Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Stuttgart (Germania) la 3 mai 2023 – HE/Republica Federală Germania
(Cauza C-288/23, El Baheer1 )
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgericht Stuttgart (Tribunalul Administrativ din Stuttgart)
Părțile din procedura principală
Reclamant: HE
Pârâtă: Republica Federală Germania
Întrebările preliminare
În situația în care un stat membru nu se poate prevala de permisiunea prevăzută la articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE1 de a respinge ca inadmisibilă cererea de protecție internațională în ceea ce privește statutul de refugiat acordat de un alt stat membru, deoarece condițiile de viață din acest stat membru ar expune solicitantul unui risc serios de a suferi tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 3 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 604/20132 , articolul 4 alineatul (1) a doua teză și articolul 13 din Directiva 2011/95/UE3 , precum și articolul 10 alineatele (2) și (3), articolul 33 alineatul (1) și articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE trebuie interpretate în sensul că statutul de refugiat acordat anterior împiedică statul membru în care a fost prezentată o cerere de protecție internațională să o examineze în mod neutru în ceea ce privește soluția ce urmează a fi adoptată, și îl obligă să acorde solicitantului statutul de refugiat fără a analiza condițiile materiale ale acestei protecții?
În cazul în care la prima întrebare se răspunde că statul membru nu este ținut de decizia unui alt stat membru de acordare a statutului de refugiat și că statul membru examinează în mod neutru cererea de protecție internațională care i-a fost prezentată:
Obligației solicitantului, prevăzută la articolul 6 alineatul (2) prima teză din Directiva 2008/115/CE1 , de a pleca imediat de pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de refugiat, i se opun împrejurări existente în acest din urmă stat care ar expune solicitantul unor tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale, cu consecința că statul membru poate emite o decizie de returnare a solicitantului în țara de origine în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) a doua teză coroborat cu alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE, fără a fi necesar să respecte în prealabil obligația prevăzută la articolul 6 alineatul (2) prima teză din Directiva 2008/115/CE?
În aceste condiții, este necesar să se țină seama în mod izolat de împrejurări din statul membru care a acordat statutul de refugiat, cu alte cuvinte, să se aplice criteriul pentru o decizie în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE, sau se poate avea în vedere faptul că, după examinarea în mod neutru de către statul membru [a cererii de azil], nu îi este acordat în acest stat niciun statut de protecție, putând astfel alege să se întoarcă în celălalt stat membru care i-a acordat statutul de refugiat sau în țara sa de origine?
În cazul în care la a doua întrebare se răspunde că solicitantului trebuie să i se ceară, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) prima teză din Directiva 2008/115/CE, să se întoarcă imediat pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de refugiat:
Obligația solicitantului, prevăzută la articolul 6 alineatul (2) prima teză din Directiva 2008/115/CE, de a se întoarce imediat pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de refugiat și decizia de returnare în țara de origine a solicitantului în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) a doua teză coroborat cu alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE se poate impune și, respectiv, adopta printr-un singur act administrativ?
În cazul în care la a doua întrebare se răspunde că solicitantului trebuie să i se ceară în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) prima teză din Directiva 2008/115/CE să se întoarcă imediat pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de refugiat:
Principiul nereturnării [articolul 18 și articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, articolul 5 din Directiva 2008/115/CE, precum și articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2011/95/UE] se opune unei decizii de returnare în țara de origine a solicitantului în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) a doua teză coroborat cu alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE, în situația în care solicitantului i-a fost acordat statutul de refugiat într-un alt stat membru, însă statul membru în care se află în prezent și în care a prezentat o cerere de azil ajunge, în urma examinării în mod neutru pe care o efectuează, la concluzia că solicitantului nu i se poate acorda niciun statut de protecție?
În cazul în care la a patra întrebare se răspunde că principiul nereturnării se opune unei decizii de returnare:
Principiul nereturnării [articolul 18 și articolul 19 alineatul (2) din cartă, articolul 5 din Directiva 2008/115/CE, precum și articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2011/95/UE] trebuie examinat deja la emiterea deciziei de returnare în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) a doua teză coroborat cu alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE, cu consecința că nu se poate emite o decizie de returnare, sau este obligatoriu să se emită o decizie de returnare în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) a doua teză coroborat cu alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE și apoi să se amâne îndepărtarea în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/115/CE?
____________
1 Prezenta cauză are o denumire fictivă, care nu corespunde numelui real al niciunei părți din procedură.
1 Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (JO 2013, L 180, p. 60).
1 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (JO 2013, L 180, p. 31).
1 Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare) (JO 2011, L 337, p. 9).
1 Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).