Ediție provizorie

Cauza T‑52/15

Sharif University of Technology

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Sprijin oferit guvernului Iranului – Activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de drept și eroare de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate – Abuz de putere – Cerere de despăgubiri”

Cuprins: – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 aprilie 2016

1.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Sprijin oferit guvernului Iranului – Noțiune – Necesitatea unei legături de cauzalitate între conduita care constituie un sprijin oferit guvernului Iranului și continuarea unor activități de proliferare nucleară – Inexistență

[Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 20 alin. (1) lit. (b) și (c), și Decizia 2012/35/PESC a Consiliului, considerentul (13); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 23 alin. (2) lit. (d)]

2.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Sprijin oferit guvernului Iranului – Noțiune – Activități de cercetare și de dezvoltare tehnologică în domenii militare sau asociate celor militare – Includere – Condiții

[Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 1 alin. (1) lit. (c); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a) și art. 23 alin. (2) lit. (d)]

3.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Restricții privind dreptul la libertate de exprimare și de informare – Restricții privind dreptul la educație – Restricția dreptului de proprietate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11, 14, art. 17 alin. (1) și art. 52 alin. (1); Deciziile 2010/413/PESC și 2014/776/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 267/2012 și nr. 1202/2014 ale Consiliului]

4.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea acțiunii în despăgubire în totalitate

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

1.      În ceea ce privește adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului, precum înghețarea fondurilor entităților are acordă sprijin guvernului Iranului, criteriul oferirii unui sprijin guvernului respectiv nu implică stabilirea unei legături de cauzalitate între conduita care constituie sprijin oferit guvernului Iranului și continuarea activităților de proliferare nucleară.

Desigur, criteriul menționat nu vizează orice formă de sprijin acordat guvernului Iranului, ci vizează formele de sprijin care, prin importanța lor cantitativă sau calitativă, contribuie la continuarea activităților nucleare iraniene. Interpretat, sub controlul instanței Uniunii, în legătură cu obiectivul care constă în a face presiuni asupra guvernului Iranului pentru ca acesta să pună capăt activităților sale care prezintă risc de proliferare nucleară, criteriul sprijinului oferit guvernului definește astfel în mod obiectiv o categorie circumscrisă de persoane și entități susceptibile să facă obiectul măsurilor de înghețare a fondurilor.

Astfel, în lumina finalității măsurilor de înghețare a fondurilor, reiese fără ambiguitate din criteriul menționat anterior că acesta vizează de manieră punctuală și selectivă activitățile proprii persoanei sau entității vizate care, chiar dacă nu au ca atare nicio legătură directă sau indirectă cu proliferarea nucleară, sunt totuși susceptibile să o favorizeze, furnizând guvernului Iranului resurse sau facilități, în special de natură materială, logistică sau financiară, care îi permit să continue activitățile de proliferare.

Cu toate acestea, noțiunea „sprijin acordat guvernului Iranului” nu implică dovada unei legături între acest sprijin și activitățile nucleare ale Republicii Islamice Iran. În această privință, nu trebuie să se confunde, pe de o parte, criteriul privind oferirea de sprijin guvernului Iranului, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, și, pe de altă parte, criteriul privind „susțin[erea] activitățil[or] nucleare care prezintă un risc de proliferare sau [a] activitățil[or] de dezvoltare a vectorilor purtători de arme nucleare desfășurate de Iran”, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din această decizie și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din regulamentul amintit. Or, aplicarea primului criteriu nu implică existența unui anumit grad de legătură, chiar indirect, cu activitățile nucleare ale Iranului, care se cere în vederea aplicării celui de al doilea criteriu sus‑menționat, privind susținerea activităților nucleare ale Iranului.

Astfel, în ceea ce privește criteriul privind oferirea de sprijin guvernului Iranului, din considerentul (13) al Deciziei 2012/35 de modificare a Deciziei 2010/413, care a inserat acest criteriu la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413, reiese explicit că, apreciind că oferirea de sprijin guvernului Iranului era susceptibilă să favorizeze continuarea activităților nucleare sensibile cu risc de proliferare sau perfecționarea vectorilor de transport a armamentelor nucleare, Consiliul a înțeles să lărgească criteriile de înscriere în liste extinzând adoptarea de măsuri de înghețare a fondurilor la persoanele sau entitățile care oferă sprijin guvernului menționat, fără a impune ca acest sprijin să fie legat direct sau indirect de astfel de activități.

