Cauza T‑280/23
Oil company „Lukoil” PAO
împotriva
Parlamentului European și alții
Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 25 ianuarie 2024
„Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inadmisibilitate vădită”
1. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Notificare – Noțiune – Sarcina probei notificării
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 7)
2. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Notificare – Noțiune – Condiție de validitate a notificării deciziei – Oferirea posibilității ca destinatarul deciziei să ia cunoștință în mod util de conținutul său – Includere
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 8)
3. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Decizie notificată prin e‑mail – Dovada notificării către destinatar la o dată precisă – Condiții – Dovada comunicării efective a e‑mailului către destinatar și cea a oferirii posibilității ca acesta să ia cunoștință în mod util de conținutul deciziei – Includere
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 9)
4. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Decizie notificată prin e‑mail – Prezumție de notificare – Inexistență
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 10)
Rezumat
Sesizat cu o acțiune în anulare pe care o respinge ca vădit inadmisibilă pentru tardivitate, Tribunalul, pe de o parte, aplică pentru prima dată, într‑un alt domeniu decât cel al funcției publice, jurisprudența rezultată din Hotărârea din 1 august 2022, Kerstens/Comisia(1), referitoare la calculul termenului de introducere a acțiunii împotriva unei decizii notificate prin e‑mail, și, pe de altă parte, aduce precizări cu privire la aplicarea principiului înregistrării unice, în temeiul Acordului interinstituțional privind un registru de transparență obligatoriu(2).
Prin acțiunea depusă la grefa Tribunalului la 17 mai 2023, Oil company „Lukoil” PAO, reclamanta, cu sediul la Moscova, a solicitat anularea deciziei secretariatului Registrului de transparență prin care s‑a dispus radierea sa din Registrul de transparență al Uniunii Europene(3). Secretariatul menționat a notificat reclamantei decizia atacată printr‑un e‑mail din 6 martie 2023. Aceasta a admis în mod explicit că e‑mailul menționat a ajuns la aceeași dată în cutiile poștale electronice ale celor doi reprezentanți pe care îi desemnase cu ocazia înscrierii sale în Registrul de transparență (denumiți în continuare „reprezentanții”).
Aprecierea Tribunalului
Tribunalul amintește mai întâi că, pentru ca o decizie să fie notificată în mod valabil, nu este necesar ca destinatarul său să fi luat efectiv cunoștință de conținutul ei, ci ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință de ea în mod util. În această privință, dovada că destinatarul unei decizii nu numai că a primit‑o, ci și că a putut de asemenea să ia cunoștință de ea în mod util poate rezulta din diferite împrejurări.
În acest sens, pentru a stabili că o decizie notificată prin e‑mail a fost notificată în mod corespunzător destinatarului său la o dată precisă și că, prin urmare, termenul de introducere a acțiunii a început să curgă de la această dată, partea care se prevalează de tardivitate trebuie să demonstreze nu numai că această decizie a fost comunicată destinatarului său, mai exact că a fost transmisă la adresa lui electronică și că el a primit‑o la această adresă, ci și că destinatarul menționat a fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul deciziei respective la această dată, și anume că a putut să deschidă e‑mailul care conținea decizia în cauză și să ia astfel cunoștință în mod corespunzător de ea la data menționată.
Cu privire la acest aspect, o prezumție potrivit căreia destinatarul unei decizii notificate prin e‑mail nu poate, în orice caz, să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul acesteia decât la data la care și‑a consultat cutia poștală electronică – ca și o prezumție potrivit căreia destinatarul unei astfel de decizii este în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul acesteia, în orice caz, de la primirea acesteia în cutia sa poștală electronică – nu poate fi conformă cu dispozițiile care stabilesc termenele de introducere a acțiunii.
În speță, Tribunalul obiectează că, având în vedere data trimiterii deciziei atacate, 6 martie 2023, termenul pentru a solicita anularea acesteia a expirat în principiu la 16 mai 2023, astfel încât, la prima vedere, prezenta acțiune este tardivă.
Totuși, acesta examinează seria de argumente de care se prevalează reclamanta pentru a contesta caracterul tardiv al acțiunii.
