HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
15 septembrie 2016(*)
„REACH – Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe – Reducere acordată microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii – Eroare în declarația referitoare la dimensiunea întreprinderii – Recomandarea 2003/361/CE – Decizie care impune o taxă administrativă – Stabilirea dimensiunii întreprinderii – Competența ECHA – Obligația de motivare”
În cauza T‑620/13,
Marchi Industriale SpA, cu sediul în Florența (Italia), reprezentată de M. Baldassarri și de F. Donati, avocați,
reclamantă,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată inițial de M. Heikkilä, de A. Iber, de E. Bigi, de J.‑P. Trnka și de E. Maurage și ulterior de M. Heikkilä, de E. Bigi, de J.‑P. Trnka și de E. Maurage, în calitate de agenți, asistați de C. Garcia Molyneux, avocat,
pârâtă,
având ca obiect, pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei SME(2013) 3747 a ECHA din 19 septembrie 2013, prin care se constată că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de reducerea redevenței prevăzute pentru întreprinderile mijlocii și prin care i s‑a impus o taxă administrativă, și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea facturilor emise de ECHA în urma adoptării Deciziei SME(2013) 3747,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen, președinte, F. Dehousse (raportor) și A. M. Collins, judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 16 decembrie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 20, la 22, la 23 și la 25 noiembrie 2010, reclamanta, Marchi Industriale SpA, a efectuat înregistrarea mai multor substanțe în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84).
2 În cadrul procedurii de înregistrare, reclamanta a arătat că este o „întreprindere mijlocie”, în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO 2003, L 124, p. 36). Această declarație i‑a permis să beneficieze de o reducere a redevenței datorate pentru orice cerere de înregistrare, astfel cum este prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006. În conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din același regulament, redevența menționată a fost definită prin Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și taxele plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (JO L 107, p. 6). Anexa I la Regulamentul nr. 340/2008 cuprinde printre altele valoarea redevențelor datorate pentru cererile de înregistrare formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 1907/2006, precum și reducerile acordate microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și întreprinderilor mijlocii. Pe de altă parte, potrivit articolului 13 alineatul (4) din Regulamentul nr. 340/2008, atunci când o persoană fizică sau juridică care revendică dreptul la reducerea sau la scutirea de la plata unei redevențe nu poate să demonstreze că are dreptul la o astfel de reducere sau de scutire, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) percepe redevența sau dreptul integral, precum și o taxă administrativă. În această privință, Consiliul de administrație al ECHA a adoptat, la 12 noiembrie 2010, Decizia MB/D/29/2010 privind clasificarea serviciilor pentru care sunt percepute taxe (denumită în continuare „Decizia MB/D/29/2010”). La articolul 2 și în tabelul 1 din această decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia MB/21/2012/D a Consiliului de administrație al ECHA din 12 februarie 2013, se arată că taxa administrativă vizată la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul nr. 340/2008 este de 19 900 de euro pentru o întreprindere mare, de 13 900 de euro pentru o întreprindere mijlocie și de 7 960 de euro pentru o întreprindere mică.
3 La 20, la 22, la 23 și la 25 noiembrie 2010, ECHA a emis șase facturi, în cuantum de 16 275 de euro fiecare. Conform anexei I la Regulamentul nr. 340/2008, în forma în care era aplicabil la data faptelor, acest cuantum corespundea redevenței datorate de o întreprindere mijlocie în cadrul unei cereri transmise în comun pentru o cantitate de substanțe mai mare de 1 000 de tone.
4 La 24 august 2012, reclamanta a fost invitată de ECHA să prezinte un anumit număr de documente, în scopul verificării declarației prin care indicase că este o întreprindere mijlocie.
5 La 19 septembrie 2013, în urma unor schimburi de documente și de e‑mailuri, ECHA a adoptat Decizia SME(2013) 3747 (denumită în continuare „decizia atacată”). În această decizie, ECHA a apreciat că reclamanta trebuia să fie considerată ca fiind o întreprindere mare și că trebuia să achite redevența corespunzătoare. În aceste condiții, ECHA a informat reclamanta că urma să îi emită facturi care să acopere diferența dintre redevențele plătite inițial și redevențele datorate în final, precum și o factură de 19 900 de euro pentru plata taxei administrative.
6 La 10 octombrie 2013, reclamanta a formulat, în temeiul articolelor 91 și 92 din Regulamentul nr. 1907/2006, o cale de atac împotriva deciziei atacate în fața camerei de recurs a ECHA.
