Ediție provizorie
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)
28 aprilie 2016(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Sprijin oferit guvernului Iranului – Activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de drept și eroare de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate – Abuz de putere – Cerere de despăgubiri”
În cauza T‑52/15,
Sharif University of Technology, cu sediul în Teheran (Iran), reprezentată de M. Happold, barrister,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de V. Piessevaux și de M. Bishop, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei 2014/776/PESC a Consiliului din 7 noiembrie 2014 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 19), în măsura în care prin aceasta a fost înscrisă denumirea reclamantei pe lista care figurează în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 al Consiliului din 7 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 325, p. 3), în măsura în care prin acesta a fost înscrisă denumirea reclamantei pe lista care figurează în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), și, pe de altă parte, o cerere de daune interese,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din domnul M. van der Woude (raportor), președinte, doamna I. Wiszniewska‑Białecka și domnul I. Ulloa Rubio, judecători,
grefier: doamna M. Junius, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 3 decembrie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Sharif University of Technology, este un institut de învățământ superior și de cercetare situat în Teheran, Iran. Fondată în anul 1966, ea este specializată în tehnologie, inginerie și fizică.
2 Prezenta cauză se înscrie în cadrul unor măsuri restrictive instituite pentru a face presiuni asupra Republicii Islamice Iran să pună capăt activităților nucleare care prezintă risc de proliferare și dezvoltării vectorilor de transport de arme nucleare.
3 La 9 iunie 2010, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (denumit în continuare „Consiliul de Securitate”) a adoptat Rezoluția 1929 (2010) (denumită în continuare „Rezoluția 1929”), care a extins domeniul de aplicare al măsurilor restrictive impuse prin Rezoluțiile 1737 (2006), 1747 (2007) și 1803 (2008) ale Consiliului de Securitate și a introdus măsuri restrictive suplimentare împotriva Republicii Islamice Iran.
4 La 17 iunie 2010, Consiliul European a subliniat îngrijorarea sa crescândă cu privire la programul nuclear al Iranului și a salutat adoptarea Rezoluției 1929 de către Consiliul de Securitate. Consiliul European a invitat Consiliul Uniunii Europene să adopte măsuri de punere în aplicare a măsurilor cuprinse în Rezoluția 1929, precum și măsuri de însoțire, pentru a contribui la soluționarea tuturor preocupărilor rămase în privința dezvoltării de către Republica Islamică Iran a unor tehnologii sensibile în sprijinul programelor sale nucleare și de rachete, prin intermediul negocierilor. Aceste măsuri trebuiau să se axeze pe domeniul comerțului, pe sectorul financiar, pe sectorul iranian al transporturilor, pe sectoarele‑cheie ale industriei gazului și petrolului și pe desemnări suplimentare în special de persoane aparținând Gărzii Revoluționare Islamice (denumită în continuare „IRGC”).
5 La 26 iulie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), care, în anexa II, enumeră persoanele și entitățile – altele decât cele desemnate de Consiliul de Securitate sau de Comitetul pentru Sancțiuni creat prin Rezoluția 1737 (2006), menționate în anexa I – ale căror active sunt înghețate. Considerentul (22) al acesteia se referă la Rezoluția 1929 și menționează că această rezoluție observă legătura potențială dintre veniturile Iranului derivate din sectorul energetic și finanțarea activităților sale nucleare sensibile cu risc de proliferare.
6 La 23 ianuarie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/35/PESC de modificare a Deciziei 2010/413/PESC (JO L 19, p. 22). Considerentul (8) al acestei decizii reia, în esență, cuprinsul considerentului (22) al Deciziei 2010/413 (a se vedea punctul 5 de mai sus). În plus, potrivit considerentului (13) al Deciziei 2012/35, restricțiile privind admisia și înghețarea fondurilor și resurselor economice ar trebui aplicate unui număr suplimentar de persoane și entități care oferă sprijin guvernului Iranului permițându‑i să continue activitățile sale nucleare sensibile cu risc de proliferare sau perfecționarea vectorilor de transport al armamentelor nucleare, în special persoanele și entitățile care oferă sprijin financiar, logistic sau material guvernului Iranului.
7 Articolul 1 punctul 7 litera (a) punctul (ii) din Decizia 2012/35 a adăugat următoarea dispoziție la articolul 20 alineatul (1) din Decizia 2010/413:
„(c) alte persoane și entități care nu sunt vizate de anexa I care oferă sprijin guvernului Iranului și persoane și entități asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa II.”
8 În consecință, în cadrul Tratatului FUE, Consiliul a adoptat, la 23 martie 2012, Regulamentul (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1). Pentru punerea în aplicare a articolului 1 punctul 7 litera (a) punctul (ii) din Decizia 2012/35, articolul 23 alineatul (2) din acest regulament prevede înghețarea fondurilor persoanelor, entităților și organismelor prevăzute în lista din anexa IX, care au fost identificate ca:
„[…]
(d) fiind alte persoane, entități sau organisme care oferă sprijin, de exemplu sprijin material, logistic sau financiar, guvernului Iranului și persoanelor și entităților asociate cu acestea;
[…]”
9 La 15 octombrie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/635/PESC de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 282, p. 58). Potrivit considerentului (6) al Deciziei 2012/635, ar trebui să se revizuiască interdicția privind vânzarea, furnizarea sau transferul către Republica Islamică Iran de bunuri și tehnologii suplimentare cu dublă utilizare enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, p. 1), în vederea includerii articolelor care ar putea fi relevante pentru industrii controlate direct sau indirect de către IRGC sau care ar putea fi relevante pentru programul nuclear, militar și de rachete balistice al Iranului, având totodată în vedere necesitatea de a evita producerea unor efecte neintenționate asupra populației civile din Iran. În plus, considerentul (9) al Deciziei 2012/635 prevede că trebuie să se interzică vânzarea, furnizarea sau transferul către Republica Islamică Iran de echipamente navale esențiale și de tehnologie pentru construcția, întreținerea sau modernizarea navelor. Pe de altă parte, potrivit considerentului (16) al acestei decizii, în lista numelor persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive, prevăzută în anexa II la Decizia 2010/413, ar trebui să fie incluse și alte nume de persoane și entități, în special entitățile aflate în proprietatea statului iranian care desfășoară activități în sectorul petrolului și gazelor naturale, deoarece acestea reprezintă o sursă semnificativă de venituri pentru guvernul Iranului.
10 Articolul 1 punctul 8 litera (a) din Decizia 2012/635 a modificat articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413, care prevede astfel că vor face obiectul unor măsuri restrictive:
„(c) alte persoane și entități care nu intră sub incidența anexei I, care acordă sprijin guvernului Iranului și entităților deținute sau controlate de acesta ori persoanele și entitățile asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa II.”
11 La 21 decembrie 2012, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1263/2012 de modificare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 356, p. 34). Articolul 1 punctul 11 din Regulamentul nr. 1263/2012 a modificat articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012, care prevede astfel înghețarea fondurilor persoanelor, entităților și organismelor prevăzute în lista din anexa IX, care au fost identificate ca:
„(d) fiind alte persoane, entități sau organisme care oferă sprijin, de exemplu sprijin material, logistic sau financiar, guvernului Iranului și entități deținute sau controlate de acestea, sau persoane și entități asociate cu acestea.”
12 Denumirea reclamantei a fost înscrisă pentru prima dată în listele care figurează în tabelul I din anexa II la Decizia 2010/413 prin Decizia 2012/829/PESC din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 356, p. 71), iar pe listele care figurează în tabelul I din anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012, din aceeași zi, privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 356, p. 55).
13 Această înscriere se întemeia pe următoarele motive:
„Universitatea de tehnologie Sharif (SUT) oferă asistență anumitor entități desemnate în a încălca dispozițiile sancțiunilor ONU și UE privind Iranul și sprijin direct activităților nucleare cu risc de proliferare ale Iranului. De la sfârșitul anului 2011, SUT a pus laboratoare la dispoziția entității iraniene din domeniul nuclear Kalaye Elecric Company (KEC), desemnată de ONU, și a companiei Iran Centrifuge Technology Company (TESA), desemnată de UE.”
14 Prin Hotărârea din 3 iulie 2014, Sharif University of Technology/Consiliul (T‑181/13, EU:T:2014:607), Tribunalul a anulat Decizia 2012/829 și Regulamentul nr. 1264/2012 în măsura în care acestea priveau reclamanta.
