate și, prin urmare, depășite, neactuale sau cu o valoare limitată. În sfârșit, în cursul ședinței, reclamanta a invocat faptul că de pe CD‑ul 2 lipseau paginile care conțin cele două diagrame de design al arhitecturii CORDIS, și anume „arhitectura pe trei niveluri” și „arhitectura serverului de aplicații internet”.

104    În ceea ce privește lista de inventar, reclamanta afirmă că o bună parte a aplicațiilor software este specifică mașinilor. Un ofertant pentru contractul în litigiu ar trebui prin urmare să descrie aplicațiile propuse într‑un limbaj și cu codul sursă propriu acestora. Reclamanta apreciază că lista de inventar nu era clară. Într‑adevăr, pe baza listei de inventar, nu s‑ar fi putut stabili unde se găseau programele specifice mașinilor disponibile. În special, nu se putea determina ce aplicații erau găzduite în care mașini și în ce fel se făcea aceasta.

105    În ceea ce privește importanța codului sursă pentru ofertele referitoare la contractul în litigiu, reclamanta explică faptul că un cod sursă bine documentat este „piatra de temelie” a oricărui proiect referitor la tehnologia informației. În cazul de față, fără cunoașterea codului sursă, CORDIS ar fi o „cutie neagră”. Reclamanta afirmă că un ofertant trebuie să aibă în vedere mai multe opțiuni, fără însă să le poată epuiza vreodată pe toate, pentru a încerca să prevadă toate situațiile posibile cu care s‑ar putea confrunta în faza de punere în practică. În plus, aceasta apreciază că, dacă totuși ofertantul, în pofida tuturor dificultăților, reușește să facă acest lucru, trebuie să suporte un cost ridicat pentru a analiza mii de linii de coduri sursă necunoscute, precum și pentru a realiza analiza și documentația care lipsesc.

106    Potrivit celor adăugate de reclamantă, cunoașterea codului sursă este necesară și pentru a calcula prețul ofertei. Calcularea ofertelor pentru contracte în domeniul noilor tehnologii ar fi, în situația preluării unei aplicații existente, în mare măsură facilitată de folosirea unui software specializat de calculare a costurilor, precum software‑ul denumit „Cocomo 2” (COnstructive‑COst‑MOdel). Numărul de linii de cod sursă ar reprezenta informația fundamentală pentru utilizarea software‑ului Cocomo 2. Într‑adevăr, pentru utilizarea software‑ului Cocomo 2, prima informație care trebuie introdusă ar fi estimarea numărului de linii ale codului sursă.

107    În ceea ce privește argumentația pârâtei potrivit căreia intenția sa era de a favoriza creativitatea, reclamanta afirmă că o cunoaștere foarte precisă și detaliată a vechii versiuni a CORDIS era obligatorie pentru a putea avea în vedere proiecte viitoare. Aceasta susține că, chiar dacă un ofertant ar fi deosebit de creativ, acesta ar eșua dacă ar trebui să își pregătească oferta pe baza unor presupuneri și indicații false.

108    Pârâta apreciază că ofertantul selectat nu a avut un acces privilegiat la informații relevante. Acest fapt ar fi dovedit de împrejurarea că ofertantul selectat ar fi realizat o estimare în termeni de zile/om superioară celei a reclamantei.

109    Pârâta afirmă că, pe parcursul procedurii de cerere de ofertă, a făcut totul pentru a oferi informații exhaustive cu privire la versiunea utilizată a CORDIS. Aceasta precizează că sarcinile au fost descrise în volumele A și B din caietul de sarcini. Informații suplimentare ar fi fost oferite în cadrul zilei de informare organizate la 7 ianuarie 2003 și pe site‑ul special dedicat cererii de ofertă în cauză.

110    În ceea ce privește conținutul CD‑ului 1 și al CD‑ului 2, pârâta precizează că CD‑ul 1 conținea specificațiile arhitecturii CORDIS, în ultima sa versiune utilizată până la sfârșitul procedurii de cerere de ofertă, precum și un instrument de navigare specific destinat facilitării consultării CD‑ului 1 de către ofertanți. CD‑ul 2 ar fi conținut specificațiile funcționale și tehnice ale CORDIS, rapoarte de teste, diagramele de design al arhitecturii CORDIS, detalii ale aplicațiilor, planurile de teste și un ghid al utilizatorului cuprinzând un document pentru fiecare bază de date. În ceea ce privește cele două diagrame de design al arhitecturii CORDIS care lipseau, și anume cea a „arhitecturii pe trei niveluri” și cea a „arhitecturii serverului de aplicații internet” (a se vedea punctul 103 de mai sus), pârâta arată că acestea nu erau vizibile efectiv. Cu toate acestea, respectivele arhitecturi ar fi fost descrise în text și ar constitui concepte informatice curente care nu ar fi specifice sistemului CORDIS. Pârâta subliniază, în plus, că nu a fost informată despre faptul că cele două diagrame nu erau vizibile decât la 14 martie 2003, respectiv vineri după‑amiază înaintea datei limită stabilite pentru depunerea ofertelor (19 martie 2003). Aceasta ar fi pus la dispoziția ofertanților diagramele care lipseau în ziua de marți, 18 martie 2003, la prânz.

111    În ceea ce privește codul sursă, pârâta recunoaște explicit că acesta nu a fost pus la dispoziția ofertanților. Potrivit afirmațiilor acesteia, codul sursă nu este nici necesar, nici relevant în vederea depunerii și a evaluării ofertelor și în special pentru calcularea costurilor. Codul sursă nu ar prezenta interes decât la momentul preluării serviciilor. Acesta ar fi motivul pentru care punctul 6.8 din volumul B din caietul de sarcini ar prevedea că noului contractant îi sunt predate de contractantul existent toate obiectele relevante, printre care codul sursă.

112    În cursul ședinței, ca răspuns la întrebările adresate de Tribunal, pârâta a arătat că, în opinia sa, nu exista vreun motiv special, cum ar fi protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, care ar fi putut să o împiedice să transmită codul sursă potențialilor ofertanți.

113    În ceea ce privește lista de inventar, conform afirmațiilor pârâtei, contractul în litigiu nu presupune recepția celei mai mari părți a hardware‑ului și a aplicațiilor software disponibile pentru proiectul CORDIS, întrucât aceasta este destinată lotului nr. 3. Pârâta explică faptul că luarea în considerare a echipamentului existent nu reprezintă în mod obligatoriu cea mai bună soluție pentru elaborarea ofertelor referitoare la viitoare servicii de asistență pentru CORDIS, întrucât o anumită parte a hardware‑ului este depășită. Prin urmare, în caietul de sarcini s‑ar fi prevăzut că era recomandabil ca ofertanții să propună soluții alternative.

