ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
24 septembrie 2008
Cauza T‑105/08 P
Kris Van Neyghem
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Recurs – Funcție publică – Respingerea acțiunii în primă instanță – Recrutare – Concurs general – Neadmitere la proba orală – Recurs vădit nefondat”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia (F‑73/06, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Domnul Kris Van Negyem suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.
Sumarul ordonanței
1. Recurs – Motive – Denaturarea elementelor de probă – Inexactitatea materială a constatărilor privind situația de fapt care rezultă din înscrisurile de la dosar – Admisibilitate
[art. 225 A CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]
2. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respingerea candidaturii – Obligația de motivare
(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf; anexa III, art. 6)
3. Funcționari – Concurs – Evaluarea prestațiilor candidaților – Puterea de apreciere a comisiei de evaluare
(Statutul funcționarilor, anexa III)
1. Motive întemeiate pe constatări de fapt și pe aprecierea acestora în hotărârea atacată sunt admisibile în recurs atunci când reclamantul pretinde că Tribunalul Funcției Publice a efectuat constatări a căror inexactitate materială rezultă din actele dosarului sau că acesta a denaturat elementele de probă care i‑au fost prezentate. O astfel de denaturare există atunci când, fără să se fi utilizat noi elemente de probă, aprecierea elementelor de probă existente pare vădit eronată.
(a se vedea punctele 29 și 32)
Trimitere la: Curte 24 octombrie 2002, Aéroports de Paris/Comisia, C‑82/01 P, Rec., p. I‑9297, punctul 56; Curte 18 ianuarie 2007, PKK și KNK/Consiliul, C‑229/05 P, Rep., p. I‑439, punctele 32-35 și 37
2. Cerința motivării deciziilor unei comisii de evaluare din cadrul concursului trebuie să fie conciliată cu respectarea secretului privind lucrările sale în temeiul articolului 6 din anexa III la statut. În consecință, motivând decizia sa de a nu admite un candidat la o anumită probă, comisia de evaluare poate să se limiteze la a‑i prezenta acestuia notele și punctele care i‑au fost atribuite și nu este obligată să îi prezinte răspunsurile care au fost considerate insuficiente sau să îi explice de ce aceste răspunsuri au fost considerate insuficiente.
(a se vedea punctele 34 și 35)
Trimitere la: Curte 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctul 24; Tribunal 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctul 44; Tribunal 19 februarie 2004, Konstantopoulou/Curtea de Justiție, T‑19/03, RecFP, p. I‑A‑25 și II‑107, punctul 27
3. Aprecierile pe care le face o comisie de evaluare atunci când analizează cunoștințele și aptitudinile candidaților, precum și deciziile prin care constată faptul că un candidat nu a reușit la o probă reprezintă expresia unei judecăți de valoare în legătură cu prestația candidatului la proba respectivă. Comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere în privința evaluării rezultatelor probelor unui concurs, iar temeinicia acestor judecăți de valoare nu poate fi verificată de instanța comunitară decât în cazul unei încălcări evidente a normelor care reglementează activitatea sa, al unei erori vădite, al unui abuz de putere sau dacă limitele puterii sale de apreciere au fost în mod vădit depășite.
(a se vedea punctele 46 și 47)
Trimitere la: Curte 16 iunie 1987, Kolivas/Comisia, 40/86, Rec., p. 2643, punctul 11; Tribunal 11 februarie 1999, Jiménez/OAPI, T‑200/97, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑73, punctul 40; Tribunal 31 mai 2005, Gibault/Comisia, T‑294/03, RecFP, p. I‑A‑141 și II‑635, punctul 41