15 Prin scrisoarea din 4 septembrie 2014, Consiliul a informat reclamanta de intenția sa de a‑i reînscrie denumirea în liste pentru motive noi și a invitat‑o să își prezinte observațiile într‑un termen care expira la 15 septembrie 2014. În scrisoarea respectivă, Consiliul aprecia că reclamanta furniza sprijin guvernului Iranului prin intermediul unor acorduri de cooperare încheiate cu organizații ale guvernului Iranului desemnate de Organizația Națiunilor Unite și de Uniunea Europeană. Consiliul a alăturat acestei scrisori documentele, cuprinse în dosarul său, pe care se întemeia această nouă înscriere.
16 Prin scrisoarea din 15 septembrie 2014, reclamanta a solicitat Consiliului să reexamineze situația sa.
17 La 7 noiembrie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/776/PESC de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 325, p. 19). Prin această decizie, denumirea reclamantei a fost reînscrisă în tabelul I din anexa II la Decizia 2010/413, care conține lista de „[p]ersoane și entități implicate în activitățile nucleare sau privind rachete balistice și [de] persoane și entități care acordă sprijin guvernului Iranului”.
18 În consecință, în aceeași zi, Consiliul a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1202/2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 267/2012 (JO L 325, p. 3), prin care s‑a reînscris denumirea reclamantei în tabelul I din anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012, care cuprinde lista de „[p]ersoane și entități implicate în activitățile nucleare sau privind rachete balistice și [de] persoane și entități care acordă sprijin guvernului Iranului”.
19 În Decizia 2014/776 și în Regulamentul de punere în aplicare nr. 1202/2014 (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), înscrierea denumirii reclamantei în liste este motivată astfel:
„Sharif University of Technology (SUT) are mai multe acorduri de cooperare cu organizații ale guvernului Iranului desemnate de ONU și/sau de UE și care acționează în domenii militare sau asociate celor militare, în special în domeniul producției și achiziționării de rachete balistice. Printre acestea se numără: un acord cu Organizația Industriilor Aerospațiale, desemnată de UE, printre altele pentru producerea de sateliți; cooperarea cu Ministerul iranian al Apărării și cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene (IRGC) în legătură cu competițiile dedicate navelor inteligente; un acord mai larg cu Forțele Aeriene ale IRGC care acoperă dezvoltarea și consolidarea relațiilor universității, cooperarea organizațională și cooperarea strategică. SUT participă la un acord care cuprinde 6 universități care sprijină guvernul Iranului prin cercetări legate de apărare și la SUT se predau cursuri universitare de ingineria vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) concepute, printre altele, de Ministerul Științei. Luate împreună, acestea alcătuiesc un context semnificativ de angajament față de Guvernul Iranului în domenii militare sau asociate celor militare care constituie sprijin acordat Guvernului Iranului.”
20 Organizația Industriilor Aerospațiale (denumită în continuare „AIO”) este înscrisă în liste pentru următoarele motive:
„AIO supraveghează producția de rachete a Iranului, inclusiv Grupul industrial Shahid Hemmat, Grupul industrial Shahid Bagheri și Grupul industrial Fajr, toate desemnate în RCSONU 1737 (2006). Președintele AIO și alți doi înalți funcționari au fost, de asemenea, desemnați în RCSONU 1737 (2006).”
21 Înscrierea IRGC în liste este motivată în termenii următori:
„Responsabil de programul nuclear iranian. Asigură controlul operațional al programului de rachete balistice al Iranului. A încercat să facă achiziții în vederea sprijinirii programului nuclear și al programului de rachete balistice ale Iranului.”
22 Prin scrisoarea datată 10 noiembrie 2014, Consiliul a informat reclamanta despre decizia sa de a‑i reînscrie denumirea în liste.
23 Prin scrisoarea din 2 februarie 2015, reclamanta a solicitat Consiliului să îi comunice toate elementele, informațiile și probele pe baza cărora a decis să reînscrie denumirea sa în liste, precum și identitatea statului membru care a propus această nouă înscriere.
Procedura și concluziile părților
24 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 februarie 2015, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
25 Prin act depus la grefa Tribunalului la 17 septembrie 2015, reclamanta a formulat o cerere de organizare a unei ședințe de audiere a pledoariilor, indicând motivele pentru care dorește să fie ascultată, în conformitate cu dispozițiile articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Consiliul nu și‑a exprimat, în termenul acordat, poziția cu privire la organizarea unei ședințe. La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a șaptea) a admis cererea reclamantei.
26 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea actelor atacate, în măsura în care o privesc;
– obligarea Consiliului la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat reputației sale prin actele atacate;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
27 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca neîntemeiată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
1. Cu privire la cererea de anulare
28 În susținerea cererii de anulare, reclamanta invocă patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea dreptului său la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, al doilea, pe o eroare de drept și pe erori vădite de apreciere, al treilea, pe încălcarea dreptului de proprietate și a principiului proporționalității și al patrulea, pe un abuz de putere.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă
29 În primul rând, reclamanta reproșează Consiliului că nu a indicat, în scrisoarea din 10 noiembrie 2014 (a se vedea punctul 22 de mai sus), data adoptării deciziei de reînscriere a denumirii sale în liste. Ea amintește în acest context că formulase o cerere de reexaminare în scrisoarea din 15 septembrie 2014.
30 În această privință, este suficient să se arate că a fost atașată de către Consiliu la scrisoarea din 10 noiembrie 2014, sus‑menționată, primită de reclamantă la 25 noiembrie 2014, o copie a publicării actelor atacate în Jurnalul oficial al Uniunii Europene, în care se menționează expres, în titlul acestor acte, data adoptării lor, respectiv 7 noiembrie 2014.
31 În al doilea rând, reclamanta reproșează Consiliului că nu a dat curs cererii sale de acces la dosar, formulată prin scrisoarea din 2 februarie 2015. Astfel, Consiliul nu i‑ar fi comunicat documentele interne pertinente, contrar practicii sale din alte cauze referitoare la măsuri restrictive. În plus, anumite indicii ar arăta că actele atacate au fost adoptate pe baza unor informații care nu figurează printre documentele comunicate prin scrisoarea Consiliului din 4 septembrie 2014. Reclamanta susține în această privință că documentele menționate nu conțin nici cea mai mică dovadă a vreunuia dintre motivele de înscriere menționate în actele atacate, potrivit cărora, în cadrul său, „se predau cursuri universitare de ingineria vehiculelor aeriene fără pilot concepute, printre altele, de Ministerul Științei”.
32 În consecință, reclamanta apreciază că, prin faptul că nu i‑a oferit acces la dosar în întregime, inclusiv în ceea ce privește identitatea statului membru aflat la originea propunerii de reînscriere a denumirii sale în liste, Consiliul i‑a încălcat dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă.
33 Trebuie constatat că, prin scrisoarea din 4 septembrie 2014, prin care o informa despre intenția sa de a‑i reînscrie denumirea în liste (a se vedea punctul 15 de mai sus), Consiliul i‑a comunicat reclamantei elemente de probă și informații pe care le deținea și pe care s‑a întemeiat pentru a adopta actele atacate. În memoriul în apărare, Consiliul a precizat că, în afara acestor elemente, dosarul său conținea doar propunerea și propunerea revizuită de reînscriere a denumirii reclamantei în liste, care emana de la un stat membru, precum și nota transmisă de Secretariatul General Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper) și Consiliului în vederea adoptării actelor atacate. Prin act depus la grefa Tribunalului la 4 septembrie 2015, Consiliul a prezentat aceste documente.
34 Or, din aceste documente, în care identitatea statului membru aflat la originea propunerii de reînscriere, precum și ansamblul datelor care nu privesc reclamanta au fost ocultate, reiese că ele nu conțin nicio informație pertinentă suplimentară în raport cu cele care fuseseră comunicate reclamantei prin scrisoarea din 4 septembrie 2014 și în documentele anexate la această scrisoare.
35 Prin urmare, pe de o parte, este necesar să se constate că susținerile reclamantei, potrivit cărora actele atacate ar fi fost adoptate pe baza unor informații care nu figurează în documentele care i‑au fost comunicate prin scrisoarea din 4 septembrie 2014 (a se vedea punctul 31 de mai sus), nu sunt întemeiate.