114    Răspunzând unei întrebări adresate de Tribunal în cursul ședinței cu privire la motivul pentru care Comisia nu pusese la dispoziție toate informațiile tehnice la începutul procedurii de cerere de ofertă, aceasta din urmă a explicat faptul că, la data lansării cererii de ofertă, documentele explicative, printre care și lista de inventar, nu erau încă finalizate. Prin urmare, aceasta nu ar fi pus documentele respective la dispoziția potențialilor ofertanți decât treptat, pe măsură ce progresau lucrările de pregătire. Pârâta subliniază faptul că procedura de cerere de ofertă a durat 4 luni, iar nu 36 de zile cum se obișnuiește, potențialii ofertanți având astfel la dispoziție suficient timp pentru a‑și adapta ofertele în funcție de noile informații. Pârâta mai adaugă faptul că în caietul de sarcini se prevede clar că se vor lua măsuri pentru ca informațiile care lipseau să fie puse la dispoziție la o dată ulterioară pe site‑ul special dedicat cererii de ofertă în cauză.

 iii) Cu privire la impactul asupra ofertei reclamantei al necunoașterii sau al cunoașterii tardive a achiziționării software‑ului Autonomy, precum și a arhitecturii tehnice și a codului sursă al CORDIS

 1) Cu privire la impactul comportamentului contestat al Comisiei asupra calității ofertei reclamantei

115    În cuprinsul argumentării referitoare la pretinsele erori vădite săvârșite de către Comisie în aprecierea ofertei sale și a celei a ofertantului selectat (al treilea motiv), reclamanta contestă anumite observații pretins negative din raportul comitetului de evaluare referitor la oferta sa.

116    Reclamanta susține că, din mai multe observații negative formulate în raportul comitetului de evaluare (a se vedea punctul 24 de mai sus), reiese că informațiile tehnice care lipseau sau la care aceasta a avut acces cu întârziere au avut o influență negativă asupra aprecierii calității ofertei sale. În acest sens, reclamanta are în vedere, în ceea ce privește primul criteriu de atribuire, prima, a doua, a treia și a șasea observație și, în ceea ce privește al doilea criteriu de atribuire, a patra observație.

117    În ceea ce privește primul criteriu de atribuire și prima observație, reclamanta apreciază, în esență, că, deși anumite elemente tehnice au fost expuse succint, acest lucru se datorează faptului că informațiile tehnice accesibile nu erau suficient de detaliate în această privință. În ceea ce privește a doua observație, reclamanta afirmă că, întrucât nu a avut acces la informațiile de care dispunea contractantul existent, ar fi trebuit „să dezvolte lungi scenarii” pentru a avea în vedere toate eventualele structuri și practici. În ceea ce privește a treia observație, aceasta susține că, dacă oferta sa a fost considerată prea descriptivă cu privire la cercetare și la funcționalitate, aceasta se datorează faptului că rolul fundamental al software‑ului Autonomy în platforma tehnică a CORDIS nu a fost adus la cunoștința potențialilor ofertanți decât foarte târziu. În ceea ce privește a șasea observație, reclamanta consideră că, dacă oferta sa a fost considerată ca fiind inutil detaliată, redundantă și lipsită de propuneri concrete, aceasta se datorează faptului că a fost determinată de necesitatea de a menține un sistem de informare existent asupra căruia niciunul dintre ofertanți, cu excepția contractantului existent, nu avea o imagine de ansamblu.

118    În ceea ce privește al doilea criteriu de atribuire și a patra observație, reclamanta invocă faptul că o analiză mai detaliată a CORDIS era imposibilă, întrucât ar fi necesitat mai multe informații despre funcționarea CORDIS la acea dată. Numai un ofertant care avea acces la informații interne recente ar fi putut, prin urmare, să își asume riscul de a formula declarații ferme în această privință.

119    Pârâta contestă afirmația potrivit căreia ofertantul selectat a obținut note ridicate ca urmare a accesului său privilegiat la informații și la materiale. În această privință, pârâta oferă câteva exemple pentru a demonstra lipsa de temei a argumentelor reclamantei.

120    În ceea ce privește primul criteriu de atribuire, Comisia explică în special că, la evaluarea ofertei ofertantului selectat, această ofertă fusese criticată pentru că era o propunere tehnică bazată pe sistemul existent și era lipsită de o abordare nouă.

121    În ceea ce privește al doilea criteriu de atribuire (a patra observație), pârâta se referă în special la punctul 6.2.1 din volumul B din caietul de sarcini al contractului în litigiu, potrivit căruia ofertanții nu trebuie să descrie decât nevoile de bază referitoare la ceea ce este necesar pentru continuarea și evoluția CORDIS, arătând că, în ceea ce privește întrebarea „cum”, în caietul de sarcini se stabilesc numai cerințe minime.

 2) Cu privire la impactul comportamentului contestat al Comisiei asupra prețului ofertei reclamantei

122    Răspunzând la o întrebare scrisă a Tribunalului, reclamanta a afirmat că, din cauza lipsei informațiilor sau a transmiterii lor cu întârziere de către Comisie pe parcursul procedurii de cerere de ofertă, oferta sa fusese supusă unui factor de risc cuprins între 25 % și 30 %. Repartizarea factorului de risc în ceea ce privește respectivele informații ar fi fost următoarea:

–        7 % pentru bazele de date;

–        7 % pentru software‑ul Autonomy;

–        5 % pentru codul sursă;

–        11 % pentru specificațiile referitoare la design‑ul tehnic (design‑ul logic al software‑ului) și la documentație.

123    În cursul ședinței, reclamanta a explicat că a realizat aceste calcule utilizând software‑ul Cocomo 2. Răspunzând la o întrebare a Tribunalului în această privință, reclamanta a precizat scopul software‑ului Cocomo 2 și modul de funcționare a acestuia.

124    Astfel, software‑ul Cocomo 2 ar avea la bază o formulă matematică bazată pe liniile de cod sursă și care permite să se calculeze efortul necesar pentru a efectua toată munca pe baza acestora. Ecuația corespunzătoare ar cuprinde 22 de parametri care ar reprezenta factori echivalenți vieții reale și care ar avea o influență asupra efortului necesar pentru a elabora un program sau pentru a îndeplini orice sarcină privind o aplicație software. Cei 17 parametri reprezentând inductori de costuri multiplicative ar fi numiți „multiplicatori de efort” (ME), iar cei 5 parametri de costuri adiționale ar fi numiți „factori de scală” (FS).

125    În plus, pentru fiecare parametru, acest model ar oferi șase calificative posibile, precum și instrucțiuni detaliate referitoare la alegerea calificativelor adecvate. Fiecare parametru ar putea astfel, în funcție de situație, să primească unul dintre calificativele următoare: „Foarte scăzut”, „Scăzut”, „Nominal”, „Ridicat”, „Foarte ridicat”, „Extrem de ridicat”. Fiecăruia dintre calificativele menționate i‑ar corespunde o valoare în puncte. Aceste puncte ar descrește în raport cu calificativul obținut, respectiv ar fi cu atât mai puține cu cât calificativul atribuit parametrului ar fi mai mare.