7 La 2 aprilie 2014, camera de recurs a ECHA a decis să suspende procedura în fața sa, în așteptarea unei decizii a Tribunalului în prezenta cauză.
Procedura și concluziile părților
8 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 noiembrie 2013, reclamanta a formulat prezenta acțiune. Această acțiune face parte dintr‑o serie de cauze conexe.
9 Prima cauză din această serie de cauze conexe a făcut obiectul hotărârii de anulare din 2 octombrie 2014, Spraylat/ECHA (T‑177/12, EU:T:2014:849).
10 La 8 ianuarie 2015, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, părțile au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la eventuala relevanță în prezentul litigiu a Hotărârii din 2 octombrie 2014, Spraylat/ECHA (T‑177/12, EU:T:2014:849), și să răspundă la o întrebare. Părțile au dat curs solicitării respective în termenul stabilit.
11 La 16 octombrie 2015, pe baza propunerii judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a șasea) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură, a invitat părțile să răspundă în scris la o întrebare și să prezinte anumite documente. Părțile au răspuns la aceste cereri în termenul stabilit.
12 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 16 decembrie 2015.
13 Reclamanta solicită Tribunalului să anuleze și, prin urmare, să declare nevalidă decizia atacată și, în consecință, să priveze decizia respectivă de orice efect, inclusiv prin anularea facturilor emise pentru recuperarea unor redevențe mai mari și în temeiul unor sancțiuni pretins datorate.
14 În cadrul ședinței, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind anularea facturilor emise în executarea deciziei atacate, fapt de care s‑a luat act.
15 ECHA solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la competența Tribunalului
16 ECHA subliniază că camera de recurs nu este competentă să soluționeze prezentul litigiu, cu care a fost de asemenea sesizată, în măsura în care decizia atacată nu figurează printre deciziile supuse unei căi de atac în fața sa.
17 Reclamanta arată că prezenta acțiune nu implică nicio renunțare din partea sa la calea de atac pe care a formulat‑o în fața camerei de recurs a ECHA. Reclamanta a precizat de asemenea, în cadrul ședinței, că aprecia că Tribunalul era competent să soluționeze prezentul litigiu.
18 Trebuie amintit că articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că „Tribunalul […] sau Curtea de Justiție pot fi sesizate, în conformitate cu articolul [263 TFUE], cu o acțiune împotriva unei decizii luate de camera de recurs sau, în cazurile fără drept la o cale de atac în fața camerei de recurs, a unei decizii luate de [ECHA]”.
19 În această privință, articolul 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că „[d]eciziile [ECHA] adoptate în conformitate cu articolul 9, articolul 20, articolul 27 alineatul (6), articolul 30 alineatele (2) și (3) și articolul 51 [din Regulamentul nr. 1907/2006] pot fi contestate” în fața camerei de recurs.
20 Or, decizia atacată nu a fost adoptată în temeiul dispozițiilor prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, ci în temeiul articolului 13 alineatul (4) din Regulamentul nr. 340/2008 și al articolelor 2 și 4 din Decizia MB/D/29/2010. Trebuie subliniat de asemenea că nici Regulamentul nr. 340/2008, nici Decizia MB/D/29/2010 nu au fost adoptate în aplicarea dispozițiilor prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.
21 În plus, trebuie arătat că dispozițiile articolelor 9, 27, 30 și 51 din Regulamentul nr. 1907/2006, prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din același regulament, privesc decizii care nu au legătură cu redevența care trebuie plătită de întreprinderile care solicită înregistrarea.
22 În ceea ce privește articolul 20 din Regulamentul nr. 1907/2006, acesta prevede „sarcinile [ECHA]”. Alineatul (5) al acestui articol prevede că „[d]eciziile [ECHA] luate în temeiul alineatului (2) al [respectivului] articol pot fi contestate în conformitate cu articolele 91, 92 și 93” din Regulamentul nr. 1907/2006. Alineatul (2) al aceluiași articol privește verificarea efectuată de ECHA cu privire la „integralitatea” fiecărei cereri de înregistrare, inclusiv cu privire la plata redevenței. Trebuie arătat însă că această verificare „nu include o evaluare a calității sau a caracterului adecvat al datelor sau al justificărilor prezentate”. Pe de altă parte, articolul 20 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că, dacă înregistrarea „nu este completă” iar solicitantul înregistrării „nu își completează cererea în termenul stabilit”, ECHA „respinge cererea de înregistrare”. Or, în speță, pe lângă faptul că decizia atacată nu este întemeiată pe articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006, ea nu rezultă din respingerea cererii de înregistrare a substanțelor în discuție.