36 Pe de altă parte, trebuie arătat că identitatea statului membru aflat la originea propunerii de reînscriere în liste prezintă, ca atare, un caracter confidențial care, pentru motive imperative care țin de securitatea Uniunii sau a statelor membre ale acesteia ori de modul de desfășurare a relațiilor lor internaționale, se opune comunicării sale persoanei în cauză. Nedivulgarea acestei informații reclamantei nu poate însă aduce atingere dreptului la apărare al acesteia și dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă, întrucât nu are nicio incidență asupra posibilității de care dispune reclamanta de a‑și prezenta în mod util observațiile cu privire la motivele înscrierii denumirii sale și la elementele de probă pe care se bazează acestea.
37 În consecință, primul motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe erori vădite de apreciere
38 Reclamanta susține că a fost interpretat în mod eronat de către Consiliu criteriul juridic al oferirii unui sprijin guvernului Iranului, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 (denumit în continuare „criteriul în litigiu”), pe care se întemeiază reînscrierea denumirii sale în liste prin actele atacate. Reclamanta susține, în esență, că acest criteriu nu acoperă activitățile de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare, invocate în motivele înscrierii denumirii sale în liste, în lipsa unei legături între aceste activități și programul de proliferare nucleară al Republicii Islamice Iran. În plus, reclamanta arată că documentele comunicate de Consiliu cu titlu de probe nu permit susținerea motivelor înscrierii denumirii sale.
Cu privire la interpretarea criteriului în litigiu în raport cu activitățile din domenii militare sau asociate celor militare, vizate în motivele cuprinse în actele atacate
39 În primul rând, reclamanta reproșează Consiliului că a reținut o interpretare literală a criteriului în litigiu, care permite includerea unui grup vast de persoane, inclusiv contribuabilii iranieni. Potrivit reclamantei, acest criteriu se referă doar la un sprijin care să permită guvernului Iranului să continue activitățile nucleare care prezintă risc de proliferare, ceea ce implică existența unei legături de cauzalitate între conduita care constituie un „sprijin” și continuarea unor astfel de activități. Cerința unei asemenea legături de cauzalitate ar decurge din considerentul (13) al Deciziei 2012/35, din articolul 215 alineatul (1) TFUE și din Hotărârea din 13 martie 2012, Tay Za/Consiliul (C‑376/10 P, Rep., EU:C:2012:138, punctele 61 și 67).
40 Jurisprudența ar confirma că, în primul rând, criteriul în litigiu se referă doar la oferirea unui sprijin guvernului Iranului care să îi permită să continue activitățile de proliferare nucleară. În al doilea rând, acest sprijin material, financiar sau logistic ar trebui să prezinte o „importanță calitativă sau cantitativă” specială. În al treilea rând, finalitatea criteriului în litigiu ar fi aceea de a priva guvernul Iranului de sursele sale de venituri, pentru a‑l constrânge să pună capăt dezvoltării programului său de proliferare nucleară. Reclamanta invocă în special Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul (T‑578/12, EU:T:2014:678, punctele 119 și 120), Hotărârea din 25 martie 2015, Central Bank of Iran/Consiliul (T‑563/12, Rep., EU:T:2015:187, punctul 66), și Hotărârea din 25 iunie 2015, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul [T‑95/14, Rep. (extras), EU:T:2015:433, punctul 53].
41 În al doilea rând, reclamanta susține că pretinsa ei colaborare cu diferite ministere din guvernul Iranului nu ar constitui un sprijin în sensul criteriului în litigiu, întrucât activitățile sale astfel vizate nu ar prezenta importanța calitativă și cantitativă necesară pentru a permite să se prezume că ar oferi un sprijin financiar sau logistic guvernului Iranului care să favorizeze continuarea activităților de proliferare nucleară.
42 În această privință, reclamanta arată că este o universitate publică finanțată de statul iranian. În consecință, spre deosebire de marile întreprinderi active în sectorul financiar sau în cel al petrolului și gazelor naturale, înscrise anterior în liste pe baza criteriului în litigiu, reclamanta nu ar furniza resurse financiare guvernului Iranului, fapt din care s‑ar fi putut prezuma că favorizează continuarea activităților de proliferare nucleară ale Republicii Islamice Iran.
43 Reclamanta deduce de aici că, în aceste împrejurări, ar reveni Consiliului sarcina de a demonstra că, prin importanța lor calitativă, activitățile pe care i le reproșa permiteau guvernului Iranului să își continue activitățile de proliferare nucleară.
44 Consiliul contestă aceste argumente.
45 Din motivarea actelor atacate (a se vedea punctul 19 de mai sus) reiese că denumirea reclamantei a fost reînscrisă de Consiliu în liste pentru motivul că „context[ul] semnificativ de angajament față de Guvernul Iranului în domenii militare sau asociate celor militare” constituia sprijin acordat Guvernului Iranului, în sensul criteriului în litigiu.
46 Pentru a stabili existența unui astfel de angajament, Consiliul s‑a întemeiat, în actele atacate, pe un ansamblu de elemente:
– existența unor acorduri de cooperare cu organizații ale guvernului Iranului desemnate de Organizația Națiunilor Unite sau de Uniune și care acționează în domenii militare sau asociate celor militare, în special în domeniul producției și achiziționării de rachete balistice, și anume:
– un acord cu AIO pentru producerea de sateliți;
– cooperarea cu Ministerul iranian al Apărării și cu Corpul IRGC în legătură cu competițiile dedicate navelor „inteligente”;
– un acord mai larg cu Forțele Aeriene ale IRGC care acoperă dezvoltarea și consolidarea relațiilor universității, cooperarea organizațională și cooperarea strategică;
– participarea reclamantei la un acord care cuprinde 6 universități care sprijină guvernul Iranului prin cercetări legate de apărare;
– împrejurarea că, în cadrul reclamantei, se predau cursuri universitare de ingineria vehiculelor aeriene fără pilot concepute de Ministerul Științei, Cercetării și Tehnologiei.
47 Motivele cuprinse în actele atacate, expuse la punctele 45 și 46 de mai sus, indică în mod clar faptul că Consiliul reproșează, în esență, reclamantei că a oferit sprijin guvernului Iranului în materie de cercetare și de tehnologie militară sau în domenii asociate celor militare, printre altele, prin intermediul acordurilor de cooperare cu AIO și cu IRGC, ele însele fiind înscrise în liste și operând în aceste domenii (a se vedea punctele 20 și 21 de mai sus).
48 Trebuie examinată, în consecință, argumentația reclamantei potrivit căreia activitățile de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare, în cooperare cu Ministerul Apărării sau cu organisme ale statului care sunt ele însele înscrise în liste, nu sunt acoperite de criteriul în litigiu atunci când Consiliul nu dovedește că aceste activități prezintă o importanță cantitativă sau calitativă care să permită să se considere că favorizează continuarea programului nuclear iranian care prezintă risc de proliferare (a se vedea punctul 41 de mai sus).
49 În primul rând, contrar susținerilor reclamantei (a se vedea punctul 39 de mai sus), criteriul în litigiu nu implică stabilirea unei legături de cauzalitate între conduita care constituie sprijin oferit guvernului Iranului și continuarea activităților de proliferare nucleară.
50 Desigur, potrivit jurisprudenței, criteriul în litigiu nu vizează orice formă de sprijin acordat guvernului Iranului, ci vizează formele de sprijin care, prin importanța lor cantitativă sau calitativă, contribuie la continuarea activităților nucleare iraniene. Interpretat, sub controlul instanței Uniunii, în legătură cu obiectivul care constă în a face presiuni asupra guvernului Iranului pentru ca acesta să pună capăt activităților sale care prezintă risc de proliferare nucleară, criteriul în litigiu definește astfel în mod obiectiv o categorie circumscrisă de persoane și entități susceptibile să facă obiectul măsurilor de înghețare a fondurilor (Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 119).
51 Astfel, în lumina finalității măsurilor de înghețare a fondurilor, menționată la punctul 50 de mai sus, reiese fără ambiguitate din criteriul în litigiu că acesta vizează de manieră punctuală și selectivă activitățile proprii persoanei sau entității vizate care, chiar dacă nu au ca atare nicio legătură directă sau indirectă cu proliferarea nucleară, sunt totuși susceptibile să o favorizeze, furnizând guvernului Iranului resurse sau facilități, în special de natură materială, logistică sau financiară, care îi permit să continue activitățile de proliferare (a se vedea în acest sens Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 120, și Hotărârea din 29 aprilie 2015, National Iranian Gas Company/Consiliul, T‑9/13, EU:T:2015:236, punctul 62).
