Cauza T‑47/15
Republica Federală Germania
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutoare de stat – Energie din surse regenerabile – Ajutoare acordate prin anumite dispoziții ale Legii germane privind sursele de energie regenerabile, modificată (Legea EEG din 2012) – Ajutor în favoarea energiei electrice din surse regenerabile și contribuție EEG redusă pentru marii consumatori de energie – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă – Noțiunea de ajutor de stat – Avantaj – Resurse de stat”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 10 mai 2016
1. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]
2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordare de avantaje imputabilă statului – Mecanism impus de lege pentru a compensa, în avantajul anumitor administratori de rețele, cantitățile de energie electrică superioare celor livrate de furnizori clienților finali – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
3. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Intervenție a statului prin care sunt reduse sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
4. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Reduceri ale unei contribuții destinate să finanțeze sprijinul acordat energiei electrice produse din surse de energie regenerabile – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
5. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri statale prin care se urmărește apropierea condițiilor de concurență de cele existente în alte state membre – Lipsa incidenței cu privire la calificarea drept ajutor
[art. 107 alin. (1) TFUE]
6. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Măsură prin care se urmărește compensarea unui dezavantaj structural – Lipsa incidenței cu privire la calificarea drept ajutor
[art. 107 alin. (1) TFUE]
7. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare care provin din resurse ale statului – Politică publică de sprijin al producătorilor de energie electrică produsă din surse regenerabile – Fonduri asimilabile unei taxe, generate printr‑o contribuție impusă furnizorilor acestui tip de energie și administrate în mod colectiv de operatori, sub influența dominantă a statului, asimilați unei entități executante a unei concesiuni de stat – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 25 și 26)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 36, 37 și 40)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 49)
4. O reglementare națională care instituie un plafon al contribuției destinate să finanțeze sprijinul pentru energia electrică produsă din surse de energie regenerabile în beneficiul marilor consumatori de energie electrică din sectorul producător și împiedică astfel operatorii de rețele și furnizorii de energie electrică să recupereze o parte dintre costurile suplimentare aferente energiei electrice produse din surse de energie regenerabile de la aceste întreprinderi elimină o cheltuială a întreprinderilor respective, pe care în mod normal ar trebui să o suporte și le aduce un avantaj.
(a se vedea punctele 52 și 55)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 56)
6. Nu se poate evita calificarea drept ajutor de stat a unei măsuri ca urmare a simplului fapt că înlătură un dezavantaj structural pentru întreprinderile beneficiare.
(a se vedea punctul 61)
7. Numai avantajele acordate direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat sunt considerate ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. O normă națională de reglementare a cadrului juridic pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile (energie electrică EEG) care prevede, pe de o parte, un sistem de sprijin al producătorilor de energie electrică EEG prin intermediul unor tarife fixe și al unor prime de piață, finanțat din contribuția EEG din partea furnizorilor de energie electrică și care poate fi recuperată de la consumatorii finali, percepută și administrată de operatorii de rețele de transport (OTS) și, pe de altă parte, un sistem de compensare special care acordă o plafonare a contribuției EEG care se poate repercuta de către furnizorii de energie electrică către marii consumatori de energie implică resurse de stat în sensul acestei dispoziții.
În această privință, în primul rând, contribuția menționată, care constă în diferența, proporțională cu cantitățile vândute, dintre prețul obținut din vânzarea energiei electrice și sarcina financiară pe care le‑o impune obligația legală de a plăti această energie electrică EEGla prețurile stabilite de lege pe care furnizorii de energie electrică au dreptul să le solicite de la clienții finali, este percepută și administrată de OTS și vizează in fine să acopere costurile generate de tarifele fixe și de prima de piață prevăzute de reglementarea națională în cauză, garantând producătorilor de energie electrică EEG un preț mai ridicat decât prețul pieței pentru energia electrică pe care o produc, astfel încât provine în principal din punerea în aplicare a unei politici publice de sprijin al producătorilor de energie electrică produse din surse de energie regenerabile stabilită prin lege de către stat.