126    Efortul estimat pentru un proiect cu un cod sursă având o dimensiune determinată ar fi exprimat în persoane/lună (PL) și ar fi evaluat conform formulei următoare (A și B fiind constante):

unde

127    Potrivit reclamantei, în cazul cererii de ofertă în cauză s‑ar putea presupune că cei 22 de parametri obțin aceeași evaluare pentru fiecare ofertant, indiferent de cunoștințele anterioare pe care le au aceștia despre CORDIS și de materialul disponibil în cadrul cererii de ofertă în cauză, cu excepția a doi parametri care corespund, pe de o parte, cunoașterii design‑ului aplicației care ar trebui dezvoltată și, pe de altă parte, a configurației utilizate de aplicație, și anume „parametrul PREC”, care desemnează gradul de familiarizare, și, respectiv, „parametrul AEXP”, care desemnează experiența referitoare la aplicație. „Parametrul PREC” ar fi unul dintre cei 5 FS. „Parametrul AEXP” ar fi unul dintre cei 17 ME.

128    Potrivit reclamantei, formula prezentată la punctul 126 de mai sus ar putea fi aplicată de două ori pentru a calcula impactul în următoarele două ipoteze:

–        situația unui ofertant care cunoaște foarte bine versiunea anterioară a CORDIS, presupunând că, prin urmare, se atribuie calificativul „Foarte ridicat” atât pentru parametrul PREC, cât și pentru parametrul AEXP;

–        situația unui ofertant care are cunoștințe foarte reduse despre versiunea anterioară a CORDIS, presupunând că, prin urmare, se atribuie calificativul „Foarte scăzut” atât pentru parametrul PREC, cât și pentru parametrul AEXP.

129    Potrivit reclamantei, considerând, pentru acest calcul, o dimensiune a codului sursă de 5 000 de linii, s‑ar obține un efort estimat la 15,4 PL pentru oferta ofertantului avut în vedere în prima ipoteză și un efort estimat de 25,9 PL pentru oferta ofertantului avut în vedere în a doua ipoteză. Aceasta ar însemna că efortul estimat pentru reclamantă ar fi cu aproximativ 40 % mai mare decât în ipoteza unui ofertant care cunoaște toate informațiile tehnice și codul sursă al versiunii anterioare a CORDIS. Reclamanta arată în plus că, chiar dacă s‑ar introduce parametri corespunzători calificativelor care trebuie comparate precum „Ridicat” și „Scăzut” sau chiar „Ridicat” și „Foarte scăzut”, tot s‑ar obține o diferență de 30 %.

130    Pârâta apreciază, în primul rând, că ar trebui ca un expert independent, desemnat în acest scop, să realizeze calculele efectuate pe baza software‑ului Cocomo 2.

131    Pârâta afirmă că alegerea reclamantei în ceea ce privește calificativele atribuite parametrilor PREC și AEXP este efectuată în mod subiectiv. Pârâta subliniază că, în documentele referitoare la ofertă, reclamanta s‑a prezentat ca fiind o organizație care posedă o mare experiență în domeniul informaticii și comunicării, în condițiile în care acum, când evocă factorul de risc datorat pretinsei lipse de informații tehnice, aceasta se prezintă ca fiind un ofertant care dispune de cunoștințe inferioare unor cunoștințe medii în domeniu.

132    Pârâta exprimă îndoieli cu privire la justificarea bazei folosite de reclamantă pentru a‑și acorda o notă corespunzând calificativului „Foarte scăzut” pentru parametrii PREC și AEXP. Aceasta afirmă că reclamanta ar fi trebuit să le atribuie calificativul „Nominal” pentru a efectua calculul pe baza software‑ului Cocomo 2.

133    Pârâta contestă de asemenea și nota corespunzătoare calificativului „Foarte ridicat” pentru ofertantul selectat. În acest fel, reclamanta ar ignora faptul că nici ofertantul selectat nu este un contractant pe deplin familiarizat cu sistemul CORDIS, chiar dacă s‑ar lua în considerare subcontractarea către contractantul existent a unei părți din contractul în litigiu.

134    În ceea ce privește, pe de o parte, parametrul PREC, pârâta explică faptul că acesta acoperă următoarele elemente: înțelegerea de către întreprinderea în cauză a obiectivelor produsului, experiența dobândită pe baza unor sisteme informatice asemănătoare, dezvoltarea simultană a unui nou hardware și a unor noi proceduri operaționale aferente proiectului și necesitatea unei arhitecturi inovatoare de prelucrare a datelor (algoritmi). Pârâta nu crede că reclamanta poate să își acorde, în mod întemeiat, calificativul „foarte scăzut” pentru toate aceste elemente. Aceasta ar însemna că reclamanta are o înțelegere „generală” a obiectivelor produsului, o „experiență moderată”, o „nevoie însemnată” de dezvoltare simultană și o „nevoie considerabilă de algoritmi inovatori de prelucrare a datelor”.

135    În ceea ce privește, pe de altă parte, parametrul AEXP, pârâta explică faptul că reclamanta își acordă din nou o notă corespunzătoare calificativului „Foarte scăzut” care ar corespunde unei experiențe de mai puțin de două luni cu aplicația respectivă. Reclamanta ar pretinde astfel că nu este deloc familiarizată cu tipul de proiect avut în vedere de cererea de ofertă în cauză și că echipa sa ar avea o experiență foarte redusă în ceea ce privește acest tip de aplicații.

136    Pârâta apreciază, în al doilea rând, că reclamanta nu a explicat repartizarea factorului de risc de 30 % în mai multe elemente care privesc bazele de date (7 %), software‑ul Autonomy (7 %), codul sursă (5 %) și, respectiv, specificațiile tehnice (11 %).

137    În opinia Comisiei, creșterea cu 11 % a costurilor în termeni de zile/om atribuită pretinsei necomunicări a specificațiilor tehnice trebuie respinsă, întrucât reclamanta dispunea pe deplin de aceste specificații tehnice. Cele două diagrame ale arhitecturii CORDIS care nu erau vizibile pe CD‑ul 2 nu ar reprezenta de altfel un factor de risc de 11 %.

138    Pârâta contestă și creșterea costurilor cu 7 % atribuită cunoașterii tardive a achiziționării software‑ului Autonomy, dat fiind faptul că acesta este bine cunoscut pe piață.

139    În sfârșit, pârâta exprimă îndoieli cu privire la faptul că factorul de risc reprezentat de codul sursă este de numai 5 %, în condițiile în care, în opinia sa, întreaga argumentare a reclamantei constă în susținerea faptului că necomunicarea specificațiilor tehnice (căreia îi atribuie un coeficient de 11 %) și a codului sursă era extrem de gravă.

b)     Aprecierea Tribunalului

 i) Observații introductive

140    Susținând că accesul la anumite informații esențiale a fost acordat de Comisie exclusiv ofertantului selectat, reclamanta invocă faptul că aceasta din urmă a încălcat principiul nediscriminării față de ofertanți.