23 Prin urmare, având în vedere ansamblul acestor elemente, este necesar să se considere că Tribunalul este competent să soluționeze prezenta acțiune, iar aceasta indiferent de acțiunea împotriva deciziei atacate formulată de asemenea de reclamantă în fața camerei de recurs a ECHA (a se vedea în acest sens Ordonanța din 16 septembrie 2015, Calestep/ECHA, T‑89/13, EU:C:2015:711, punctele 16-22).
Cu privire la fond
24 Reclamanta invocă două motive în susținerea acțiunii sale. Primul motiv este întemeiat pe lipsa de motivare a deciziei atacate. Al doilea motiv este întemeiat în esență pe o eroare vădită de apreciere a situației de fapt din speță.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe lipsa motivării deciziei atacate
25 Reclamanta susține că, în pofida observațiilor detaliate și documentate pe care le‑ar fi formulat, ECHA nu ar fi ținut seama de argumentele sale. În special, ECHA nu ar fi ținut seama de precizările aduse de reclamantă prin scrisoarea sa din 8 iulie 2013. Reclamanta susține că nu este în măsură să înțeleagă raționamentul urmărit de ECHA pentru adoptarea deciziei atacate. Trimiterea efectuată de ECHA în înscrisurile sale la scrisoarea din 5 septembrie 2013 nu ar modifica această concluzie. În special, reclamanta arată că, în scrisoarea sa din 8 iulie 2013, a precizat că nu trebuia să se țină seama de datele referitoare la Esseco Group Srl. Or, ECHA nu ar fi răspuns în scrisoarea sa din 5 septembrie 2013 la argumentele reclamantei. Pe de altă parte, trimiterea în decizia atacată la un număr important de anexe ar face dificilă înțelegerea raționamentului urmărit de ECHA.
26 ECHA contestă argumentele reclamantei.
27 Trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul. În ceea ce privește în special motivarea deciziilor individuale, obligația de a motiva astfel de decizii are astfel ca scop, în afară de a permite un control judiciar, să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a cunoaște dacă decizia prezintă eventuale vicii care să permită să i se conteste validitatea. Pe de altă parte, cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului în cauză, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului actului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul normelor juridice care guvernează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 19 martie 2015, Dole Food și Dole Fresh Fruit Europe/Comisia, C‑286/13, EU:T:2015:184, punctele 93 și 94 și jurisprudența citată).
28 Pe de altă parte, trebuie arătat că atât Regulamentul nr. 1907/2006, la articolul 3, cât și Regulamentul nr. 340/2008, în cuprinsul considerentului (9) și la articolul 2, fac trimitere la Recomandarea 2003/361 în scopul definirii microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii.
29 Recomandarea 2003/361 conține o anexă, al cărei titlu 1 privește „[d]efiniția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii adoptată de Comisie” [traducere neoficială]. Articolul 2 din titlul menționat este intitulat „Numărul de angajați și pragurile financiare pe baza cărora se stabilesc categoriile de întreprinderi” [traducere neoficială].
30 În cadrul unei întreprinderi autonome, adică al unei întreprinderi care nu este calificată drept „întreprindere parteneră” sau drept „întreprindere legată”, în sensul articolului 3 alineatele (2) și (3) din anexa la Recomandarea 2003/361, stabilirea datelor, inclusiv a numărului de angajați, se efectuează doar pe baza conturilor acestei întreprinderi, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din anexa menționată.
31 În cazul unei întreprinderi care are întreprinderi partenere sau legate, stabilirea datelor, inclusiv a numărului de angajați, se efectuează pe baza conturilor și a altor date ale întreprinderii sau, dacă există, a conturilor consolidate ale întreprinderii sau a conturilor consolidate în care întreprinderea este preluată prin consolidare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361. În temeiul articolului 6 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361, la aceste date trebuie adăugate, pe de o parte, datele întreprinderilor partenere (situate imediat în amonte sau în aval față de întreprinderea vizată), proporțional cu procentul de participare la capital sau cu procentul drepturilor de vot, reținându‑se cel mai mare dintre aceste două procente, și, pe de altă parte, 100 % din datele întreprinderilor legate în mod direct sau indirect de întreprinderea vizată și care nu au fost deja preluate în conturi prin consolidare.