Mai precis, acesta respinge, în primul rând, argumentul întemeiat pe comunicarea e‑mailului în afara orelor de lucru. Astfel, potrivit normelor privind calculul termenelor, „[d]acă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului”(4).
Or, pe de o parte, Tribunalul observă că, printr‑o scrisoare din 31 martie 2023 adresată secretariatului Registrului de transparență, consilierii reclamantei au prezentat, ca reacție la decizia atacată anexată la e‑mailul din 6 martie 2023, o cerere de redeschidere a anchetei, care nu poate fi luată în considerare decât într‑un termen maxim de 20 de zile lucrătoare de la notificarea deciziei către părțile în cauză(5).
Pe de altă parte, el arată că, pentru a justifica faptul că cererea de redeschidere a anchetei în privința reclamantei a fost introdusă în acest termen, consilierii acesteia au menționat în mod explicit, în scrisoarea din 31 martie 2023, că termenul de 20 de zile lucrătoare începuse să curgă la 7 martie 2023 și că expira la 3 aprilie 2023.
Tribunalul deduce de aici că o informație atât de precisă provenind de la propriii consilieri ai reclamantei nu poate fi interpretată altfel decât ca recunoașterea de către aceștia a faptului că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost comunicat într‑adevăr reprezentanților acesteia la 6 martie 2023, că e‑mailul menționat a ajuns în cutiile poștale electronice ale acestora la aceeași dată și că ei au luat cunoștință sau cel puțin au fost în măsură să ia cunoștință în mod util de e‑mailul respectiv chiar în ziua acestei comunicări și a acestei primiri. El conchide astfel că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost „notificat în mod corespunzător” reprezentanților menționați la 6 martie 2023.
În al doilea rând, Tribunalul înlătură argumentul întemeiat pe faptul că e‑mailul care conținea decizia atacată a fost comunicat, la 6 martie 2023, numai reprezentanților filialei belgiene a reclamantei, iar nu ei înseși și că, prin urmare, ea nu a putut lua cunoștință de e‑mail în acea zi.
În acest sens, el amintește în special că, în temeiul orientărilor stabilite de secretariatul Registrului de transparență, referitoare la registrul menționat și destinate solicitanților de înregistrare și persoanelor înregistrate pentru a asigura aplicarea consecventă a acordului menționat (denumite în continuare „orientările”), reprezentanții de interese activi în mai multe țări (cum ar fi multinaționalele) ar trebui, pentru a evita înregistrările multiple și pentru a accelera prelucrarea administrativă a unei cereri sau a unei înregistrări, să își înregistreze activitățile în registru numai o singură dată și, astfel, să acopere diferitele alte entități ale unei rețele, ale unui grup de întreprinderi sau altele(6). Orientările precizează că, în practică, înregistrarea revine în general sucursalei sau biroului care reprezintă interesele entității față de instituțiile Uniunii.
Or, Tribunalul constată, pe de o parte, că din extrasul din Registrul de transparență reiese că numai reclamanta era înscrisă în registrul menționat. Într‑adevăr, filiala sa belgiană nu a făcut nicidecum obiectul unei înscrieri separate și a fost menționată doar în calitate de „birou însărcinat să asigure relațiile cu Uniunea”. Astfel, în conformitate cu Acordul interinstituțional(7) și în sensul principiului înregistrării unice prevăzut în orientări(8), indicarea reclamantei ca unică organizație înscrisă în Registrul de transparență a acoperit toate întreprinderile grupului din care făcea parte reclamanta în toate țările în care era prezent acest grup, inclusiv filiala belgiană.
Pe de altă parte, oricare ar fi fost funcția fiecăruia în filiala respectivă, prin menționarea numelui a doi directori ai acesteia în extrasul din registru, în calitate de „persoană responsabilă din punct de vedere juridic pentru entitate” și de „persoană însărcinată să asigure relațiile cu Uniunea”, reclamanta a acceptat ca aceste persoane să acționeze în numele său și în calitate de reprezentanți însărcinați să asigure relațiile sale cu secretariatul Registrului de transparență(9).