141    În această privință, Tribunalul amintește, mai întâi, importanța deosebită a principiului egalității de tratament în materia atribuirii contractelor de achiziții publice (a se vedea punctele 60 și 61 de mai sus). Într‑adevăr, în cadrul unei astfel de proceduri, Comisia este obligată să asigure, în fiecare fază a procedurii, respectarea egalității de tratament și, prin urmare, egalitatea de șanse a tuturor ofertanților (a se vedea Hotărârea AFCon Management Consultants și alții/Comisia, punctul 64 de mai sus, punctul 75 și jurisprudența citată).

142    Din jurisprudență reiese că principiul egalității de tratament presupune o obligație de transparență pentru a permite verificarea respectării sale (Hotărârea Curții din 18 iunie 2002, HI, C‑92/00, Rec., p. I‑5553, punctul 45, și Hotărârea Curții din 12 decembrie 2002, Universale‑Bau și alții, C‑470/99, Rec., p. I‑11617, punctul 91).

143    Principiul egalității de tratament între ofertanți, care are ca obiectiv favorizarea dezvoltării unei concurențe corecte și efective între întreprinderile participante la o achiziție publică, impune ca toți ofertanții să dispună de aceleași șanse în elaborarea ofertelor lor și presupune, prin urmare, ca acestea să fie supuse acelorași condiții pentru toți competitorii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 octombrie 2001, SIAC Construction, C‑19/00, Rec., p. I‑7725, punctul 34, și Hotărârea Universale‑Bau și alții, punctul 142 de mai sus, punctul 93).

144    În ceea ce privește principiul transparenței, care constituie corolarul acestuia, el are ca scop, în esență, să garanteze că este înlăturat riscul de favoritism și de arbitrar din partea autorității contractante. Acesta presupune ca toate condițiile și modalitățile procedurii de atribuire să fie formulate clar, precis și univoc în anunțul de participare sau în caietul de sarcini (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Comisia/CAS Succhi di Frutta, C‑496/99 P, Rec., p. I‑3801, punctele 109-111).

145    Prin urmare, principiul transparenței presupune totodată ca toate informațiile tehnice relevante pentru buna înțelegere a anunțului de participare sau a caietului de sarcini să fie puse, de îndată ce este posibil, la dispoziția tuturor întreprinderilor participante la o procedură de atribuire a contractelor de achiziții publice, astfel încât, pe de o parte, să permită tuturor ofertanților mediu informați și care dau dovadă de o diligență normală să înțeleagă întinderea exactă a acestora și să le interpreteze în același fel și, pe de altă parte, să dea posibilitatea autorității contractante să verifice efectiv dacă ofertele ofertanților corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză.

 ii) Cu privire la pretinsa inegalitate de tratament în raport cu ofertantul selectat în ceea ce privește accesul la anumite informații tehnice

 1) Generalități

146    Mai întâi, trebuie amintit că reclamanta reproșează Comisiei că a încălcat principiul egalității de tratament ca urmare a unei pretinse întârzieri în punerea la dispoziția ofertanților, alții decât cel selectat, a anumitor informații tehnice. Având în vedere jurisprudența citată la punctele 60 și 61 de mai sus, precum și la punctele 141-144 de mai sus, Comisia ar fi adus atingere egalității de șanse a tuturor ofertanților, precum și principiului transparenței, corolar al principiului egalității de tratament.

147    În continuare, trebuie să se constate că, presupunând că o asfel de atingere adusă egalității de șanse și principiului transparenței este dovedită, aceasta ar constitui o neregularitate a procedurii precontencioase care aduce atingere dreptului la informare al părților interesate. Or, conform unei jurisprudențe constante, o neregularitate procedurală nu poate determina anularea deciziei în cauză decât dacă se dovedește că, în lipsa acestei neregularități, procedura administrativă ar fi putut conduce la un rezultat diferit în ipoteza în care reclamanta ar fi avut acces la informațiile respective încă de la începutul procedurii și dacă ar exista, în această privință, o șansă – chiar redusă – ca reclamanta să fi putut determina un rezultat diferit al procedurii administrative (a se vedea Hotărârea Curții din 2 octombrie 2003, Thyssen Stahl/Comisia, C‑194/99 P, Rec., p. I‑10821, punctul 31 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Atlantic Container Line și alții/Comisia, T‑191/98 și T‑212/98-T‑214/98, Rec., p. II‑3275, punctele 340 și 430).

148    În această privință, Tribunalul va analiza, mai întâi, dacă inegalitatea de tratament pretinsă constând într‑o întârziere în transmiterea anumitor informații tehnice către ofertanți, alții decât ofertantul selectat, constituie, ca atare, o neregularitate a procedurii prin aceea că informații într‑adevăr utile pentru elaborarea ofertelor nu ar fi fost puse, de îndată ce era posibil, la dispoziția tuturor ofertanților.

149    În situația în care o astfel de neregularitate ar fi dovedită, Tribunalul va analiza, în continuare, dacă, în lipsa acesteia, procedura ar fi putut conduce la un rezultat diferit. În acest caz, o astfel de neregularitate nu ar putea constitui o încălcare a egalității de șanse pentru ofertanți decât în măsura în care ar rezulta în mod plauzibil și suficient de detaliat din explicațiile prezentate de reclamantă că rezultatul procedurii ar fi putut fi diferit în ceea ce o privește.

 2) Cu privire la caracterul tardiv al punerii la dispoziție de către Comisie a anumitor informații tehnice

150    Tribunalul constată, mai întâi, că ofertantul selectat cunoștea pe deplin, înainte de deschiderea procedurii de cerere de ofertă, toate specificațiile tehnice ale bazelor de date CORDIS, precum și ale software‑ului Autonomy, dat fiind că subcontractantul său, care, potrivit ofertei depuse, solicita cel puțin 35 % din lucrările propuse, era contractantul existent la data deschiderii procedurii de cerere de ofertă.

151    De altfel, nu se contestă faptul că, încă înainte de deschiderea procedurii de cerere de ofertă, și anume la sfârșitul lunii noiembrie 2002, Comisia dispunea de specificațiile tehnice ale bazelor de date CORDIS.

152    Pârâta nu contestă nici faptul că nu a pus la dispoziția tuturor ofertanților potențiali specificațiile tehnice ale bazelor de date CORDIS decât treptat, pe parcursul procedurii de cerere de ofertă.

153    Într‑adevăr, Comisia nu a furnizat o parte din specificațiile tehnice ale bazelor de date CORDIS decât la o lună după deschiderea procedurii de cerere de ofertă, la 20 decembrie 2002, prin intermediul CD‑ului 2 și nu a publicat alte informații tehnice decât la 5 februarie 2003 prin intermediul listei de inventar, prin urmare, cu numai șase săptămâni înainte de expirarea termenului prevăzut pentru depunerea ofertelor.

