Cauza T‑174/21
Agrofert, a.s.
împotriva
Parlamentului European
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 28 septembrie 2022
„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la ancheta împotriva fostului prim‑ministru al Republicii Cehe pentru deturnare de fonduri europene și posibile conflicte de interese – Refuzul accesului – Excepție referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Dispariția parțială a interesului de a exercita acțiunea – Nepronunțare parțială asupra fondului – Obligația de motivare”
1. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția consultanței juridice – Interes public superior care justifică divulgarea conținutului unor documente – Noțiune – Divulgare a unui aviz juridic al Comisiei motivată de interesele proprii ale unei părți din litigiu – Excludere
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a doua liniuță]
(a se vedea punctele 28-30)
2. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Interes public superior care justifică divulgarea conținutului unor documente – Noțiune – Interes subiectiv de a se apăra al persoanei interesate – Excludere
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (2)]
(a se vedea punctele 45 și 128-130)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a unei instituții prin care se refuză accesul la documente – Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Divulgare parțială a conținutului unui document ținând seama de cerințele referitoare la protecția anumitor informații – Dispariția interesului de a exercita acțiunea – Nepronunțare asupra fondului
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]
(a se vedea punctele 46, 47 și 49-53)
4. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a unei instituții prin care se refuză accesul la documente – Divulgare de către un terț a conținutului unui document după introducerea acțiunii – Noțiunea de terț – Instituția autoare a documentului – Excludere
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 54-59)
5. Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Conținut – Aplicare după încheierea acestor activități – Condiții – Etapa de corespondență cu statul membru pentru a pune în aplicare recomandările raportului final de audit elaborat în faza de audit – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]
(a se vedea punctele 73-77, 84, 85, 88, 92 și 119)
Rezumat
Decizia Parlamentului de a refuza accesul la două documente referitoare la ancheta împotriva domnului Andrej Babiš, fost prim‑ministru ceh, pentru deturnare de fonduri europene și posibile conflicte de interese este validă.
Tribunalul constată, pe de o parte, că nu mai subzistă interesul societății Agrofert de a exercita acțiunea împotriva deciziei de respingere a cererii sale de acces la un raport în domeniu pe care Comisia îl redactase și, pe de altă parte, respinge acțiunea acestei societăți împotriva deciziei de refuz al accesului la o scrisoare adresată de Comisie prim‑ministrului ceh.
Reclamanta, Agrofert, a.s., este o societate holding cehă care controlează peste 230 de societăți active în diverse sectoare ale economiei precum agricultura, producția alimentară, industria chimică sau mass‑media. Ea a fost constituită inițial de domnul Andrej Babiš, care a fost prim‑ministrul Republicii Cehe din anul 2017 până în anul 2021. Într‑o rezoluție a Parlamentului(1) privind redeschiderea anchetei care îl vizează pe prim‑ministrul ceh pentru deturnare de fonduri europene și posibile conflicte de interese se afirma că acesta continua să controleze grupul Agrofert după desemnarea sa ca prim‑ministru. Considerând această afirmație inexactă și dorind să cunoască sursele și informațiile deținute de Parlament înainte de adoptarea rezoluției respective, reclamanta a adresat acestuia din urmă o cerere de acces la mai multe documente(2). În răspunsul său inițial din 14 septembrie 2020, Parlamentul a identificat anumite documente ca fiind accesibile publicului și a refuzat accesul la o scrisoare a Comisiei adresată prim‑ministrului ceh și la un raport final de audit al Comisiei referitor la un audit privind funcționarea sistemelor de gestiune și control existente în Republica Cehă pentru evitarea conflictelor de interese(3). Ca răspuns la o cerere de confirmare, Parlamentul, prin decizia din 15 ianuarie 2021(4), a confirmat printre altele refuzul accesului la aceste două documente în temeiul excepției referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit, prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001(5).
Sesizat cu o acțiune în anulare împotriva acestei decizii, Tribunalul, pe de o parte, constată că nu mai subzistă interesul reclamantei de a exercita acțiunea împotriva deciziei Parlamentului de respingere a cererii sale de acces la raportul final de audit al Comisiei și, pe de altă parte, respinge acțiunea împotriva deciziei de refuz al accesului la scrisoarea adresată de Comisie prim‑ministrului ceh.
Aprecierea Tribunalului
Într‑o primă etapă, Tribunalul examinează dacă, în urma publicării de către Comisie a raportului său final de audit, reclamanta și‑a păstrat interesul de a exercita acțiunea, în măsura în care cererea sa de anulare privește respingerea de către Parlament a cererii de acces la acest raport.