32 Pentru aplicarea articolului 6 alineatul (2) din anexa la Recomandarea 2003/361, datele întreprinderilor partenere ale întreprinderii vizate rezultă din conturi și din alte date, consolidate dacă există, la care se adaugă 100 % din datele întreprinderilor legate de aceste întreprinderi partenere, în afară de cazul în care datele acestora au fost deja preluate prin consolidare, iar aceasta în temeiul articolului 6 alineatul (3) primul paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361. În privința datelor întreprinderilor legate de întreprinderea vizată, acestea rezultă din conturile lor și din alte date, consolidate, dacă există. La acestea sunt adăugate proporțional datele eventualelor întreprinderi partenere ale acestor întreprinderi legate, situate imediat în amonte sau în aval față de acestea, în cazul în care nu au fost deja preluate în conturile consolidate, într‑o proporție cel puțin echivalentă cu procentul de participare la capital sau cu cel al drepturilor de vot, reținându‑se cel mai mare dintre aceste două procente, iar aceasta în temeiul articolului 6 alineatul (3) al doilea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361.
33 În speță, ECHA a reținut în decizia atacată că reclamanta avea un număr de angajați egal sau mai mare de 250 de persoane, o cifră de afaceri anuală mai mare de 50 de milioane de euro și un bilanț anual mai mare de 43 de milioane de euro. Pe acest temei, ECHA a considerat că reclamanta nu putea fi calificată drept întreprindere mijlocie.
34 Calculul ECHA era detaliat într‑un raport anexat la decizia atacată. În acest raport, ECHA a preluat datele întreprinderilor calificate drept „legate” (Crosfield Italia Srl) și drept „partenere” (Marfin Srl și Esseco Group) și le‑a adăugat în continuare, în tot sau în parte, la datele reclamantei. În ceea ce privește întreprinderile calificate drept „partenere”, ECHA a luat în considerare în special 49,9995 % din datele Esseco Group. Luarea în considerare a datelor Esseco Group a fost contestată de reclamantă într‑o scrisoare adresată ECHA la 8 iulie 2013.
35 Cu titlu introductiv, trebuie amintite legăturile întreținute de reclamantă la data faptelor cu alte întreprinderi. Reclamanta era mai întâi legată de Crosfield Italia, în măsura în care deținea majoritatea capitalului social al acestei întreprinderi. Reclamanta era apoi partenera Marfin (care deținea între 25 % și 50 % din capitalul său social) și a Essemar SpA (în care reclamanta deținea între 25 % și 50 % din capitalul social). Pe de altă parte, Essemar era, potrivit ECHA, legată de Esseco Group, în măsura în care această din urmă întreprindere deținea în mod formal majoritatea capitalului social și, prin urmare, drepturi de vot ale acționarilor primei, ceea ce reclamanta a recunoscut în cadrul ședinței.
36 În primul rând, în ceea ce privește luarea în considerare a datelor Crosfield Italia și Marfin, raportul anexat la decizia atacată îi permitea reclamantei să cunoască motivarea deciziei respective, având în vedere în special dispozițiile pertinente ale Recomandării 2003/361. În special, din aceste dispoziții și din elementele speței rezultă clar că ECHA a ținut cont de integralitatea datelor Crosfield Italia, în măsura în care această întreprindere era legată de reclamantă [în temeiul articolului 6 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361], și proporțional de datele Marfin, în măsura în care această întreprindere era partenera reclamantei [în temeiul articolului 6 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361]. Reclamanta nu contestă de altfel în mod special luarea în considerare a datelor acestor întreprinderi în cadrul prezentei acțiuni.
37 În al doilea rând, în ceea ce privește luarea în considerare a datelor Esseco Group, care a fost contestată de reclamantă în cadrul procedurii administrative și care face mai concret obiectul prezentei acțiuni, ECHA a precizat reclamantei, într‑o scrisoare din 5 septembrie 2013, că Esseco Group era legată de Essemar, care era o întreprindere parteneră a reclamantei. ECHA a menționat de asemenea motivele pentru care considera că Esseco Group era legată de Essemar. ECHA, înainte de a arăta că trebuia să se țină cont de faptul că datele Essemar erau incluse în conturile consolidate ale Esseco Group, a mai indicat, în plus, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din anexa la Recomandarea 2003/361, cele ce urmează:
„[D]atele întreprinderii partenere [în speță Essemar] a întreprinderii în cauză [în speță reclamanta] rezultă din conturi și din alte date, consolidate, dacă există. La acestea se adaugă 100 % din datele întreprinderilor legate de această întreprindere parteneră [Esseco Group], în afară de cazul în care datele acestora au fost deja preluate prin consolidare. În consecință, întrucât, în cazul dumneavoastră, Esseco Group era legată de Essemar, care este o întreprindere parteneră [a reclamantei], datele Esseco Group trebuie luate în considerare la momentul stabilirii datelor globale [ale reclamantei].”
