Language of document : ECLI:EU:T:2015:124

Cauza T‑188/12

Patrick Breyer

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Memorii depuse de Republica Austria în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții – Refuzarea accesului”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 27 februarie 2015

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Decizie a unei instituții prin care se refuză accesul la documente – Documente comunicate pe parcursul procesului – Acțiune rămasă fără obiect – Nepronunțare asupra fondului

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

2.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Noțiunea de document – Conținut

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (3) și art. (3) lit. (a)]

3.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Noțiunea de document – Conținut – Memorii redactate de un stat membru în cadrul unei proceduri jurisdicționale închise în fața Curții de Justiție – Includere

[art. 258 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (3), art. 3 lit. (a) și art. 4 alin. (2)]

4.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Domeniu de aplicare – Excluderea documentelor Curții de Justiție care țin de activitatea sa jurisdicțională – Noțiune – Memorii redactate de un stat membru în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor încheiate – Excludere

(art. 15 alin. (3) al patrulea paragraf TFUE și art. 258 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) și (5)]

5.      Procedură jurisdicțională – Examinarea cauzelor la Tribunal – Protecție acordată părților împotriva utilizării necorespunzătoare a actelor de procedură – Întindere – Publicare pe internet a memoriului în apărare al părții adverse – Inadmisibilitate – Luare în considerare la repartizarea cheltuielilor de judecată

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 87 alin. (3); Instrucțiunile pentru grefierul Tribunalului, art. 5 alin. (8)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 27-29)

2.      Noțiunea de document, care face obiectul unei definiții largi la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, cuprinde „orice conținut, indiferent de suport (scris pe hârtie sau stocat sub formă electronică, înregistrare sonoră, vizuală sau audiovizuală) privind un subiect referitor la politicile, activitățile și deciziile care țin de competența unei instituții” a Uniunii. Această definiție este întemeiată, în esență, pe existența unui conținut păstrat, care să poată fi reprodus sau consultat după elaborarea sa, cu precizarea, pe de o parte, că natura suportului de stocare, tipul și natura conținutului stocat, precum și dimensiunea, mărimea, importanța sau prezentarea unui conținut sunt lipsite de importanță în ceea ce privește problema dacă acest conținut este sau nu este cuprins în definiția amintită și, pe de altă parte, că singura limitare care se referă la conținutul susceptibil de a fi vizat prin această definiție este condiția potrivit căreia conținutul amintit trebuie să privească o materie referitoare la politicile, activitățile și deciziile care țin de competența instituției în cauză.

(a se vedea punctele 41 și 42)

3.      Trebuie calificate drept documente deținute de o instituție în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei coroborat cu articolul 3 litera (a) din acesta memoriile redactate de un stat membru, depuse în fața Curții de Justiție în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE și transmise Comisiei, parte la proces.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de împrejurarea că memoriile nu au fost adresate instituției amintite, ci au fost adresate Curții de Justiție, iar instituția nu a primit decât copii transmise de Curte. Or, deși, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, doar documentele deținute de o instituție, adică întocmite sau primite de către aceasta și aflate în posesia acesteia, intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat, totuși această dispoziție nu subordonează în niciun fel aplicarea regulamentului în cazul documentelor primite de instituție condiției ca documentul în cauză să îi fi fost adresat și transmis direct de autorul său. De asemenea, din moment ce noțiunea de document face obiectul unei definiții largi la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001, întemeiată pe existența unui conținut păstrat, este necesar să se considere că transmiterea memoriilor în cauză instituției vizate sub formă de copii, iar nu sub formă de originale, nu are efecte asupra existenței unui document în sensul dispoziției respective.

