Acțiune introdusă la 3 octombrie 2011 - Igcar Chemicals/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza T-526/11)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Igcar Chemicals, SL (Rubí, Spania) (reprezentant: L. Fernández Vaissieres, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Declararea acțiunii drept întemeiată și admisibilă;

anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care aceasta vizează expedierea unei facturi pentru taxe administrative și anularea respectivei facturi;

obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune vizează Decizia Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare "ECHA") numărul SME (2011) 0572 din 3 august 2011 și anularea în consecință a facturii privind taxele administrative (factura numărul 10028302 din 5 august 2011).

Amintim în această privință că întreprinderea reclamantă înregistrase anterior diverse substanțe pe care avea intenția să le înscrie. Anterior acestei înscrieri, reclamanta a fost înregistrată în mod eronat drept întreprindere mică.

În iunie 2011, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (denumit în continuare "regulamentul privind redevențele"), Agenția a solicitat reclamantei să dovedească faptul că avea dreptul la reducerea redevenței de înregistrare care îi fusese aplicată. Reclamanta a răspuns afirmând că dimensiunea sa corespundea celei a unei întreprinderi mijlocii, împrejurare care a fost luată în considerare și corectată în sistemul REACH-IT în mod voluntar și anterior primirii cererii menționate anterior a ECHA.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat, pe de o parte, pe necompetența Comisiei Europene de a delega către ECHA impunerea unei redevențe administrative și, pe de altă parte, necompetența ECHA de a adopta Decizia MB/29/2010 a Consiliului său de administrație din 12 noiembrie 2010 ("on the classification of services for which charges are levied").

Reclamanta susține cu privire la acest punct că, prin stabilirea la articolul 13 alineatul (4) din regulamentul privind redevențele a faptului că ECHA percepe o redevență administrativă diferită de taxa de înregistrare, care este singura autorizată prin dispozițiile constitutive ale ECHA, Comisia depășește ceea ce permit aceste dispoziții și, cu privire la acest punct, articolul 114 TFUE nu este suficient pentru a justifica competența Comisiei sau a ECHA.

Al doilea motiv întemeiat pe delegarea ilegală de competențe care figurează în articolul 13 alineatul (4) din regulamentul privind redevențele

Reclamanta susține în această privință că dispoziția menționată anterior lasă la discreția ECHA stabilirea unei redevențe administrative, fără să definească obiectivele acesteia, conținutul, întinderea și durata acesteia, articolul 2 din Decizia MB/29/2010 și în special tabelul 1 din anexa la aceasta fiind afectate de nelegalitate.

Al treilea motiv întemeiat pe caracterul punitiv al Deciziei MB/29/2010

Reclamanta susține în această privință că, deși potrivit articolului 74 alineatul (1) din regulamentul de bază al ECHA agenția poate factura serviciile pe care le prestează, potrivit articolului 74 alineatul (3) din același text redevențele și celelalte surse de venituri ale agenției vor fi determinate astfel încât să garanteze că sunt suficiente pentru a acoperi costurile serviciilor oferite. Cu toate acestea, o redevență administrativă cu un cuantum fix de 14 500 de euro nu poate fi justificată prin munca de verificare a ECHA, acest cuantum fiind disproporționat de ridicat față de serviciile furnizate. Pe de altă parte, aceste redevențe administrative au în realitate un caracter de sancțiune.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice

Reclamanta afirmă în această privință că sistemul REACH-IT nu oferea suficiente informații întreprinderilor pentru ca acestea să poată cunoaște sancțiunile la care se expuneau în privința obligației lor de verificare cu privire la dimensiunea acestora. Pe de altă parte, agenția nu a luat în considerare lipsa caracterului intenționat din partea reclamantei și nici corectarea voluntară a erorii comise.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în cadrul stabilirii redevențelor administrative în discuție.

____________