Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Berlin (Germania) la 24 octombrie 2022 – Procedură penală împotriva M.N.

(Cauza C-670/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Berlin

Părțile din procedura principală

M.N.

Întrebările preliminare

1)    Cu privire la interpretarea noțiunii de „autoritate emitentă” în sensul articolului 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 litera (c) din Directiva 2014/41/UE¹

a)    În cazul în care, în temeiul dreptului statului emitent (în speță, Germania), într-o cauză internă similară ar fi trebuit ca strângerea probelor pe care se întemeiază acțiunea penală să fie dispusă de judecător, este necesar ca un ordin european de anchetă (denumit în continuare „OEA”) care vizează obținerea de probe aflate deja în statul executant (în speță, Franța) să fie emis de un judecător?

b)    Cu titlu subsidiar, acest lucru este valabil cel puțin atunci când statul executant a pus în aplicare măsura pe care se întemeiază acțiunea penală pe teritoriul statului emitent, cu scopul de a pune ulterior datele colectate la dispoziția organelor care desfășoară investigația din statul emitent și care sunt interesate de date în scopul urmăririi penale?

c)    Un OEA care vizează obținerea de probe trebuie să fie emis de un judecător (sau de un organism independent, care nu se ocupă de investigații penale) în toate cazurile în care măsura privește o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale de rang superior?

2)    Cu privire la interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/41

a)    Articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/41 se opune unui OEA care vizează transmiterea datelor dintr-o interceptare a telecomunicațiilor, în special a datelor de trafic și de localizare, precum și a înregistrărilor conținutului comunicațiilor, deja disponibile în statul executant (Franța), în cazul în care interceptarea efectuată de statul executant s-a extins asupra tuturor abonaților unui serviciu de comunicații, prin OEA se solicită transmiterea datelor tuturor conexiunilor utilizate pe teritoriul statului emitent și nu au existat indicii concrete privind săvârșirea unor infracțiuni grave de către acești utilizatori individuali nici la momentul dispunerii și executării măsurii de interceptare, nici la momentul emiterii OEA?

b)    Articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/41 se opune unui astfel de OEA în cazul în care integritatea datelor colectate prin măsura de interceptare nu poate fi verificată de autoritățile din statul executant din cauza confidențialității totale?

3)    Cu privire la interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2014/41

a)    Articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2014/41 se opune unui OEA care vizează transmiterea datelor dintr-o interceptare a telecomunicațiilor, deja disponibile în statul executant (Franța), atunci când măsura de interceptare a statului executant pe care se întemeiază colectarea datelor ar fi fost inadmisibilă în temeiul dreptului statului emitent (Germania), într-o cauză internă similară?

b)    În subsidiar, acest lucru este în orice caz valabil atunci când statul executant a efectuat interceptarea pe teritoriul statului emitent și în interesul acestuia?

4)    Cu privire la interpretarea articolului 31 alineatele (1) și (3) din Directiva 2014/41

a)    O măsură asociată cu infiltrarea de dispozitive terminale în vederea colectării datelor de trafic, de localizare și de comunicații ale unui serviciu de comunicații bazat pe internet constituie o interceptare a telecomunicațiilor în sensul articolului 31 din Directiva 2014/41?

b)    Notificarea în sensul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 2014/41 trebuie să fie adresată întotdeauna unui judecător sau acest lucru se aplică cel puțin în cazul în care, în temeiul dreptului statului notificat (Germania) într-o cauză internă similară, măsura planificată de statul de interceptare (Franța) ar putea fi dispusă doar de un judecător?

c)    În măsura în care articolul 31 din Directiva 2014/41 urmărește de asemenea protecția individuală a utilizatorilor de telecomunicații vizați, acest scop se extinde și la utilizarea datelor în vederea urmăririi penale în statul notificat (Germania) și, în caz afirmativ, acest scop este echivalent cu scopul suplimentar de a proteja suveranitatea statului membru notificat?

5)    Consecințele juridice ale unei obțineri de probe neconforme cu dreptul Uniunii

a)    În cazul unei obțineri de probe prin intermediul unui OEA neconform cu dreptul Uniunii, din principiul efectivității, prevăzut de dreptul Uniunii, poate să rezulte în mod direct o interdicție de utilizare a probelor?

b)    În cazul probelor obținute prin intermediul unui OEA neconform cu dreptul Uniunii, principiul echivalenței, prevăzut de dreptul Uniunii, poate conduce la o interdicție a utilizării probelor în cazul în care măsura care stă la baza obținerii probelor în statul executant nu ar fi trebuit să fie dispusă într-o cauză internă similară în statul emitent, iar probele obținute prin intermediul unei astfel de măsuri interne nelegale nu ar putea fi utilizate în temeiul dreptului statului emitent?

c)    Constituie o încălcare a dreptului Uniunii, în special a principiului efectivității, împrejurarea că, în cadrul unei puneri în balanță a intereselor, utilizarea, în cadrul unei proceduri penale, a unor probe a căror obținere era contrară dreptului Uniunii tocmai pentru că nu existau suspiciuni privind comiterea unei infracțiuni este justificată prin gravitatea faptelor care au devenit cunoscute pentru prima dată din analiza probelor?

d)    Cu titlu subsidiar, rezultă din dreptul Uniunii, în special din principiul efectivității, că, în cadrul unei proceduri penale naționale, de asemenea în cazul unor infracțiuni grave, încălcările dreptului Uniunii cu ocazia obținerii probelor nu pot rămâne complet lipsite de consecințe și, prin urmare, trebuie să fie luate în considerare, în favoarea acuzatului, cel puțin la nivelul evaluării probelor sau al stabilirii cuantumului pedepsei?

____________

¹     Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (JO 2014, L 130, p. 1).