Astfel, existența unei legături între oferirea de sprijin guvernului Iranului și continuarea activităților de proliferare nucleară este stabilită în mod expres de reglementarea aplicabilă. În acest context, criteriul privind oferirea de sprijin guvernului Iranului trebuie înțeles în sensul că vizează orice sprijin care, chiar dacă nu are nicio legătură directă sau indirectă cu dezvoltarea proliferării nucleare, este totuși susceptibil, prin importanța sa cantitativă sau calitativă, să favorizeze o asemenea dezvoltare, oferind guvernului Iranului resurse sau facilități printre altele de ordin material, financiar sau logistic. Prin urmare, Consiliului nu îi revine sarcina de a stabili o legătură între conduita care constituie sprijin și facilitarea activităților de proliferare nucleară, din moment ce o astfel de legătură este stabilită prin normele generale aplicabile.

(a se vedea punctele 49-54)

2.      Din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului rezultă că se pot adopta măsuri restrictive cu privire la persoane sau entități implicate în achiziționarea de către Republica Islamică Iran, în domenii militare sau asociate celor militare, de bunuri sau tehnologii interzise sau care furnizează asistență tehnică în raport cu aceste bunuri sau tehnologii. Astfel, legătura dintre acestea din urmă și proliferarea nucleară este stabilită de legiuitorul Uniunii în regulile generale ale dispozițiilor aplicabile.

În special, articolul 1 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 interzice furnizarea, vânzarea sau transferul către Republica Islamică Iran de arme și materiale conexe de orice natură, inclusiv vehicule și echipamente militare. Pe de altă parte, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012, se interzice furnizarea de asistență tehnică, în mod direct sau indirect, cu privire la produsele și tehnologiile incluse în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, adoptată de Consiliu, sau cu privire la furnizarea, la fabricarea, la întreținerea și la utilizarea produselor incluse în listă oricărei persoane, entități sau organism iranian sau în scopul utilizării în Iran. Astfel, prin faptul că a prevăzut o asemenea interdicție în ceea ce privește anumite echipamente militare, în cadrul Regulamentului nr. 267/2012, legiuitorul a stabilit o legătură între achiziționarea de către Republica Islamică Iran a acestui tip de echipamente și continuarea de către guvernul Iranului a activităților care prezintă un risc de proliferare sau a dezvoltării vectorilor purtători de arme nucleare.

Această interpretare este confirmată de Rezoluțiile 1737 (2006) și 1929 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite menționate în considerentele (1) și, respectiv, (4) ale Deciziei 2012/35 de modificare a Deciziei 2010/413. Astfel, normele generale ale Uniunii care prevăd adoptarea de măsuri restrictive trebuie interpretate în lumina textului și a obiectului rezoluțiilor Consiliului de Securitate pe care le pun în aplicare. Or, cele două rezoluții sus‑menționate se referă la adoptarea de măsuri apte să se opună dezvoltării de către Republica Islamică Iran a unor tehnologii sensibile în sprijinul programelor sale nucleare și de rachete. În special, pe listele de echipamente și tehnologii a căror furnizare către Republica Islamică Iran este interzisă prin rezoluțiile menționate, liste la care face trimitere mai precis Rezoluția 1929, figurează printre altele sateliții și vehiculele aeriene fără pilot.

Prin urmare, oferirea de sprijin guvernului Iranului în materie de cercetare și de dezvoltare tehnologică, în domenii militare sau asociate celor militare, îndeplinește criteriul sprijinului oferit guvernului Iranului, enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413 și la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012, atunci când se raportează la echipamente sau tehnologii enumerate în lista comună cuprinzând produsele militare, a căror achiziționare de către Republica Islamică Iran este interzisă.

(a se vedea punctele 61-65)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 109 și 110)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 120 și 121)