În al doilea rând, OTS au atribuția de administrare a sistemului de sprijin al producției de energie electrică EEG, stabilită prin reglementarea în cauză. Cu privire la acest aspect, OTS beneficiază de o serie de obligații și de prerogative și au misiunea de gestionare și de administrare a acestui sistem, misiuni asimilabile, din punctul de vedere al efectelor lor, cu o concesiune de stat. Astfel, fondurile implicate în funcționarea acestei reglementări sunt exclusiv administrate în scopuri de interes public, potrivit unor modalități definite prealabil de legiuitorul național în cauză. În această privință, fondurile menționate, constând în costurile suplimentare suportate de consumatorii finali și plătite de furnizorii de energie electrică către OTS pentru energia electrică EEG, al cărei preț este mai mare decât cel al energiei electrice achiziționate pe piață, nu circulă direct de la consumatorii finali către producătorii de acest tip de energie electrică, și anume între operatori economici autonomi, ci necesită intervenția unor intermediari însărcinați în special cu colectarea și cu administrarea lor. Prin urmare, aceste fonduri generate de contribuția menționată și administrate colectiv de OTS rămân sub influența dominantă a autorităților publice.
În al treilea rând, resursele în discuție în speță, generate de contribuția menționată și destinate atât finanțării sistemului de sprijin pentru energia electrică EEG, cât și finanțării sistemului de compensare, sunt obținute mulțumită unor atribuții impuse in fine unor subiecte de drept privat prin reglementarea națională în cauză. Astfel, aceasta prevede posibilitatea OTS de a impune un supliment de preț furnizorilor, care îl pot include în prețul pentru clienții finali, potrivit modalităților stabilite prin aceeași reglementare, în special în ceea ce privește transparența facturării, iar acești furnizori includ în practică sarcina financiară rezultată din contribuția EEG în prețul pentru clienții finali, urmărindu‑se rambursarea costului determinat de cheltuielile legate de obligația menționată. Dat fiind că această sarcină reprezintă 20 %-25 % din cuantumul total al facturii unui consumator final mediu, repercusiunile sale asupra consumatorilor finali trebuie considerate o consecință prevăzută și organizată de legiuitorul național în cauză.
Prin urmare, în temeiul acestei reglementări, consumatorii finali de energie electrică sunt obligați de facto să plătească acest supliment de preț sau cost suplimentar. Este vorba despre o sarcină impusă unilateral de stat în cadrul politicii sale de sprijin al producătorilor de energie electrică EEG și care este asimilabilă, din punctul de vedere al efectelor sale, unei taxe, afectând consumul de energie electrică în statul membru în cauză. Astfel, această sarcină este impusă de o autoritate publică, în scopuri de interes public, respectiv protecția climatului și a mediului, asigurând dezvoltarea durabilă a aprovizionării cu energie prin dezvoltarea tehnologiilor de producție de energie electrică EEG, și potrivit unui criteriu obiectiv, în funcție de cantitatea de energie electrică livrată de furnizori clienților lor finali. În consecință, trebuie să se califice cuantumurile în cauză drept fonduri care implică o resursă de stat, asimilabile unei taxe.
Această concluzie este valabilă și în cazul avantajului acordat marilor consumatori de energie, prin faptul că mecanismul de compensare prevăzut de reglementarea națională în cauză constituie o sarcină suplimentară pentru OTS. Astfel, orice reducere a cuantumului contribuției EEG are drept consecință tocmai să reducă sumele colectate de la marii consumatori de energie de către furnizorii de energie electrică și se poate considera că determină pierderi de venit pentru OTS. Însă aceste pierderi sunt recuperate ulterior de la alți furnizori și, de fapt, de la alți clienți finali, în vederea compensării pierderilor suferite astfel. Astfel, consumatorul final mediu participă într‑o anumită măsură la subvenționarea marilor consumatori de energie, care beneficiază de o plafonare a contribuției EEG.
În cele din urmă, lipsa unui acces efectiv al statului la resursele generate de contribuția în cauză, în sensul că acestea nu intră în bugetul de stat, nu produce efecte asupra influenței dominante a statului asupra utilizării acestor resurse și asupra capacității acestuia din urmă de a decide în amonte, ca urmare a adoptării reglementării în cauză, obiectivele care trebuie urmărite și modul în care toate resursele respective sunt utilizate.
(a se vedea punctele 81, 92-96, 106, 108, 110-112, 118, 127 și 128)