38 Din aceste elemente rezultă că reclamanta era în măsură să cunoască motivele care au ghidat ECHA în calcularea dimensiunii sale și în special în ceea ce privea luarea în considerare a datelor Esseco Group. În special, reclamanta era în măsură să înțeleagă motivele pentru care ECHA considerase că Esseco Group era o întreprindere legată de Essemar. Pe de altă parte, reclamanta era în măsură să înțeleagă că datele Esseco Group fuseseră luate în considerare în calculul dimensiunii sale întrucât Esseco Group era, potrivit ECHA, o întreprindere legată de o întreprindere parteneră a reclamantei (Essemar). Reclamanta era de asemenea în măsură să înțeleagă că pentru a ținea seama de datele Esseco Group, ECHA hotărâse să aplice articolul 6 alineatul (3) din anexa la Recomandarea 2003/361, care prevede că „datele întreprinderilor partenere ale întreprinderii vizate rezultă din conturi și din alte date, consolidate, dacă există, la care se adaugă 100 % din datele întreprinderilor legate de aceste întreprinderi partenere, în afară de cazul în care datele acestora au fost deja preluate prin consolidare”. În sfârșit, din momentul în care conturile consolidate ale Esseco Group includeau, potrivit ECHA, datele Essemar, reclamanta era în măsură să înțeleagă că luarea în considerare a datelor Esseco Group în proporție de 49,9995 % reflecta, pe de altă parte, luarea în considerare a datelor Essemar proporțional cu capitalul social deținut de reclamantă și, pe de altă parte, luarea în considerare a datelor Esseco Group (de asemenea proporțional cu capitalul social deținut de reclamantă în cadrul Essemar).
39 Prin urmare, fără a aduce atingere argumentelor dezvoltate de reclamantă în cadrul celui de al doilea motiv formulat, trebuie considerat că decizia atacată respectă cerința motivării prevăzută la articolul 296 TFUE.
40 În consecință, primul motiv trebuie respins ca neîntemeiat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere a faptelor
41 Potrivit reclamantei, ECHA ar fi considerat în mod eronat că Esseco Group și ea însăși erau întreprinderi partenere. Prin urmare, datele Esseco Group ar fi fost luate în considerare în scopul determinării dimensiunii reclamantei. Or, Esseco Group nu ar avea nicio legătură, chiar indirectă, cu reclamanta. Trimițând la legislația italiană care aplică Recomandarea 2003/361, reclamanta arată că Esseco Group deține majoritatea capitalului social al Essemar, partea rămasă fiind deținută de aceasta. Esseco Group nu ar deține însă majoritatea drepturilor de vot în cadrul Essemar, în temeiul unor acorduri scrise încheiate între asociații acesteia. Nici Esseco Group, nici Essemar nu ar exercita drepturi de vot în cadrul reclamantei. În consecință, datele Esseco Group nu ar fi trebuit să fie luate în considerare în scopul stabilirii dimensiunii reclamantei. Doar datele Essemar, care ar fi o întreprindere parteneră a reclamantei, ar fi putut să fie luate în considerare. În acest context, reclamanta nu ar fi trebuit să fie calificată de ECHA drept întreprindere mare.
42 În replică, reclamanta arată că interpretarea reținută de ECHA în apărare este nerezonabilă, chiar dacă ar fi posibil să i se recunoască un temei în scrisoarea cuprinsă în dispoziția în discuție. Astfel, această interpretare ar ajunge să țină seama de date ale unor întreprinderi care nu sunt deținute, fie și indirect, de întreprinderea vizată. Potrivit reclamantei, dispozițiile în discuție ar trebui să fie interpretate în sensul că datele întreprinderii vizate trebuie cumulate, proporțional cu procentul de participare, cu datele întreprinderilor deținute de întreprinderile partenere sau legate de întreprinderea vizată, iar nu cu datele întreprinderilor care la rândul lor dețin participații în întreprinderile partenere sau legate de întreprinderea vizată. Fără a aduce atingere acestei interpretări, reclamanta amintește că Esseco Group nu dispune de majoritatea drepturilor de vot în cadrul Essemar. Cu titlu subsidiar, reclamanta susține că, pentru a‑i stabili dimensiunea, ECHA ar fi săvârșit o eroare atunci când a decis să adauge 100 % din datele Esseco Group. ECHA ar fi trebuit să se limiteze să adiționeze datele Esseco Group la cele ale Essemar, apoi să le cumuleze cu cele ale reclamantei, proporțional cu capitalul deținut de aceasta în cadrul Essemar.
