HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

16 ianuarie 2007

Cauza F‑119/05

Charlotte Gesner

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcționari – Invaliditate – Respingere a cererii de constituire a unei comisii pentru invaliditate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamna Gesner solicită anularea Deciziei OAPI din 2 septembrie 2005 de respingere a reclamației sale împotriva Deciziei din 21 aprilie 2005 prin care OAPI a respins cererea sa de constituire a unei comisii pentru invaliditate

Decizia: Anulează decizia din 21 aprilie 2005 prin care OAPI a respins cererea reclamantei de constituire a unei comisii pentru invaliditate. Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Invaliditate – Agenți temporari – Deschiderea procedurii referitoare la invaliditate

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (4); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 31 primul paragraf și art. 33 primul paragraf]

În lipsa oricărei dispoziții contrare în Regimul aplicabil celorlalți agenți, noțiunea de invaliditate în sensul acestuia este identică cu cea reținută de statut. Astfel, aceasta acoperă situația agentului temporar care, la fel ca funcționarul, suferă de o invaliditate considerată ca fiind totală și, pentru acest motiv, este obligat să își suspende exercitarea atribuțiilor. Agentul temporar care a fost obligat să își suspende exercitarea atribuțiilor din cauza stării sale de sănătate are, așadar, dreptul la deschiderea procedurii de examinare a eventualei sale invalidități. Situația nu poate fi diferită decât dacă cererea sa are un caracter abuziv, în special dacă aceasta nu urmărește decât să conteste, în absența oricărui element nou, concluziile anterioare ale unei comisii pentru invaliditate sesizate deja cu situația sa.

Declanșarea acestei proceduri nu este supusă niciunei condiții privind durata prealabilă a concediului medical. Dacă ar fi prevăzută o astfel de condiție, aceasta ar împiedica, în anumite cazuri, agenții temporari care suferă de o agravare bruscă sau rapidă a stării lor de sănătate sau care sunt victime ale unui accident să beneficieze de asigurare împotriva acestor riscuri.

Condiția privind durata prealabilă a concediului medical stabilită la articolul 59 alineatul (4) din statut nu este aplicabilă în cazul în care agentul temporar este cel care solicită deschiderea procedurii referitoare la invaliditate. Într‑adevăr, această prevedere se referă la cazul în care administrația este cea care decide declanșarea acestei proceduri. Prevederea menționată subordonează o astfel de decizie condiției ca absențele funcționarului sau ale agentului determinate de concediul medical să depășească o anumită durată. Astfel, această prevedere constituie o garanție atât pentru agent, cât și pentru administrație. Pe de o parte, ea permite agentului să dispună de o perioadă rezonabilă pentru a se însănătoși și pentru a fi reintegrat în funcție înainte de a i se stabili invaliditatea. Pe de altă parte, ea abilitează administrația, după expirarea acestui termen, să solicite constatarea invalidității persoanei interesate pentru ca, dacă este cazul, să se poată trece la înlocuirea definitivă a acestuia pe post, recunoscând astfel autorității împuternicite să facă numiri posibilitatea, iar nu obligația, de a sesiza comisia pentru invaliditate.

(a se vedea punctele 28-30 și 32-34)

Trimitere la:

Curte: 9 iulie 1975, Vellozzi/Comisia, 42/74 și 62/74, Rec., p. 871, punctele 25-27, 15 ianuarie 1981, B./Parlamentul European, 731/79, Rec., p. 107, punctul 7

Tribunalul de Primă Instanță: 16 iunie 2000, C/Consiliul, T‑84/98, RecFP, p. I‑A‑113 și II-497, punctul 68