Acesta constată că, în urma publicării raportului menționat, refuzul Parlamentului de a acorda acces la acest document nu mai are niciun efect întrucât autorul documentului, Comisia, a decis să îl facă public și că anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se refuză accesul la raportul menționat, nu ar avea nicio consecință suplimentară în raport cu divulgarea acestui document și nu poate aduce un beneficiu reclamantei.
Nepublicarea de către Comisie a versiunii integrale a raportului final de audit nu pune sub semnul îndoielii aceste constatări. Astfel, Tribunalul amintește că o cerere de acces are ca efect faptul că documentul în cauză devine accesibil publicului și nu poate decât să conducă la divulgarea versiunii sale publice. În această privință, arată că, atunci când a decis să nu facă publice anumite date cuprinse în raportul de audit final, Comisia s‑a întemeiat pe cerințele referitoare la protecția anumitor informații, precum datele personale sau secretele comerciale, iar nu pe excepția referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001. Tribunalul deduce de aici că anularea deciziei Parlamentului de respingere a cererii de acces la raportul final de audit, întemeiată pe excepția referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001, nu ar avea efectul ca aceste date să devină publice, Parlamentul nefiind autorul raportului menționat și neputând, așadar, să divulge mai mult decât a divulgat Comisia, autorul acestui document. Prin urmare, ca urmare a publicării raportului final de audit, reclamanta a obținut singurul beneficiu pe care i l‑ar fi putut aduce acțiunea.
Tribunalul adaugă că faptul că reclamanta a ales să solicite Parlamentului accesul la raportul final de audit, iar nu instituției autoare a acestuia, nu poate conduce la concluzia că publicarea acestui document de către Comisie constituie o divulgare de către un „terț”, în condițiile în care aceasta din urmă este autorul.
Acesta concluzionează că reclamanta nu mai are interesul de a exercita acțiunea împotriva deciziei atacate prin care Parlamentul i‑a respins cererea de acces la raportul final de audit.
Într‑o a doua etapă, Tribunalul analizează cererea de anulare în parte a deciziei atacate prin care Parlamentul i‑a respins reclamantei cererea de acces la scrisoarea Comisiei.
Primo, acesta respinge primul motiv, întemeiat pe încălcarea excepției referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât Parlamentul nu ar fi demonstrat îndeplinirea condițiilor pentru a refuza accesul la scrisoarea Comisiei.
În această privință, Tribunalul statuează că, în speță, obiectivul activității de anchetă a Comisiei, și anume asigurarea conformității sistemelor de control și gestiune ale unui stat membru cu dreptul Uniunii, nu fusese atins prin adoptarea scrisorii de monitorizare a Comisiei. Astfel, acest obiectiv nu se poate limita doar la analiza sistemelor instituite de statul membru în cauză; punerea în aplicare de către acesta din urmă a recomandărilor formulate de Comisie în raportul său de audit constituie de asemenea o etapă pentru realizarea sa. Astfel, protecția obiectivelor activităților de anchetă garantată prin această excepție nu se încheie cu adoptarea raportului menționat și nici cu cea a scrisorii de monitorizare prin care Comisia urmărește respectarea recomandărilor formulate în raportul menționat. În ambele cazuri, au loc etape de corespondență cu statul membru, una în legătură cu recomandările inițiale, cealaltă cu privire la cele care rămân în discuție, care se numără printre activitățile de anchetă care fac obiectul acestei excepții.
De altfel, Tribunalul respinge argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că Parlamentul nu a dovedit că divulgarea scrisorii Comisiei putea aduce atingere anchetei. Astfel, pe de o parte, pentru a stabili legătura dintre scrisoarea Comisiei și ancheta de audit în cauză, Parlamentul trebuia doar să demonstreze că această scrisoare era unul dintre documentele referitoare la activitățile anchetei în curs. Pe de altă parte, motivarea care figurează în decizia atacată este suficientă pentru a explica rațiunea pentru care divulgarea scrisorii Comisiei era susceptibilă să aducă atingere obiectivului activităților anchetei de audit, cu atât mai mult cu cât, prim‑ministrul ceh fiind direct implicat, era important să se respecte confidențialitatea dialogului dintre acesta și Comisie.
Secundo, Tribunalul respinge al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Parlamentul nu a ținut seama de existența unui interes public superior care să justifice divulgarea scrisorii Comisiei. Astfel, desigur, existența dreptului la apărare este în sine un interes general. Totuși, faptul că acest drept se manifestă în speță prin interesul subiectiv al reclamantei de a se apăra împotriva acuzațiilor serioase exprimate de Parlament împotriva sa înseamnă că interesul de care se prevalează reclamanta nu este un interes general, ci un interes privat, astfel încât aceasta din urmă nu a demonstrat existența unui interes public superior care să justifice divulgarea scrisorii Comisiei.