154    Justificarea oferită de către pârâtă, potrivit căreia aceasta nu pregătise încă toate informațiile la începutul procedurii de cerere de ofertă, trebuie respinsă în condițiile în care, pentru ca toți ofertanții potențiali să aibă aceleași șanse, ar fi putut aștepta până era în măsură să pună toate informațiile menționate la dispoziția tuturor ofertanților potențiali pentru a demara respectiva procedură de cerere de ofertă.

155    Tribunalul constată, în continuare, că, dat fiind că viitorul său subcontractant pentru executarea unei părți din contractul în litigiu era contractantul existent la data deschiderii procedurii de cerere de ofertă, ofertantul selectat a putut, încă de la începerea procedurii de cerere de ofertă, să cunoască pe deplin funcționarea software‑ului Autonomy datorită instalării unei versiuni de probă în versiunea CORDIS aflată în funcțiune în acea perioadă. În plus, viitorul subcontractant al ofertantului selectat s‑a ocupat de asemenea de pregătirea achiziționării software‑ului Autonomy de către Comisie, achiziție care a avut loc în timpul procedurii de cerere de ofertă. Astfel, este foarte probabil ca ofertantul selectat să fi fost informat despre respectiva achiziție încă de la începutul acesteia.

156    Pârâta nu contestă faptul că ceilalți ofertanți au fost informați cu privire la achiziționarea respectivă numai prin intermediul publicării documentului intitulat „Superquest – Implementation of Release 6 and beyond”, la 18 februarie 2002, așadar cu numai o lună înaintea expirării termenului prevăzut pentru depunerea ofertelor.

157    Tribunalul arată că, pentru acest motiv, Comisia nu a pus la dispoziția tuturor ofertanților potențiali informațiile referitoare la specificațiile tehnice ale bazelor de date ale CORDIS și nici informațiile referitoare la achiziționarea software‑ului Autonomy decât pe parcursul procedurii de cerere de ofertă, în condițiile în care ofertantul selectat dispunea de aceste informații de la începutul respectivei proceduri, având în vedere faptul că era prevăzut că, pentru executarea unei părți a contactului în litigiu, contractantul existent va fi subcontractantul său.

 3) Cu privire la obligația de a neutraliza avantajele ofertantului selectat

158    În această privință, trebuie amintit că aprecierile referitoare la examinarea caracterului nediscriminatoriu al cerinței, incluse în caietul de sarcini, a unei faze de rodare neremunerate (a se vedea punctele 68-80 de mai sus), în cadrul cărora s‑a precizat că principiul egalității de tratament față de ofertanți nu impunea o neutralizare a posibilelor avantaje ale contractantului existent sau ale ofertantului care a încheiat un subcontract cu acesta decât în măsura în care menținerea unor astfel de avantaje nu ar fi indispensabilă, și anume în cazul în care o neutralizare este ușor de realizat, este acceptabilă din punct de vedere economic și nu încalcă drepturile contractantului existent sau ale ofertantului menționat.

159    În această privință, trebuie arătat că, în speță, Comisia dispunea de informații complete cu privire la specificațiile tehnice ale bazelor de date CORDIS de la începutul procedurii de cerere de ofertă în cauză. Prin urmare, putea să le pună cu ușurință la dispoziția tuturor ofertanților sub forma unei anexe la caietul de sarcini. Trebuie să se constate, în plus, că era de asemenea simplă și că nu ar fi determinat costuri suplimentare informarea tuturor ofertanților potențiali cu privire la achiziționarea software‑ului Autonomy imediat după ce a avut loc, și anume la sfârșitul lui decembrie 2002. Se impune să se constate, în sfârșit, că pârâta admite explicit că nu exista vreun motiv specific, precum protecția drepturilor de proprietate intelectuală, care ar fi putut să o împiedice să transmită codul sursă unor terți.

160    Din cele precedente rezultă că, în speță, principiul egalității de tratament față de ofertanți impunea neutralizarea avantajelor contractantului existent sau a celor ale ofertantului selectat. În consecință, trebuie să se constate că inegalitatea de tratament constând în întârzierea în transmiterea anumitor informații tehnice către ofertanți, alții decât ofertantul selectat, constituie o neregularitate a procedurii.

161    Prin urmare, trebuie să se analizeze dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura de cerere de ofertă în cauză ar fi putut conduce la un rezultat diferit.

 iii) Cu privire la relevanța informațiilor puse la dispoziție cu întârziere de către Comisie pentru ofertele privind contractul în litigiu

162    Tribunalul amintește că, dacă s‑ar dovedi că informațiile furnizate cu întârziere ofertanților, alții decât ofertantul selectat, nu erau relevante pentru elaborarea ofertelor privind contractul în litigiu, o întârziere în comunicarea acestora nu ar reprezenta, în orice caz, un avantaj pentru ofertantul selectat și, prin urmare, nu ar constitui un viciu de procedură reprezentând o încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți, astfel cum a afirmat reclamanta.

 1) Cu privire la relevanța informațiilor referitoare la achiziționarea software‑ului Autonomy

163    În ceea ce privește relevanța informațiilor referitoare la achiziționarea software‑ului Autonomy, în primul rând, Tribunalul constată că, din descrierile comune ale părților, rezultă că, în ceea ce privește software‑ul Autonomy, acesta este un instrument de clasificare complexă care permite utilizatorilor finali să efectueze căutări în mai multe contexte și în special în mai multe limbi.

164    În al doilea rând, Tribunalul arată că, din descrierea contractului în litigiu, la punctul 4 din volumul A din caietul de sarcini, reiese că ofertanții pentru contractul menționat trebuiau să prevadă în ofertele lor propuneri de natură să asigure dezvoltarea infrastructurii tehnice utilizate de contractanții celorlalte loturi și de Comisie, în special „sistemul de gestionare a conținutului [web]”, și că ofertantul selectat pentru contractul în litigiu trebuia să dezvolte „de asemenea noi instrumente și noi funcții, dintre care o parte în scopuri experimentale”.

165    În al treilea rând, trebuie să se țină cont de faptul că, potrivit punctului 6.2.3.3 din volumul B din caietul de sarcini, intitulat „Indexare, puncte de vedere specifice și taxonomii”, ofertanții pentru contractul în litigiu au „posibilitatea de a utiliza produse disponibile pentru a pune în aplicare, spre exemplu, o «construcție taxonomică», însă acestea trebuie să fie aplicabile pe termen lung și să fie compatibile cu arhitectura CORDIS”.

166    Tribunalul consideră că, din descrierea sarcinilor care trebuie îndeplinite de un ofertant pentru contractul în litigiu, precum și de la punctul 6.2.3.3 din volumul B din caietul de sarcini, reiese că ofertanții pentru contractul în litigiu aveau libertatea de a propune orice software de taxonomie complexă disponibil pe piață, inclusiv software‑ul Autonomy.

167    În consecință, simplul fapt că, în cursul procedurii de cerere de ofertă, Comisia a achiziționat software‑ul Autonomy nu a determinat‑o pe aceasta să evalueze mai puțin favorabil o ofertă care propune un instrument diferit de căutare complexă.

