Cauza T‑571/11

El Corte Inglés, SA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CLUB GOURMET – Marca națională figurativă anterioară CLUB DEL GOURMET, EN.... El Corte Inglés – Motiv relativ de refuz – Lipsa similitudinii produselor și a serviciilor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Argumente și probe prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 20 martie 2013

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac în fața instanțelor Uniunii – Competența Tribunalului – Controlul legalității deciziilor camerelor de recurs – Luarea în considerare de către Tribunal a elementelor de drept și de fapt care nu au fost prezentate anterior în fața organelor Oficiului – Excludere

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)

2.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Procedură de opoziție – Examinare limitată la motivele invocate – Obligația părților de a invoca faptele și probele în susținere – Norme de drept național – Includere

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 76)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 25)

2.      Stabilirea și interpretarea normelor din dreptul național, în măsura în care sunt indispensabile activității instituțiilor Uniunii, țin în principiu de stabilirea situației de fapt, iar nu de aplicarea dreptului. Astfel, aplicarea dreptului privește numai aplicarea dreptului Uniunii. Astfel, deși este adevărat că articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că normele de drept a căror încălcare poate da naștere unei acțiuni în fața Tribunalului pot aparține atât dreptului național, cât și dreptului comunitar, numai acesta din urmă face parte, în schimb, din domeniul juridic, în care se aplică principiul iura novit curiae, în timp ce primul se situează în planul obligației de susținere a pretențiilor și a sarcinii probei proprii expunerii situației de fapt, conținutul său trebuind să fie eventual demonstrat cu probe depuse în acest scop. În consecință, în principiu, în cadrul unei proceduri în fața instituțiilor Uniunii, revine părții care invocă dreptul național să demonstreze că acesta din urmă susține pretențiile sale.

Desigur, este adevărat că Tribunalul a adus o nuanțare acestui principiu, statuând că Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) trebuie să se informeze din oficiu, prin mijloacele pe care le consideră utile în acest scop, cu privire la legislația națională a statului membru vizat, dacă astfel de informații sunt necesare pentru aprecierea condițiilor de aplicare a unui motiv de refuz al înregistrării în cauză și în special pentru aprecierea realității faptelor susținute sau a forței probante a înscrisurilor prezentate. Cu toate acestea, Oficiul este obligat, după caz, să se informeze din oficiu cu privire la dreptul național numai în ipoteza în care dispune deja de indicații referitoare la dreptul național fie sub formă de afirmații privind conținutul acestuia, fie sub formă de informații furnizate în dezbateri și în privința cărora s‑a invocat o forță probantă.

(a se vedea punctele 35, 38, 39 și 41)