52 Cu toate acestea, contrar interpretării avansate de reclamantă, din jurisprudența expusă la punctele 50 și 51 de mai sus nu rezultă că noțiunea „sprijin acordat guvernului Iranului” implică dovada unei legături între acest sprijin și activitățile nucleare ale Republicii Islamice Iran. În această privință, Consiliul susține în mod întemeiat că reclamanta confundă, pe de o parte, criteriul privind oferirea de sprijin guvernului Iranului, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012, singurul pertinent în speță și, pe de altă parte, criteriul privind „susțin[erea] activitățil[or] nucleare care prezintă un risc de proliferare sau [a] activitățil[or] de dezvoltare a vectorilor purtători de arme nucleare desfășurate de Iran”, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din această decizie și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din regulamentul amintit (a se vedea în acest sens Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 139). Or, aplicarea primului criteriu nu implică existența unui anumit grad de legătură, chiar indirect, cu activitățile nucleare ale Iranului, care se cere în vederea aplicării celui de al doilea criteriu sus‑menționat, privind susținerea activităților nucleare ale Iranului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, Rep., EU:C:2013:776, punctul 80, și Hotărârea Central Bank of Iran/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2015:187, punctul 66).
53 Astfel, în ceea ce privește criteriul în litigiu, din considerentul (13) al Deciziei 2012/35 (a se vedea punctul 6 de mai sus), care a inserat acest criteriu la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413, reiese explicit că, apreciind că oferirea de sprijin guvernului Iranului era susceptibilă să favorizeze continuarea activităților nucleare sensibile cu risc de proliferare sau perfecționarea vectorilor de transport a armamentelor nucleare, Consiliul a înțeles să lărgească criteriile de înscriere în liste extinzând adoptarea de măsuri de înghețare a fondurilor la persoanele sau entitățile care oferă sprijin guvernului menționat, fără a impune ca acest sprijin să fie legat direct sau indirect de astfel de activități (a se vedea în acest sens Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 118).
54 Astfel, existența unei legături între oferirea de sprijin guvernului Iranului și continuarea activităților de proliferare nucleară este stabilită în mod expres de reglementarea aplicabilă. În acest context, criteriul în litigiu trebuie înțeles în sensul că vizează orice sprijin care, chiar dacă nu are nicio legătură directă sau indirectă cu dezvoltarea proliferării nucleare, este totuși susceptibil, prin importanța sa cantitativă sau calitativă, să favorizeze o asemenea dezvoltare, oferind guvernului Iranului resurse sau facilități printre altele de ordin material, financiar sau logistic. Prin urmare, Consiliului nu îi revine sarcina de a stabili o legătură între conduita care constituie sprijin și facilizarea activităților de proliferare nucleară, din moment ce o astfel de legătură este stabilită prin normele generale aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 140, Hotărârea Central Bank of Iran/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2015:187, punctul 81, și Hotărârea National Iranian Gas Company/Consiliul, punctul 51 de mai sus, EU:T:2015:236, punctul 65).
55 În consecință, trebuie respinsă susținerea reclamantei potrivit căreia interpretarea criteriului în litigiu, amintită la punctele 53 și 54 de mai sus, ar fi pur literală și ar conduce la includerea în liste a unui grup vast de persoane (a se vedea punctul 39 de mai sus). Astfel, această interpretare a criteriului în litigiu, având în vedere contextul său juridic, vizează de manieră punctuală o categorie circumscrisă de persoane (a se vedea punctele 50 și 51 de mai sus) și nu poate acoperi simplul fapt de a se achita de obligațiile legale, în special fiscale (Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 121).
56 În ceea ce privește articolul 215 alineatul (1) TFUE și Hotărârea Tay Za/Consiliul, punctul 39 de mai sus (EU:C:2012:138), invocate de asemenea de reclamantă, acestea sunt lipsite de pertinență în speță, întrucât Regulamentul nr. 267/2012, pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1202/2014, se întemeiază pe articolul 215 alineatul (2) TFUE, iar măsurile examinate de Curte în hotărârea sus‑menționată fuseseră adoptate în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE și se înscriau în cadrul juridic cu totul distinct al măsurilor restrictive instituite împotriva Republicii Uniunii Myanmar.
57 În al doilea rând, trebuie respins și argumentul reclamantei potrivit căruia, întrucât sprijinul oferit guvernului Iranului care îi este reproșat nu este financiar, spre deosebire de cel furnizat de instituțiile financiare sau de întreprinderile care operează în sectorul petrolului sau gazelor naturale, anterior înscrise în liste pe baza criteriului în litigiu, îi revine Consiliului sarcina de a dovedi că sprijinul favorizează continuarea activităților de proliferare nucleară (a se vedea punctele 42 și 43 de mai sus).
58 Desigur, în hotărârile invocate de reclamantă (a se vedea punctul 40 de mai sus), referitoare în special la sectorul petrolului și gazelor naturale în Iran, Tribunalul a apreciat că activitatea unor întreprinderi de stat care operează în acest sector (Hotărârea National Iranian Oil Company/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2014:678, punctul 141) sau a unor întreprinderi care oferă sprijin logistic guvernului Iranului în sectorul amintit (a se vedea în acest sens Hotărârea Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2015:433, punctul 54) îndeplinesc criteriul în litigiu, scoțând în evidență, în esență, că reglementarea aplicabilă, în special considerentul (22) al Deciziei 2010/413 (a se vedea punctul 5 de mai sus), considerentul (8) al Deciziei 2012/35 (a se vedea punctul 6 de mai sus) și considerentul (16) al Deciziei 2012/635 (a se vedea punctul 9 de mai sus), stabilise o legătură între sursa de venituri pe care Republica Islamică Iran o obținea din acest sector și finanțarea activităților nucleare cu risc de proliferare.
59 Cu toate acestea, criteriul în litigiu nu poate fi interpretat în sensul că urmărește doar să priveze guvernul Iranului de sursele sale de venituri și să îl oblige astfel să pună capăt activităților sale de proliferare nucleară. Astfel, acest criteriu se referă la orice sprijin care, prin importanța sa cantitativă sau calitativă, este susceptibil să favorizeze continuarea acestor activități, o astfel de apreciere trebuind să fie efectuată în raport cu ansamblul dispozițiilor pertinente ale reglementării aplicabile (a se vedea punctul 54 de mai sus). Considerentul (13) al Deciziei 2012/35 și articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 precizează cu titlu de exemplu că poate fi vorba despre sprijin material, logistic sau financiar.
60 În al treilea rând, trebuie, în consecință, să se verifice dacă, în contextul reglementării aplicabile, activitățile de cercetare și de dezvoltare în domenii militare sau asociate celor militare, care nu corespund unuia dintre cele trei tipuri de sprijin – material, financiar sau logistic – menționate cu titlu de exemplu în această reglementare (a se vedea punctul 59 de mai sus), sunt susceptibile să intre sub incidența criteriului în litigiu.
61 În această privință, este necesar să se arate că din Decizia 2010/413 și din Regulamentul nr. 267/2012 rezultă că se pot adopta măsuri restrictive cu privire la persoane sau entități implicate în achiziționarea de către Republica Islamică Iran, în domenii militare sau asociate celor militare, de bunuri sau tehnologii interzise sau care furnizează asistență tehnică în raport cu aceste bunuri sau tehnologii. Astfel, legătura dintre acestea din urmă și proliferarea nucleară este stabilită de legiuitorul Uniunii în regulile generale ale dispozițiilor aplicabile (a se vedea prin analogie Hotărârea Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, punctul 52 de mai sus, EU:C:2013:776, punctul 76).
62 În special, articolul 1 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 interzice furnizarea, vânzarea sau transferul către Republica Islamică Iran de arme și materiale conexe de orice natură, inclusiv vehicule și echipamente militare. Pe de altă parte, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012, se interzice furnizarea de asistență tehnică, în mod direct sau indirect, cu privire la produsele și tehnologiile incluse în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, adoptată de Consiliu la 17 martie 2014 (JO C 107, p. 1, denumită în continuare „lista comună cuprinzând produsele militare”), sau cu privire la furnizarea, la fabricarea, la întreținerea și la utilizarea produselor incluse în listă, oricărei persoane, entități sau organism iranian sau în scopul utilizării în Iran.
63 Astfel, prin faptul că a prevăzut o asemenea interdicție în ceea ce privește anumite echipamente militare, în cadrul Regulamentului nr. 267/2012, legiuitorul a stabilit o legătură între achiziționarea de către Republica Islamică Iran a acestui tip de echipamente și continuarea de către guvernul Iranului a activităților care prezintă un risc de proliferare sau a dezvoltării vectorilor purtători de arme nucleare.