168    Cu titlu suplimentar, această constatare este de altfel confirmată de împrejurarea că raportul de evaluare menționează, în ceea ce privește criteriul de atribuire nr. 1, că oferta ofertantului clasat al doilea la atribuirea contractului în litigiu fusese considerată de comitetul de evaluare ca fiind de foarte bună calitate, aceasta propunând un alt sistem, care era „inovator” în ceea ce privește indexarea și taxonomiile, ceea ce demonstrează că, în această privință, Comisia s‑a conformat condițiilor relevante incluse în caietul de sarcini.

169    În consecință, pe parcursul întregii proceduri de cerere de ofertă, cunoașterea achiziționării software‑ului Autonomy de către Comisie nu a putut avea vreo importanță în evaluarea ofertelor.

170    Având în vedere cele precedente, Tribunalul consideră că, în ceea ce privește informațiile privind achiziționarea software‑ului Autonomy, reclamanta nu a reușit să demonstreze suficient în ce mod cunoașterea achiziționării software‑ului Autonomy de către Comisie ar fi putut constitui vreun avantaj pentru ofertantul selectat în ceea ce privește depunerea unei oferte pentru contractul în litigiu.

 2) Cu privire la relevanța informațiilor cuprinse în documentația privind arhitectura tehnică și codul sursă CORDIS

171    În primul rând, în ceea ce privește documentația pretins incompletă referitoare la arhitectura tehnică CORDIS, Tribunalul constată că pârâta nu contestă faptul că informațiile tehnice incluse pe CD‑ul 1 și pe CD‑ul 2 erau menite în general să completeze informațiile deja incluse în caietul de sarcini.

172    În al doilea rând, în ceea ce privește lista de inventar, Tribunalul consideră că reclamanta a explicat în mod convingător și fără ca pârâta să fi fost în măsură să infirme afirmațiile acesteia că, pentru pregătirea aplicațiilor propuse de un ofertant pentru contractul în litigiu, cunoașterea hardware‑ului și a aplicațiilor software utilizate la acea dată ar fi putut fi utilă, ca urmare a faptului că ofertantul ar fi trebuit să asigure, pe de o parte, interoperabilitatea între noul hardware și hardware‑ul existent și, pe de altă parte, funcționarea noilor aplicații cu hardware‑ul existent.

173    În consecință, cunoașterea informațiilor tehnice puse la dispoziție cu întârziere de Comisie și conținute pe CD‑ul 1 și pe CD‑ul 2, precum și în lista de inventar ar fi putut constitui o valoare adăugată pentru ofertele privind contractul în litigiu.

174    În ceea ce privește codul sursă, Tribunalul amintește că punctul 4 din volumul A din caietul de sarcini impunea ofertanților pentru contractul în litigiu să prevadă în oferta lor propuneri de natură să asigure dezvoltarea infrastructurii tehnice utilizate de contractanții celorlalte loturi și de Comisie, „în special sistemul de gestionare a conținutului [web]” și „sistemul de diseminare a informației”, și că ofertantul selectat pentru contractul în litigiu trebuia să dezvolte „de asemenea noi instrumente și noi funcții”. În consecință, trebuie să se constate că împrejurarea de a cunoaște în prealabil informații tehnice fundamentale menționate la punctele precedente reprezenta un avantaj pentru redactarea ofertei. Într‑adevăr, gestionarea și difuzarea datelor complexe ce urmau să fie asigurate de un contractant pentru lotul nr. 1 CORDIS sunt în general efectuate de software‑uri cu aplicații speciale.

175    Prin urmare, nu există nicio îndoială că deplina cunoaștere a codului sursă al aplicațiilor de gestionare și de difuzare ale versiunii anterioare CORDIS era utilă pentru dezvoltarea a noi instrumente sau a noi funcții de natură a fi integrate în noua versiune CORDIS.

176    În plus, reclamanta a demonstrat, în mod convingător și fără ca pârâta să fi indicat fapte care ar putea contrazice această afirmație, că utilizarea modelului de calcul pe care se bazează software‑ul Cocomo 2, care este des utilizat pentru a efectua calcule privind efortul necesar pentru executarea unui anumit proiect în domeniul noilor tehnologii, impunea estimarea numărului de linii ale codului sursă al proiectului respectiv.

177    Prin urmare, trebuie să se constate că împrejurarea de a cunoaște codul sursă al versiunii anterioare CORDIS ar fi fost utilă pentru a putea avea la bază, pentru calculele referitoare la codul sursă al noii sale versiuni, o estimare serioasă.

178    Prin urmare, Tribunalul concluzionează că respectivele cunoștințe exclusive ale contractantului existent și ale ofertantului selectat referitoare la arhitectura tehnică a CORDIS, la hardware‑ul și la aplicațiile software utilizate la acea dată, precum și, mai ales, referitoare codul sursă erau de natură să furnizeze acestuia din urmă, cel puțin parțial, un avantaj nejustificat în cursul deschiderii procedurii de cerere de ofertă.

179    Prin urmare, dat fiind că pârâta nu contestă că informațiile tehnice puse la dispoziția ofertanților potențiali cu întârziere puteau constitui o valoare adăugată pentru ofertele referitoare la contractul în litigiu, Tribunalul consideră că nu este exclus ca respectivul comportament contestat al pârâtei să se fi putut afla la originea unui avantaj pentru contractantul existent și pentru ofertantul selectat în ceea ce privește o depunere de ofertă pentru contractul în litigiu.

180    Prin urmare, necomunicând, cât mai curând posibil, anumite informații tehnice tuturor ofertanților, Comisia a sâvârșit o neregularitate procedurală, încâlcând dreptul reclamantei de a fi informată.

181    În concluzie, trebuie verificat dacă această neregularitate a adus atingere egalității de șanse a ofertanților prin aceea că, în lipsa acestei neregularități, procedura de cerere de ofertă în cauză ar fi putut eventual conduce la atribuirea contractului în litigiu reclamantei.

182    Situația ar fi diferită dacă, deși Comisia nu a informat toți ofertanții de la începutul procedurii de cerere de ofertă cu privire la totalitatea informațiilor tehnice referitoare la versiunea anterioară CORDIS, s‑ar dovedi că informațiile astfel reținute nu erau relevante pentru oferta reclamantei.

 iv) Cu privire la relevanța pentru oferta reclamantei a informațiilor puse la dispoziție cu întârziere de către Comisie

 1) Cu privire la influența asupra calității ofertei reclamantei a întârzierii în punerea la dispoziție a anumitor informații tehnice

183    În lumina celor precedente, Tribunalul apreciază că întârzierea în comunicarea informațiilor tehnice în cauză a putut determina pentru toți ofertanții, cu excepția ofertantului selectat, eventuale eforturi inutile și o pierdere de timp și, prin urmare, că aceasta a putut influența calitatea ofertei reclamantei.

184    Fărăr a contesta această constatare de principiu, trebuie să se arate că, în speță, în orice caz, chiar cunoașterea deplină a informațiilor în cauză nu ar fi putut avea o influența decisivă asupra aprecierii totalității ofertei reclamantei.

