Cauza T‑285/08

Securvita – Gesellschaft zur Entwicklung alternativer Versicherungskonzepte mbH

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Natur‑Aktien‑Index – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Cerere de reformare – Inadmisibilitate vădită”

Sumarul ordonanței

Marcă comunitară – Procedură de recurs – Acțiune în fața instanței comunitare – Competența Tribunalului – Reformarea unei decizii a Oficiului – Apreciere privind competențele conferite camerei de recurs

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 45, art. 62 alin. (1), art. 63 alin. (3), art. 126 și art. 127 alin. (1)]

Este vădit inadmisibil un capăt de cerere care urmărește să obțină din partea Tribunalului modificarea deciziei unei camere de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), atacate în fața acestuia, în sensul de a dispune înregistrarea mărcii solicitate la OAPI ca marcă comunitară sau de a înregistra marca menționată.

Un astfel de capăt de cerere reprezintă o cerere de reformare în sensul articolului 63 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară. În această privință, competența de modificare a Tribunalului vizează adoptarea de către acesta a deciziei pe care ar fi trebuit să o adopte camera de recurs în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 40/94. Prin urmare, admisibilitatea unui capăt de cerere care vizează modificarea de către Tribunal a deciziei unei camere de recurs trebuie apreciată prin prisma competențelor conferite acestuia prin Regulamentul nr. 40/94.

Or, pe de o parte, rezultă din articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 că respectiva cameră de recurs nu are competența de a adresa o somație instanței a cărei decizie a examinat‑o. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, în urma examenului de fond asupra căii de atac, formulat împotriva unei decizii a uneia dintre instanțele prevăzute la articolul 57 alineatul (1) din același regulament, camera de recurs poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat hotărârea atacată, fie să retrimită cauza spre soluționare organului în cauză.

Pe de altă parte, în cadrul acțiunilor introduse împotriva deciziilor examinatorului sau ale diviziei de opoziție în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, o cameră de recurs nu are competența de a soluționa o cerere prin care i se solicită înregistrarea unei mărci comunitare. Înregistrarea unei mărci comunitare rezultă din constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 45 din Regulamentul nr. 40/94, cu precizarea că instanțele Oficiului cu competențe în domeniul înregistrării mărcilor comunitare nu adoptă, în această privință, o decizie oficială care să poată face obiectul unei acțiuni. Astfel, din dispozițiile articolelor 45, 126 și ale articolului 127 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 rezultă că respectivele competențe conferite examinatorului și diviziei de opoziție nu urmăresc constatarea faptului că sunt reunite toate condițiile necesare înregistrării mărcii comunitare, prevăzute la articolul 45 din Regulamentul nr. 40/94. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, o cameră de recurs nu are competența de a decide cu privire la înregistrarea unei mărci. Prin urmare, nici Tribunalul nu are competența de a soluționa o astfel de cerere în acest sens.

(a se vedea punctele 10-17 și 20-24)