64 Această interpretare este confirmată de Rezoluțiile 1737 (2006) și 1929 ale Consiliului de Securitate, adoptate la 23 decembrie 2006 și, respectiv, la 9 iunie 2010, și menționate în considerentele (1) și, respectiv, (4) ale Deciziei 2012/35. Astfel, normele generale ale Uniunii care prevăd adoptarea de măsuri restrictive trebuie interpretate în lumina textului și a obiectului rezoluțiilor Consiliului de Securitate pe care le pun în aplicare (Hotărârea din 16 noiembrie 2011, Bank Melli Iran/Consiliul, C‑548/09 P, Rep., EU:C:2011:735, punctul 104, și Hotărârea din 25 aprilie 2012, Manufacturing Support & Procurement Kala Naft/Consiliul, T‑509/10, Rep., EU:T:2012:201, punctul 83). Or, cele două rezoluții sus‑menționate se referă la adoptarea de măsuri apte să se opună dezvoltării de către Republica Islamică Iran a unor tehnologii sensibile în sprijinul programelor sale nucleare și de rachete. În special, pe listele de echipamente și tehnologii a căror furnizare către Republica Islamică Iran este interzisă prin rezoluțiile menționate, liste la care face trimitere mai precis Rezoluția 1929, figurează printre altele sateliții și vehiculele aeriene fără pilot.
65 Prin urmare, oferirea de sprijin guvernului Iranului în materie de cercetare și de dezvoltare tehnologică, în domenii militare sau asociate celor militare, îndeplinește criteriul în litigiu atunci când se raportează la echipamente sau tehnologii enumerate în lista comună cuprinzând produsele militare, a căror achiziționare de către Republica Islamică Iran este interzisă (a se vedea punctul 62 de mai sus).
66 Trebuie precizat în această privință că lista comună cuprinzând produsele militare vizează în special următoarele produse:
„ML9 Nave de război (de suprafață sau subacvatice), echipamente navale speciale, accesorii, componente și alte nave de suprafață, după cum urmează:
[…]
a. nave și componente, după cum urmează:
1. nave (de suprafață sau subacvatice) special concepute sau modificate pentru utilizări militare, indiferent de gradul lor actual de întreținere sau de condițiile de operare și indiferent dacă au sau nu sisteme de lansare de arme sau blindaje, precum și corpurile de nave sau părțile de corpuri pentru astfel de nave și componente pentru acestea special concepute pentru utilizări militare;
[…]
ML10 «Aeronave», «vehicule mai ușoare decât aerul», vehicule aeriene fără pilot («UAV»), motoare de aviație și echipamente pentru «aeronave», echipamente și componente aferente, după cum urmează, special concepute sau modificate pentru utilizări militare:
[…]
c. aeronave fără pilot și echipamente aferente, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:
1. «UAV», vehicule aeriene comandate de la distanță (RPVs), vehicule autonome programabile și «vehicule mai ușoare decât aerul» fără pilot;
[…]
ML11 Echipamente electronice, [satelit], după cum urmează:
[…]
c. [sateliți] special concepu[ți] ori modifica[ți] pentru utilizări militare și componente pentru «vehicule spațiale» special concepute pentru utilizări militare.”
67 În consecință, oferirea de sprijin guvernului Iranului în ceea ce privește, printre altele, conceperea, producerea sau dezvoltarea de sateliți, de nave sau de vehicule aeriene fără pilot care răspund specificațiilor din lista comună cuprinzând produsele militare îndeplinește criteriul în litigiu, fără să îi revină Consiliului sarcina de a demonstra că, prin importanța sa, acest sprijin favorizează continuarea activităților de proliferare nucleară.
68 În al patrulea rând, trebuie totuși să se sublinieze că, în orice caz, problema dacă un comportament intră sub incidența criteriului în litigiu trebuie examinată din perspectiva ansamblului contextului juridic și factual. Prin urmare, în cazul în care Consiliul nu este în măsură să dovedească faptul că activitățile în cauză se raportează la sateliți sau la nave „inteligente” care răspund în mod efectiv specificațiilor din lista comună cuprinzând produsele militare, împrejurarea că aceste activități sunt realizate în cooperare cu AIO, în ceea ce privește producerea de sateliți, sau cu Ministerul iranian al Apărării și cu IRGC în cadrul competițiilor dedicate navelor „inteligente” permit să se considere, dacă afirmațiile Consiliului privind această cooperare sunt suficient de susținute, că sprijinul astfel oferit guvernului Iranului prezintă o importanță suficientă pentru a îndeplini criteriul în litigiu.
69 Astfel, AIO, despre care, în actele atacate, se arată că este desemnată de Uniune „printre altele pentru producerea de sateliți”, este ea însăși înscrisă în liste pentru motivul că „supraveghează producția de rachete a Iranului”, inclusiv trei grupuri industriale vizate în Rezoluția 1737 (2006) a Consiliului de securitate. În ceea ce privește IRGC, acesta este înscris în liste pentru următoarele motive:
„Responsabil de programul nuclear iranian. Asigură controlul operațional al programului de rachete balistice al Iranului. A încercat să facă achiziții în vederea sprijinirii programului nuclear și al programului de rachete balistice ale Iranului.”
70 În aceste condiții, implicarea directă a AIO în ceea ce privește producerea de rachete și a IRGC în programul nuclear și controlul operațional al programului de rachete balistice în Iran, care nu este contestată în speță de reclamantă, permit să se prezume că activități efectuate în cooperare cu aceste entități ale guvernului Iranului, referitoare la producerea de sateliți și la dezvoltarea de nave „inteligente”, prezintă un anumit interes în ceea ce privește continuarea programului nuclear care prezintă un risc de proliferare sau dezvoltarea vectorilor purtători de arme nucleare.
71 În speță, trebuie să se verifice dacă afirmațiile Consiliului privind exercitarea de către reclamantă unor astfel de activități sunt suficient de susținute.
Cu privire la elementele de probă invocate de Consiliu
72 Reclamanta susține că nu s‑a demonstrat de către Consiliu că activitățile vizate în documentele pe care acesta le‑a prezentat alcătuiesc, luate împreună, „un context semnificativ de angajament față de guvernul Iranului în domenii militare sau asociate celor militare”. În special, Consiliul nu ar fi precizat ce tip de sprijin oferit guvernului Iranului ar fi rezultat din cooperarea reclamantei cu AIO și cu IRGC. Faptul că reclamanta a cooperat cu guvernul țării sale, la fel ca alte universități iraniene, ar fi propriu oricărui institut de cercetare în domeniul științei și al tehnologiei din orice țară a lumii.
73 În plus, Consiliul nu ar fi verificat exactitatea informațiilor care figurează în documentele prezentate, care nu constituie, în cea mai mare parte, decât traduceri efectuate de Consiliu ale unor buletine informative, altfel spus, informații de mâna a doua. În plus, originalul acestor documente era redactat în limba farsi, iar unele dintre aceste texte originale nu ar fi fost comunicate de Consiliu.
74 Potrivit Consiliului, cooperarea reclamantei, atestată de documentele pe care le‑a prezentat, cu, pe de o parte, Ministerul Apărării și, pe de altă parte, cu AIO și cu IRGC, care sunt entități controlate de statul iranian și înscrise în liste în considerarea implicării lor în programele de rachete balistice ale Republicii Islamice Iran, constituie un sprijin acordat guvernului Iranului în sensul criteriului în litigiu.
75 În speță, trebuie să se efectueze o apreciere a valorii probante a elementelor de probă invocate de Consiliu în susținerea fiecăruia dintre motivele de reînscriere a denumirii reclamantei în liste, enunțate în actele atacate (a se vedea punctul 46 de mai sus), pentru a se verifica dacă, având în vedere conținutul și întinderea criteriului în litigiu, precizate în special la punctele 54 și 67-70 de mai sus, aceste motive sunt întemeiate corespunzător cerințelor legale (a se vedea punctele 77-103 de mai jos). Această examinare va permite să se stabilească dacă, luate împreună, aceste motive permit astfel să se justifice reînscrierea denumirii reclamantei (a se vedea punctul 104 de mai jos).