185    În această privință, în primul rând, reclamanta arată că împrejurarea de a cunoaște informațiile menționate ar fi ameliorat, în special, valoarea calitativă a ofertei sale cu privire, în principal, la primul criteriu de atribuire (valoare tehnică) (a se vedea punctul 117 de mai sus). Tribunalul amintește că, potrivit punctului 3.3 din volumul A din caietul de sarcini, numărul maxim de puncte ce pot fi obținute pentru acest criteriu era de 35 și că ofertei reclamantei i‑au fost atribuite 21,6 puncte.

186    În al doilea rând, reclamanta arată că a patra observație privind al doilea criteriu de atribuire („Menționarea bună, dar generică a tipurilor de design și a reutilizării software‑ului”) este negativă și că aceasta s‑ar datora faptului că lipseau informațiile referitoare la funcționarea CORDIS la acea dată. Trebuie să se arate că această afirmație este prea vagă, dat fiind că de la punctul 6.2.1 din volumul B din caietul de sarcini privind contractul în litigiu rezultă că ofertanții nu trebuie decât să descrie nevoile esențiale privind evoluția tehnică și funcțională a noii versiuni CORDIS. În plus, trebuie să se constate că observația menționată nu este decât una dintre cele șase observații formulate pentru aprecierea celui de al doilea criteriu de atribuire, care poate primi o notă de maximum 25 de puncte, ofertei reclamantei fiindu‑i atribuite 14,8.

187    În această privință, Tribunalul arată că din tabelul care figurează în raportul comitetului de evaluare reiese că formula utilizată pentru a determina „raportul cost‑eficiență cel mai avantajos” în sensul punctului 3.3 din volumul A din caietul de sarcini și pentru a calcula raportul calitate‑preț al diferitelor oferte a fost următoarea:

188    Prin aplicarea formulei menționate la oferta depusă de reclamantă, și anume prin inserarea prețului total propus în oferta reclamantei (6 095 001,16 euro), precum și, pe de o parte, a numărului maxim de puncte care pot fi atribuite pentru primul criteriu de atribuire (35 de puncte) și, pe de altă parte, a punctelor pe care oferta reclamantei le‑a obținut în mod efectiv pentru criteriile nr. 2-4, și anume 14,8, 12,8 și, respectiv, 12,8 puncte (a se vedea punctul 24 de mai sus), rezultă raportul următor:

189    Dat fiind că ofertantul selectat a obținut un raport calitate‑preț de 12,56, calculul demonstrează că, chiar dacă reclamanta ar fi putut, de la începutul procedurii de cerere de ofertă, să își elaboreze oferta cunoscând pe deplin informațiile tehnice care i‑au lipsit sau care nu i‑au fost comunicate decât cu întârziere și chiar dacă, datorită acestui fapt, aceasta ar fi obținut maximul de puncte pentru criteriul calitativ nr. 1 (respectiv 35 de puncte), raportul calitate‑preț al ofertei sale ar fi fost, în orice caz, mai puțin bun decât cel al ofertantului selectat, întrucât prețul ofertei reclamantei era relativ ridicat.

190    În concluzie, Tribunalul constată că este evident că, oricât de criticabil a fost, comportamentul Comisiei nu a putut în niciun caz să exercite în speță o influență asupra atribuirii contractului în litigiu ofertantului selectat decât în măsura în care prețul ofertei reclamantei a fost efectiv influențat de comunicarea cu întârziere a informațiilor tehnice.

 2) Cu privire la influența întârzierii în punerea la dispoziție a anumitor informații tehnice asupra prețului ofertei reclamantei

191    Având în vedere influența generală a comunicării cu întârziere a informațiilor tehnice în cauză, Tribunalul a solicitat reclamantei să demonstreze în ce mod, în opinia acesteia, comportamentul contestat al Comisiei a dezavantajat reclamanta în determinarea prețului ofertei sale.

192    Ca răspuns la această întrebare, reclamanta a prezentat calcule efectuate cu ajutorul software‑ului Cocomo 2. Acest software permite să se realizeze o estimare a efortului care trebuie furnizat în cursul dezvoltării unui proiect informatic, care se exprimă în PL.

193    În această privință, trebuie să se constate că pârâta nu constestă faptul că metoda de calcul astfel aplicată reprezintă o metodă serioasă și consacrată pe piață.

194    Dimpotrivă, departe de a pune sub semnul întrebării caracterul serios al software‑ului Cocomo 2, pârâta se limitează să conteste modul de aplicare a acestui software de către reclamantă. Astfel, aceasta se limitează să conteste, pe de o parte, calificativele atribuite parametrilor PREC și AEXP pe care reclamanta își întemeiază calculele pentru a demonstra că oferta sa ar fi fost cu cel puțin 30 % mai ieftină dacă ar fi cunoscut pe deplin, de la începutul procedurii de cerere de ofertă, toate informațiile tehnice care lipseau sau care au fost comunicate cu întârziere și, pe de altă parte, repartizarea concretă a factorului de risc în mai multe elemente, privind bazele de date, software‑ul Autonomy, codul sursă și, respectiv, specificațiile referitoare la concepția tehnică și la documentație.

195    În primul rând, în ceea ce privește calificativele atribuite parametrilor utilizați de reclamantă pentru a efectua aceste calcule, trebuie să se constate că, în măsura în care argumentarea pârâtei urmărește să conteste calificativele menționate, aceasta ignoră scopul în care au fost efectuate calculele respective.

196    Într‑adevăr, calculele efectuate pe baza software‑ului Cocomo 2 nu urmăresc să efectueze o comparație directă între oferta reclamantei și cea a ofertantului selectat. Dimpotrivă, acestea pun în evidență diferența dintre prețul efectiv prezentat de reclamantă și prețul pe care aceasta l‑ar fi putut oferi probabil dacă ar fi cunoscut pe deplin toate informațiile tehnice care lipseau sau care au fost comunicate cu întârziere.

197    În vederea acestei comparații efectuate in abstracto, reclamanta a atribuit în mod justificat calificativul „Foarte ridicat” pentru parametrii PREC și AEXP pentru a calcula în PL, mai întâi, efortul necesar pentru o ofertă ipotetică a unui ofertant care ar fi dispus de toate informațiile tehnice relevante de la începutul procedurii de cerere de ofertă.

198    De altfel, în ceea ce privește parametrii de calcul al prețului efectiv oferit de reclamantă, trebuie să se constate că, atribuind chiar, astfel cum solicită pârâta, calificativul „Nominal” pentru parametrii PREC și AEXP, pe baza unui calcul efectuat potrivit formulei standard a software‑ului Cocomo 2 (a se vedea punctul 126 de mai sus) se obține o valoare de aproximativ 19,8 PL pentru oferta ipotetică vizată de reclamantă. Un astfel de rezultat confirmă prin urmare o diferență de efort estimat de cel puțin 22 % între, pe de o parte, o ofertă depusă de un ofertant care cunoaște pe deplin toate informațiile necesare și, pe de altă parte, o ofertă depusă de un ofertant care dispune de cunoștințe medii.