43 ECHA contestă argumentele reclamantei.
44 În primul rând, trebuie amintit că reclamanta nu contestă constatarea ECHA potrivit căreia Essemar și ea însăși sunt întreprinderi partenere, în sensul articolului 3 alineatul (2) din anexa la Recomandarea 2003/361.
45 În al doilea rând, este, desigur, adevărat că ECHA a evocat, în raportul anexat la decizia atacată, întreprinderile partenere ale reclamantei, inclusiv Esseco Group, deși această întreprindere nu era partenera reclamantei, în sensul Recomandării 2003/361. Cu toate acestea, din scrisoarea ECHA din 5 septembrie 2013 rezultă de asemenea că termenii articolului 6 alineatul (3) primul paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361 erau preluați și că această dispoziție a fost aplicată în cazul de speță.
46 În al treilea rând, contrar celor susținute de reclamantă, din raportul anexat la decizia atacată reiese că datele Esseco Group nu au fost luate în considerare decât proporțional cu partea deținută de reclamantă în capitalul Essemar. Reclamanta recunoaște de altfel, în replică, că o asemenea cumulare proporțională era posibilă.
47 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentele dezvoltate de reclamantă, potrivit căreia Esseco Group nu ar deține majoritatea drepturilor de vot în cadrul Essemar, acestea nu se întemeiază pe niciun element specific. În special, din elementele depuse în cadrul dezbaterilor reiese că, printr‑un act din 30 martie 2004, Esseco Group și reclamanta au decis să creeze o întreprindere comună, și anume Essemar, fiecare parte dispunând de jumătate din capitalul social al acestei întreprinderi. Reiese de asemenea dintr‑o convenție scrisă din 9 noiembrie 2006 încheiată între Esseco Group și reclamantă că, pe de o parte, reclamanta a cesionat 0,0005 % din capitalul social al Essemar către Esseco Group și că, pe de altă parte, reclamanta dispune de un drept de opțiune pentru a dobândi 0,0005 % din capitalul social al Essemar. Din aceste elemente rezultă că Esseco Group dispunea, la momentul înregistrării substanțelor la ECHA, de majoritatea capitalului social al Essemar, și anume 50,0005 %, ceea ce reclamanta a recunoscut în cadrul ședinței. Pe de altă parte, niciun element nu permite să se considere că Esseco Group nu dispunea de majoritatea drepturilor de vot în cadrul Essemar. Faptul că reclamanta dispune de un drept de opțiune pentru a dobândi 0,0005 % din capitalul social al Essemar nu poate modifica această concluzie, întrucât opțiunea în discuție nu a fost exercitată. Reclamanta a recunoscut de altfel în cadrul ședinței că, având în vedere faptul că deținea majoritatea capitalului social al Essemar, Esseco Group dispunea în mod formal de majoritatea drepturilor de vot în cadrul acestei întreprinderi.
48 În al cincilea rând, în ceea ce privește interpretarea efectuată de reclamantă cu privire la anexa la Recomandarea 2003/361 și în special la articolul 6 din aceasta, ea se îndepărtează de sensul obișnuit al cuvintelor utilizate în recomandarea respectivă și, prin urmare, nu poate fi reținută (a se vedea prin analogie Hotărârea din 1 octombrie 1998, Regatul Unit/Comisia, C‑209/96, EU:C:1998:448, punctul 35 și jurisprudența citată).
49 Având în vedere cele ce precedă, niciunul dintre elementele formulate de reclamantă nu permite să se considere că ECHA ar fi săvârșit o eroare atunci când a apreciat dimensiunea sa.
50 În consecință, este necesară respingerea celui de al doilea motiv ca fiind neîntemeiat și, prin urmare, a acțiunii în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
51 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor ECHA.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Marchi Industriale SpA la plata cheltuielilor de judecată.
Frimodt Nielsen | Dehousse | Collins |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 septembrie 2013.
Semnături