76 Cu titlu introductiv, trebuie respins argumentul pe care reclamanta l‑a invocat în ședință și potrivit căruia documentele prezentate de Consiliu pentru a susține motivele înscrierii denumirii sale în actele atacate erau prea vechi. Astfel, în ceea ce privește dezvoltarea de sateliți și de nave „inteligente”, cea mai mare parte a documentelor invocate de Consiliu datează din 2012 și dovedesc o cooperare fără o dată finală precisă (MD 176/14 RELEX, MD 177/14 RELEX, MD 178/14 RELEX). În plus, documentul MD 179/14 RELEX, referitor la un discurs al comandantului forțelor navale ale IRGC, prezent pe site‑ul internet al reclamantei, datează din ianuarie 2014. În ceea ce privește acordul de cooperare dintre reclamantă și forțele aeriene ale IRGC, trebuie amintit că documentul MD 180/14 RELEX figura încă pe acest site la momentul adoptării actelor atacate.
– Cu privire la acordul cu AIO pentru producerea de sateliți
77 În susținerea afirmațiilor sale privind un acord al reclamantei cu AIO pentru producerea de sateliți, Consiliul a prezentat documentele MD 176/14 RELEX și MD 177/14 RELEX, cuprinse în dosarul său (a se vedea punctul 15 de mai sus). Este vorba despre copii ale unor pagini de internet din arhivele unui reportaj BBC, redactate în engleză, care reiau textul a două rapoarte ale agenției de presă a Republicii Islamice Iran, Islamic Republic News Agency (IRNA). După cum arată reclamanta, aceste rapoarte ale IRNA nu au fost prezentate. Cu toate acestea, reclamanta nu contestă exactitatea informațiilor care figurează în documentele BBC. Ea susține, în esență, că aceste informații nu justifică reînscrierea denumirii sale în liste.
78 Primul dintre aceste documente (MD 176/14 RELEX), datat 3 februarie 2012 și intitulat „Iran to have greater achievements in space industry – defence minister” („Iranul va avea realizări mari în industria spațială, potrivit ministrului apărării”), face vorbire despre anunțul ministrului iranian al apărării privind lansarea de către AIO a unui satelit conceput și construit de studenții reclamantei sub îndrumarea unui membru al High Council of Space. Potrivit unei declarații a directorului AIO, reluată de asemenea în documentul sus‑menționat, este vorba despre un satelit de încercare controlat de la distanță care ar filma Terra cu o precizie sporită. Cântărind 50 kg, acest microsatelit ar avea diferite aplicații în domenii diverse precum meteorologia, gestionarea catastrofelor naturale și măsurarea temperaturii și a umidității aerului.
79 Al doilea document (MD 177/14 RELEX), datat 2 octombrie 2012 și intitulat „Iran to launch more satellites this year” („Iranul va lansa mai mulți sateliți în acest an”), se referă la anunțul directorului AIO privind lansarea unui alt satelit care va fi construit de reclamantă, dotat cu panouri solare, a cărui misiune ar fi aceea de a fotografia Terra de la o altitudine de 250-370 km.
80 Reclamanta susține că documentul MD 176/14 RELEX vizează un microsatelit conceput în scopuri pașnice. În plus, ea nu ar fi participat la conceperea și la fabricarea vectorilor sau la lansarea acestui satelit, nici a celui vizat în documentul MD 177/14 RELEX. Documentele sus‑menționate nu ar conține niciun element de probă în sensul că conceperea și construirea sateliților pe care le menționează favorizează continuarea de către guvernul Iranului a activităților sale de proliferare nucleară.
81 Trebuie arătat că documentele MD 176/14 RELEX și MD 177/14 RELEX nu conțin niciun element care să permită să se considere că cei doi sateliți vizați au fost special concepuți sau modificați pentru utilizări militare, în sensul Listei comune cuprinzând produsele militare (a se vedea punctul 66 de mai sus). În plus, aceste documente nu se referă la un acord între reclamantă și AIO pentru producerea de sateliți.
82 Cu toate acestea, împrejurarea că lansarea primului satelit de către AIO este anunțată de ministrul iranian al apărării (a se vedea punctul 78 de mai sus) atestă interesul pe care acest satelit îl prezintă în domenii militare sau asociate celor militare. În plus, faptul că AIO, care procedează la lansarea sateliților, este ea însăși înscrisă în liste în considerarea implicării sale în producerea de rachete confirmă această analiză (a se vedea punctul 70 de mai sus). În acest context, lipsa oricărei implicări a reclamantei în conceperea și în producerea vectorilor de lansare, invocată de aceasta, este nerelevantă, din moment ce Consiliul reproșează reclamantei doar activitățile sale referitoare la conceperea și la producerea de sateliți.
83 Prin urmare, se poate considera că activitățile reclamantei referitoare la producerea de sateliți constituie un sprijin acordat guvernului Iranului, în sensul criteriului în litigiu.
– Cu privire la cooperarea cu Ministerul iranian al Apărării și cu IRGC în ceea ce privește competițiile dedicate navelor „inteligente”
84 Pentru a demonstra că reclamanta cooperează cu Ministerul iranian al Apărării și cu IRGC în cadrul competițiilor dedicate navelor „inteligente”, Consiliul a prezentat, pe de o parte, documentele MD 178/14 RELEX și MD 179/14 RELEX, cuprinse în dosarul său (a se vedea punctul 15 de mai sus), și, pe de altă parte, în anexa la duplică, un articolul publicat pe site‑ul internet al cotidianului Iran Daily Brief, datat 30 ianuarie 2014.
85 Documentul MD 178/14 RELEX este un articol de presă publicat de agenția de presă Fars News Agency și datat 12 mai 2012. Acest articol, intitulat „Strânsă colaborare între Sharif University și Ministerul iranian al Apărării/Problemele marinei sunt neglijate în Iran”, relatează un interviu acordat de președintele grupului de inginerie navală al reclamantei acestei agenții, în care acest înalt responsabil al reclamantei vorbește despre un acord, încheiat între o comisie științifică a reclamantei și Organizația Industriilor Marinei a Ministerului Apărării, în ceea ce privește competițiile dedicate navelor „inteligente”. Potrivit acestui acord, nu ar exista nicio restricție financiară sau operațională pentru proiectele aprobate. Această cooperare strânsă între reclamantă și organizația sus‑menționată a Ministerului Apărării ar fi început cu doi ani înainte.
86 În ceea ce privește documentul MD 179/14 RELEX, acesta conține, printre altele, un articol de pe site‑ul internet al reclamantei, datat 21 ianuarie 2014 și intitulat „Susținerea marinei cu laureații competițiilor dedicate navelor «inteligente»”. Acest articol relatează un discurs al comandantului forțelor navale ale IRGC cu prilejul ceremoniei de deschidere a celei de a treia competiții pentru nave „inteligente”, care se referea la importanța strategică a dezvoltării tehnologice a acestui tip de nave și la cooperarea forțelor navale ale IRGC și a centrelor de cercetare iraniene.
87 Reclamanta arată că din documentul MD 178/14 RELEX reiese că, la momentul interviului pe care îl relatează acesta, nu fusese încheiat niciun proiect. În plus, acest document nu ar conține nicio informație privind eventuale proiecte. În cadrul replicii, reclamanta a precizat că nu organizase decât o singură competiție pentru nave „inteligente”. Documentul MD 179/14 RELEX, care nu ar menționa reclamanta, s‑ar referi astfel la o competiție pe care nu a organizat‑o aceasta. În plus, din discursul comandantului forțelor navale ale IRGC nu ar reieși în mod necesar că navele în cauză erau destinate utilizărilor militare. În orice caz, Consiliul nu ar fi explicat de ce participarea reclamantei la conceperea de nave, chiar și pentru utilizări militare, ar favoriza continuarea de către guvernul Iranului a activităților de proliferare nucleară.
88 În cadrul duplicii, Consiliul a susținut că afirmația reclamantei potrivit căreia nu a organizat cea de a treia competiție dedicată navelor „inteligente” este contrazisă de un articol publicat pe site‑ul internet al cotidianului Iran Daily Brief, prezentat în anexa la duplică.
89 Acest articol, datat 30 ianuarie 2014, este intitulat astfel: „Potrivit comandantului forțelor navale ale IRGC, a fost înființată o organizație pentru navele de luptă inteligente” („IRGCN commander: Organisation of Smart Combat Vessels established”). În articol se precizează că, în cadrul discursului pe care l‑a rostit cu prilejul ceremoniei de deschidere a celei de a treia competiții pentru „vehicule de suprafață autonome” [„Autonomous Surface Vehicles (ASV)”], care s‑a desfășurat la Sharif University of Technology, comandantul forțelor navale ale IRGC a declarat că fusese înființată de IRGC o secție de luptă pentru nave „inteligente”.