În plus, din definiția largă a noțiunii de document, precum și din formularea și din existența însăși, la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, a unei excepții privind protecția procedurilor judiciare rezultă că legiuitorul Uniunii nu a dorit să excludă activitatea contencioasă a instituțiilor din sfera de aplicare a dreptului de acces al cetățenilor. Această apreciere se impune cu atât mai mult cu cât acest regulament nu procedează nici la excluderea activității contencioase a instituțiilor din domeniul său de aplicare, nici la limitarea acestuia doar la activitatea lor administrativă. Pe de altă parte, din moment ce memoriile în litigiu au fost transmise Comisiei în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, pe care aceasta a formulat‑o în exercitarea competențelor sale în temeiul articolului 258 TFUE, Comisia le‑a primit în exercitarea competențelor sale.

Pe de altă parte, includerea în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001 a memoriilor depuse de un stat membru în cadrul unei proceduri judiciare nu are ca efect să aducă atingere obiectivului normelor speciale privind accesul la documentele aferente procedurilor judiciare. Astfel, protecția procedurilor amintite poate fi asigurată, dacă este necesar, prin aplicarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, cu precizarea că se poate ține seama de lipsa din cadrul normelor speciale privind instanțele Uniunii a unui drept de acces al terților la memoriile adresate instanțelor respective în cadrul unei proceduri judiciare în vederea interpretării excepției privind protecția procedurilor judiciare.

(a se vedea punctele 48-51, 53, 54, 57, 61, 104 și 105)

4.      La fel ca memoriile redactate de Comisie în vederea unei proceduri judiciare, memoriile depuse la Curtea de Justiție de un stat membru în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulate împotriva sa de Comisie prezintă caracteristici specifice, întrucât țin și prin natura lor însăși de activitatea judiciară a Curții. Astfel, dat fiind că, în memoriile sale, statul membru pârât poate invoca toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a‑și asigura apărarea, memoriile statului membru pârât furnizează Curții elementele pe baza cărora aceasta trebuie să pronunțe decizia judiciară.

În această privință, în pofida faptului că țin de activitatea judiciară a instanțelor Uniunii, memoriile prezentate de un stat membru în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu intră, după cum nici cele ale Comisiei, în domeniul de aplicare al excluderii de la dreptul de acces la documente, instituită, în ceea ce privește activitatea judiciară a Curții, la articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE. Astfel, pe lângă faptul că memoriile redactate de un stat membru în vederea unei proceduri judiciare prezintă caracteristici specifice comune, nici articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE, nici faptul că aceste memorii provin de la autori diferiți, nici natura acestor memorii nu impun efectuarea unei distincții, în vederea includerii în domeniul de aplicare al dreptului de acces la documente, între memoriile care provin de la Comisie și cele care provin de la un stat membru. Rezultă că articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE nu poate fi interpretat drept consacrând, în ceea ce privește accesul la memoriile redactate de o instituție în vederea unei proceduri judiciare, o regulă oarecare privind autorul care să impună efectuarea unei distincții între memoriile redactate de o instituție în vederea unei proceduri judiciare și cele prezentate de un stat membru în cadrul fazei contencioase a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

În schimb, este necesar să se facă distincție între, pe de o parte, excluderea activității judiciare a Curții de la dreptul de acces la documente, în temeiul articolului 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE, și, pe de altă parte, memoriile redactate în scopul unei asemenea proceduri, care, deși țin de activitatea judiciară respectivă, nu intră totuși în sfera excluderii instituite la această dispoziție și fac, dimpotrivă, obiectul dreptului de acces la documente. Prin urmare, articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf TFUE nu se opune includerii memoriilor depuse de un stat membru în cadrul unei proceduri judiciare în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, însă atât timp cât condițiile de aplicare a acestui din urmă regulament sunt îndeplinite și fără a aduce atingere aplicării, în cazul în care este necesar, a uneia dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din regulamentul menționat și posibilității prevăzute la alineatul (5) al acestei dispoziții ca statul membru în cauză să solicite instituției vizate să nu divulge memoriile sale.

(a se vedea punctele 72, 73 și 79-83)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 118-120)