199    În consecință, trebuie arătat că obiecțiile pârâtei nu sunt de natură să repună în discuție argumentul reclamantei potrivit căruia o creștere considerabilă a prețului ofertei sale a rezultat ca urmare a faptului că nu i‑au fost puse la dispoziție sau i‑au fost puse la dispoziție cu întârziere anumite informații tehnice.

200    În al doilea rând, în ceea ce privește repartizarea concretă a factorului de risc în mai multe elemente referitoare la arhitectura tehnică, la codul sursă CORDIS și, respectiv, la achiziționarea software‑ului Autonomy (a se vedea punctul 122 de mai sus), Tribunalul amintește că problema care se ridică este aceea de a se determina dacă tratamentul inegal aplicat de Comisie față de ofertanți ar fi putut avea un efect semnificativ asupra ofertei reclamantei. Or, repartizarea factorului de creștere a prețului nu are niciun rol în acest context.

201    Într‑adevăr, calculele efectuate de reclamantă cu ajutorul software‑ului Cocomo 2, se întemeiază, în esență, pe calificativele generale (de la „Foarte scăzut” până la maximum „Nominal” ) privind cunoașterea datelor tehnice ale versiunii anterioare a CORDIS, exprimată prin parametrii PREC și AEXP, fără ca repartizarea potrivit diferitelor informații tehnice să aibă vreo relevanță. În consecință, trebuie arătat că obiecția pârâtei în această privință trebuie respinsă.

202    Tribunalul amintește de asemenea că prezenta analiză privește efectele neregularității procedurale constând în întârzierea în punerea la dispoziție a anumitor informații tehnice utile pentru elaborarea ofertelor. Or, astfel cum s‑a apreciat deja la punctul 150 de mai sus, o astfel de neregularitate ar reprezenta o încălcare a egalității de șanse a ofertanților, în măsura în care, în lipsa acesteia, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit în privința reclamantei. În concluzie, nu este necesar să se demonstreze că, în mod sigur, contractul în litigiu ar fi fost atribuit reclamantei. Este suficient ca reclamanta să demonstreze că, în absența încălcării menționate, aceasta ar fi avut șansa să obțină contractul în litigiu.

203    Or, ținând cont de calculele efectuate pe baza software‑ului Cocomo 2 și prezentate de reclamantă, Tribunalul consideră că s‑a stabilit în mod credibil că lipsa de informații pentru ofertanții potențiali în ceea ce privește documentarea referitoare la arhitectura tehnică și la codul sursă CORDIS a putut cauza un efect negativ considerabil asupra prețului oferit de reclamantă, privând‑o pe aceasta de șansa de a obține contractul în litigiu.

204    Având în vedere cele precedente, trebuie concluzionat că, nepunând la dispoziția tuturor ofertanților potențiali, de la începutul procedurii de cerere de ofertă, documentația referitoare la arhitectura tehnică și la codul sursă al CORDIS, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament față de ofertanți și că încălcarea menționată a putut astfel influența atribuirea contractului în litigiu.

205    Prin urmare, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie primit.

206    În consecință, fără a fi necesar să se analizeze celelalte motive invocate de reclamantă, se impune anularea deciziei atacate pentru încălcarea principiului egalității de tratament față de ofertanți, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 92/50 și al articolului 126 din normele de aplicare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

207    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât pârâta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Comisiei din 16 iulie 2003 de atribuire a contractului care a făcut obiectul cererii de ofertă ENTR/02/055 – CORDIS lot nr. 2.

2)      Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Jaeger Azizi Cremona

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 martie 2008.

Grefier        Președinte

Cuprins

Cadrul juridic

Istoricul cauzei

I – CORDIS

II – Cererea de ofertă în cauză, ofertantul selectat și atribuirea contractului în litigiu

Procedura și concluziile părților

În drept

I – Cu privire la obiectul acțiunii în anulare

II – Cu privire la cererea de anulare a deciziei atacate

A – Motivele invocate

B – Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea principiului egalității de tratament față de ofertanți

1. Cu privire la primul aspect al motivului, referitor la cerința unei faze de rodare neremunerate de trei luni

a) Argumentele părților

b) Aprecierea Tribunalului

i) Observație introductivă

ii) Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității de tratament față de ofertanți

1) Observații generale

2) Cu privire la caracterul discriminatoriu al cerinței unei faze de rodare neremunerate

Cu privire la avantajul inerent al cerinței unei faze de rodare neremunerate pentru contractantul existent și pentru un ofertant care a încheiat un subcontract cu acesta

Cu privire la problema neutralizării avantajului inerent al cerinței unei faze de rodare neremunerate

3) Cu privire la posibilitatea de a refuza preluarea serviciilor de către noul contractant înainte de expirarea perioadei de rodare de trei luni

2. Cu privire la al doilea aspect al celui de al doilea motiv, referitor la nepunerea la dispoziția tuturor ofertanțior potențiali a mai multor informații tehnice relevante de la începutul procedurii de cerere de ofertă

a) Argumentele părților

i) Cu privire la accesul la informațiile privind achiziționarea software‑ului Autonomy

ii) Cu privire la accesul la documentația referitoare la arhitectura tehnică și la codul sursă CORDIS

iii) Cu privire la impactul asupra ofertei reclamantei al necunoașterii sau al cunoașterii tardive a achiziționării software‑ului Autonomy, precum și a arhitecturii tehnice și a codului sursă al CORDIS

1) Cu privire la impactul comportamentului contestat al Comisiei asupra calității ofertei reclamantei

2) Cu privire la impactul comportamentului contestat al Comisiei asupra prețului ofertei reclamantei

b) Aprecierea Tribunalului

i) Observații introductive

ii) Cu privire la pretinsa inegalitate de tratament în raport cu ofertantul selectat în ceea ce privește accesul la anumite informații tehnice

1) Generalități

2) Cu privire la caracterul tardiv al punerii la dispoziție de către Comisie a anumitor informații tehnice

3) Cu privire la obligația de a neutraliza avantajele ofertantului selectat

iii) Cu privire la relevanța informațiilor puse la dispoziție cu întârziere de către Comisie pentru ofertele privind contractul în litigiu

1) Cu privire la relevanța informațiilor referitoare la achiziționarea software‑ului Autonomy

2) Cu privire la relevanța informațiilor cuprinse în documentația privind arhitectura tehnică și codul sursă CORDIS

iv) Cu privire la relevanța pentru oferta reclamantei a informațiilor puse la dispoziție cu întârziere de către Comisie

1) Cu privire la influența asupra calității ofertei reclamantei a întârzierii în punerea la dispoziție a anumitor informații tehnice

2) Cu privire la influența întârzierii în punerea la dispoziție a anumitor informații tehnice asupra prețului ofertei reclamantei

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.