90 Din acest articol rezultă, pe de o parte, că, în lipsa oricărei alte explicații furnizate de reclamantă, cea de a treia competiție dedicată navelor „inteligente” privea nave susceptibile a fi utilizate în scopuri militare. Pe de altă parte, împrejurarea că ceremonia de deschidere a acestei competiții a avut loc în localurile reclamantei permite să se considere că, în lipsa unei probe contrare, reclamanta era implicată în organizarea sa.
91 Articolul din 30 ianuarie 2014, sus‑menționat, constituie astfel un element de probă suplimentar care confirmă elementele care figurează în documentele MD 178/14 RELEX și MD 179/14 RELEX, referitoare la cooperarea reclamantei cu Ministerul Apărării și cu IRGC în cadrul competițiilor dedicate navelor „inteligente” (a se vedea punctele 85 și 86 de mai sus). El nu conține elemente noi în susținerea înscrierii denumirii reclamantei, ci se limitează să sprijine afirmațiile deja făcute de Consiliu în scrisoarea din 4 septembrie 2014 (a se vedea punctul 15 de mai sus) și răspunde la argumentele invocate de reclamantă în cursul procedurii în fața Tribunalului. Prin urmare, el poate fi luat în considerare, chiar dacă nu figurează în dosarul Consiliului, fără a aduce atingere dreptului la apărare al reclamantei și dreptului acesteia la o cale de atac efectivă.
92 În consecință, Consiliul a dovedit corespunzător cerințelor legale că activitatea reclamantei privind competițiile dedicate navelor „inteligente” îndeplinea criteriul în litigiu.
– Cu privire la acordul dintre reclamantă și forțele aeriene ale IRGC
93 Consiliul a prezentat textul unui „Acord pentru afectarea unui spațiu în Casa tehnologiei Sharif” („Agreement to Assign Space in Sharif’s Technology House”) între departamentul de cercetare și tehnologie al reclamantei și forțele aerospațiale ale IRGC – reprezentate de directorul institutului de cercetare SAK al acestor forțe aerospațiale (denumit în continuare „Institutul de cercetare”), care figurează în dosarul său cu referința MD 180/14 RELEX.
94 Reclamanta susține că este vorba despre o simplă scrisoare de intenție, nesemnată. În plus, această scrisoare ar prevedea doar direcțiile principale de cooperare și ar trebui completată cu acorduri operaționale specifice.
95 Consiliul precizează că documentul MD 180/14 RELEX este preluat de pe site‑ul internet al reclamantei. El arată că, presupunând chiar că acordul nu a fost semnat de părți, acesta acord atestă în orice caz o reală intenție de a dezvolta un anumit nivel de cooperare între reclamantă și Institutul de cercetare.
96 În această privință, trebuie constatat că, potrivit documentului MD 180/14 RELEX, acordul era prevăzut pentru o perioadă cuprinsă între data semnării sale și 20 martie 2013 și putea fi prelungit în funcție de nivelul de activitate, prin acordul comun al părților. În plus, textul acordului era difuzat încă pe site‑ul internet al reclamantei la momentul adoptării actelor atacate, la 7 noiembrie 2014. Aceste împrejurări permit să se prezume că reclamanta întreținerea legături cu forțele aerospațiale ale IRGC în vederea unei cooperări științifice și tehnologice.
97 Desigur, după cum arată reclamanta, acest acord nu se referă în mod expres la activități în domenii militare sau asociate celor militare. Cu toate acestea, clauzele acordului dovedesc influența determinantă a Institutului de cercetare și, prin urmare, a IRGC asupra raporturilor reclamantei cu industria, precum și asupra alegerii și a continuării proiectelor sale de cercetare. Astfel, reiese expres din acest acord că el are ca obiectiv general dezvoltarea și organizarea relațiilor dintre reclamantă și industrie și încercarea de a răspunde nevoilor industriei cu resursele existente ale reclamantei. Institutul de cercetare se angajează, printre altele, să încheie un contract cu reclamanta în vederea executării proiectelor de cercetare reclamate de industrie, în special propunerile transmise de institutul menționat (punctul 5.1 din acord). Acesta din urmă definește domeniile specifice de interes pentru întreprinderi și le prezintă reclamantei în vederea încheierii unui contract (punctul 5.11 din acord). În ceea ce o privește, reclamanta se angajează, printre altele, să prezinte rapoarte periodice cu privire la rezultate cercetărilor sale în legătură cu industria (punctul 6.1 din acord) și să furnizeze resursele universitare care se raportează la industrie (punctul 6.4 din acord).
98 Aceste elemente nu permit, prin ele însele, să se stabilească faptul că reclamanta oferă sprijin guvernului Iranului în ceea ce privește echipamentele care intră sub incidența listei comune cuprinzând produsele militare (a se vedea punctul 67 de mai sus). Cu toate acestea, este necesar să se sublinieze că acordul sus‑menționat cu forțele aerospațiale ale IRGC prevedea o cooperare strânsă și sistematică între reclamantă și Institutul de cercetare în ceea ce privește activitatea de cercetare a reclamantei, în funcție de nevoile industriei iraniene. Acest acord se aplică astfel ansamblului domeniilor industriale, inclusiv domeniilor militare și celor asociate cu acestea, vizate în motivele înscrierii denumirii reclamantei. Având în vedere implicarea IRGC în programul nuclear și în controlul operațional al programului de rachete balistice în Iran (a se vedea punctul 70 de mai sus), precum și în numeroase sectoare‑cheie ale economiei, acordul confirmă că sprijinul oferit astfel de către reclamantă guvernului Iranului intră, prin importanța sa, sub incidența criteriului în litigiu (a se vedea punctul 68 de mai sus).
– Cu privire la acordul dintre reclamantă și șase alte universități în materie de cercetări legate de apărare
99 Pentru a stabili existența unui acord între reclamantă și alte șase universități în vederea susținerii guvernului Iranului prin cercetări legate de apărare, Consiliul s‑a întemeiat pe documentul MD 181/14 RELEX, care figurează în dosarul său și care conține o compilație de informații culese de pe site‑urile internet ale unor agenții de presă iraniene, printre care IRNA, în ceea ce privește dezvoltările militare în Iran de la 15 iunie la 11 iulie 2012.
100 Reiese din acest document că într‑un articol al IRNA din 23 iunie 2012 se arată că a fost semnat un acord de cooperare între reclamantă și alte șase universități în materie de educație, de cercetare comună și de creare de centre de excelență. Ministrul Științei, Cercetării și Tehnologiei ar fi subliniat în această privință rolul universităților în „neutralizarea manevrelor inamicilor și a planurilor care vizează comunitatea universitară a țării”. Acesta ar fi anunțat că ministerul își va oferi sprijinul financiar în ceea ce privește cercetarea și activitățile în domenii legate de apărare.
101 Cu toate acestea, contrar susținerilor Consiliului, acordul sus‑menționat nu poate constitui un indiciu al sprijinului oferit de reclamantă guvernului Iranului, în sensul criteriului în litigiu. Astfel, este vorba despre un acord de cooperare între universități, care se raportează în mod general la activitățile obișnuite de învățământ și de cercetare inerente universităților. În acest context, declarațiile generale ale ministrului științei, cercetării și tehnologiei, reluate în documentul MD 181/14 RELEX, nu sunt suficiente pentru a se prezuma, în lipsa oricărei informații concrete cu privire la conținutul acestui acord, că el se raportează în mod special la activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domeniul apărării sau în domenii asociate acestuia și că, astfel, participă la sprijinirea guvernului Iranului.
– Cu privire la cursurile universitare de inginerie a vehiculelor aeriene fără pilot
102 Reclamanta arată în mod întemeiat că documentele prezentate de Consiliu nu conțin nicio dovadă că ar preda cursuri universitare de ingineria vehiculelor aeriene fără pilot concepute de Ministerul Științei, Cercetării și Tehnologiei.
103 Prin urmare, întrucât acest motiv de înscriere a denumirii reclamantei în liste nu este susținut, el nu poate contribui la justificarea adoptării actelor atacate.
– Concluzie
104 Din tot ceea ce precedă rezultă că motivele de înscriere a denumirii reclamantei în liste, referitoare la activitatea sa, pe de o parte, în domeniul sateliților și, pe de altă parte, în cel al navelor „inteligente”, sunt suficient de susținute, astfel cum s‑a statuat la punctele 83 și 92 de mai sus. În plus, acordul dintre reclamantă și forțele aeriene ale IRGC confirmă angajamentul reclamantei față de guvernul Iranului în domenii militare sau asociate celor militare (a se vedea punctul 98 de mai sus). Toate aceste motive justifică astfel înscrierea denumirii reclamantei, în actele atacate, pe baza criteriului în litigiu.
105 În consecință, al doilea motiv trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate și a principiului proporționalității
106 Reclamanta susține mai întâi că, în măsura în care reînscrierea denumirii sale în liste nu este întemeiată, actele atacate încalcă dreptul de proprietate și contravin principiului proporționalității.
107 În continuare, reclamanta reproșează Consiliului că nu a ținut seama de faptul că nu este o întreprindere comercială, ci o universitate. În consecință, înscrierea denumirii sale în liste nu ar afecta doar propriile drepturi, ci și pe cele ale corpului profesoral și ale studenților săi. Această înscriere ar prezenta, de asemenea, un caracter disproporționat, întrucât ar aduce atingere și drepturilor colaboratorilor săi științifici, dreptului la educație, consacrat la articolul 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, și la articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și libertății de exprimare și de informare consacrate la articolul 10 din convenția menționată și la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale.
108 În sfârșit, reclamanta susține că actele atacate au avut o incidență negativă asupra activității sale de cercetare și didactică, în special în măsura în care, de la înscrierea inițială, unele edituri au încetat să publice articole ale autorilor iranieni și au anulat contracte cu reclamanta referitoare la publicarea a cinci lucrări în engleză, ea nu a mai primit nici revistele, nici lucrările și cataloagele științifice publicate în Europa, nu mai reușește să își procure materialul de cercetare și de laborator în statele membre ale Uniunii și nu mai are acces la anumite site‑uri internet de cercetare, iar membrii săi nu mai obțin vize pentru a intra pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
109 Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că principiul proporționalității face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și impune ca mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora (a se vedea Hotărârea din 13 septembrie 2013, Makhlouf/Consiliul, T‑383/11, Rep., EU:T:2013:431, punctul 98 și jurisprudența citată).
110 În speță, trebuie arătat că împrejurarea că actele atacate afectează nu numai dreptul de proprietate al reclamantei, ci și activitatea sa de cercetare și didactică, chiar și celelalte drepturi menționate la punctul 107 de mai sus, nu permit să se considere că aceste acte prezintă un caracter disproporționat. Astfel, în măsura în care, prin activitățile sale de cercetare și de dezvoltare vizate de actele atacate, reclamanta a oferit guvernului Iranului un sprijin interzis prin reglementarea aplicabilă, astfel cum s‑a constatat la punctul 104 de mai sus, Consiliul a putut să aprecieze, fără a depăși limitele puterii sale de apreciere, că reînscrierea denumirii reclamantei în liste constituia o măsură adecvată și necesară în scopul combaterii proliferării nucleare.
111 În consecință, al treilea motiv trebuie respins.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe abuzul de putere
112 În primul rând, reclamanta susține că împrejurarea că documentele prezentate de Consiliu nu permit susținerea motivelor reînscrierii denumirii sale arată că, în realitate, Consiliul s‑a întemeiat pe alte motive decât cele enunțate în decizia de înscriere inițială, anulată prin Hotărârea Sharif University of Technology/Consiliul, punctul 14 de mai sus (EU:T:2014:607).
113 Această argumentație se limitează să reitereze, în susținerea prezentului motiv, argumentul deja invocat de reclamantă în cadrul primului motiv, potrivit căruia Consiliul nu i‑ar fi comunicat anumite informații care figurează în dosarul său, pe care s‑ar întemeia actele atacate. În consecință, este necesar ca această argumentație să fie respinsă, pentru motivele expuse la punctele 33-35 de mai sus, la care trebuie să se facă trimitere.
114 În al doilea rând, reclamanta susține că, din cele trei universități înscrise în liste, ea este singura a cărei înscriere se întemeiază pe criteriul în litigiu. Înscrierea altor două universități s‑ar întemeia pe criteriul implicării în programul nuclear al Iranului. În acest context, reclamanta apreciază că lipsa înscrierii celor cinci universități care sunt, împreună cu ea, părți la acordul între șase universități în vederea sprijinirii guvernului Iranului prin cercetări legate de apărare, vizat de unul dintre motivele actelor atacate, arată că reînscrierea denumirii sale se întemeiază în realitate pe un alt motiv.
115 În această privință, trebuie constatat că susținerea privind înscrierea pentru alte motive a celorlalte două universități, menționată la punctul 114 de mai sus, este nerelevantă în speță. Pe de altă parte, împrejurarea că celelalte cinci universități care sunt părți la acordul vizat de unul dintre motivele reînscrierii denumirii reclamantei în liste nu au făcut obiectul unor măsuri restrictive pe baza criteriului în litigiu nu poate constitui un indiciu de abuz de putere.
116 Astfel, din motivarea actelor atacate reiese că participarea reclamantei la acest acord nu constituie decât unul dintre cele cinci motive ale reînscrierii denumirii sale. Trei dintre celelalte motive enunțate în actele atacate se raportează la acorduri de cooperare cu entități ale guvernului Iranului referitoare la producerea de sateliți, la organizarea de competiții dedicate navelor „inteligente” și, respectiv, la cooperarea strategică și organizațională cu IRGC (a se vedea punctul 46 de mai sus). Or, astfel cum s‑a statuat la punctul 104 de mai sus, aceste alte trei motive, considerate în ansamblul lor, justifică reînscrierea denumirii reclamantei, în timp ce motivul privind acordul sus‑menționat între șase universități în materie de cercetări legate de apărare a fost considerat nesusținut (a se vedea punctul 101 de mai sus).
117 Pentru toate aceste motive, este necesar să se respingă al patrulea motiv.
118 În consecință, cererea de anulare a actelor atacate trebuie respinsă.
2. Cu privire la cererea de despăgubiri
119 Reclamanta susține că reînscrierea nejustificată a denumirii sale în liste a cauzat un prejudiciu reputației sale. Anularea acestei reînscrieri nu ar fi suficientă pentru repararea acestui prejudiciu.
120 Potrivit unei jurisprudențe constante, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, pentru conduita ilicită a organelor sale este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea conduitei imputate instituțiilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins (a se vedea Hotărârea din 9 septembrie 2008, FIAMM și alții/Consiliul și Comisia, C‑120/06 P și C‑121/06 P, Rep., EU:C:2008:476, punctul 106 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, T‑384/11, Rep., EU:T:2014:986, punctul 47 și jurisprudența citată).
121 Caracterul cumulativ al acestor trei condiții de angajare a răspunderii implică faptul că, atunci când una dintre ele nu este îndeplinită, acțiunea în despăgubire trebuie respinsă în totalitate, fără să fie necesară examinarea celorlalte condiții (Hotărârea din 8 mai 2003, T. Port/Comisia, C‑122/01 P, Rep., EU:C:2003:259, punctul 30, și Hotărârea Safa Nicu Sepahan/Consiliul, punctul 120 de mai sus, EU:T:2014:986, punctul 48).
122 Întrucât condiția privind nelegalitatea înscrierii denumirii reclamantei nu este îndeplinită în speță, după cum s‑a constatat la punctul 118 de mai sus, este necesar să se respingă cererea de despăgubiri formulată de reclamantă și, prin urmare, acțiunea în ansamblul său.
Cu privire la cheltuielile de judecată
123 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
124 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții cu privire la ansamblul concluziilor și al motivelor, iar Consiliul a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea ei la suportarea în întregime a cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Sharif University of Technology să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
Van der Woude | Wiszniewska‑Białecka | Ulloa Rubio |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 aprilie 2016.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
Procedura și concluziile părților
În drept
1. Cu privire la cererea de anulare
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe erori vădite de apreciere
Cu privire la interpretarea criteriului în litigiu în raport cu activitățile din domenii militare sau asociate celor militare, vizate în motivele cuprinse în actele atacate
Cu privire la elementele de probă invocate de Consiliu
– Cu privire la acordul cu AIO pentru producerea de sateliți
– Cu privire la cooperarea cu Ministerul iranian al Apărării și cu IRGC în ceea ce privește competițiile dedicate navelor „inteligente”
– Cu privire la acordul dintre reclamantă și forțele aeriene ale IRGC
– Cu privire la acordul dintre reclamantă și șase alte universități în materie de cercetări legate de apărare
– Cu privire la cursurile universitare de inginerie a vehiculelor aeriene fără pilot
– Concluzie
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate și a principiului proporționalității
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe abuzul de putere
2. Cu privire la cererea de despăgubiri
Cu privire la cheltuielile de judecată