Recurs introdus la 21 februarie 2007 de către Coop de France Bétail et Viande, fostă Fédération nationale de la coopération bétail et viande (FNCBV) împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțată la 13 decembrie 2006 în cauzele conexe T-217/03 și T-245/03, FNCBV și alții/Comisie

(Cauza C-101/07 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Coop de France Bétail et Viande, fostă Fédération nationale de la coopération bétail et viande (FNCBV) (reprezentant: M. Ponsard, avocat)

Celelalte părți în proces: Fédération nationale des syndicats d'exploitants agricoles (FNSEA), Fédération nationale bovine (FNB), Fédération nationale des producteurs de lait (FNPL), Jeunes agriculteurs (JA), Comisia Comunităților Europene, Republica Franceză

Concluziile recurentei

anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 13 decembrie 2006 în cauza T-217/03;

stabilirea faptului că nu este necesar să se aplice o amendă recurentei;

în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate prin această hotărâre;

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurilor de aplicare a unor măsuri provizorii și procedurii principale în fața Tribunalului, precum și celei în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă șase motive în susținerea recursului său. Prin primele cinci motive, care vizează anularea hotărârii atacate, recurenta susține, în primul rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare deoarece nu a recunoscut încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare, încălcare constând în lipsa menționării, în comunicarea obiecțiilor, a metodei reținute pentru calcularea amenzilor, în al doilea rând, că Tribunalul a schimbat înțelesul neîndoielnic al elementelor de probă referitoare la prelungirea secretă a acordului din 24 octombrie 2001, în al treilea rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când, raportându-se la un acord global între măcelari și crescători, a prezumat faptul că recurenta a fost de acord cu continuarea acordului, fără a stabili în mod precis consimțământul acesteia în acest sens, în al patrulea rând, presupunând existența acestui consimțământ, că Tribunalul a săvârșit o eroare deoarece a calificat acordul ca fiind anticoncurențial, fără să examineze contextul juridic și economic general în care acesta se încadrează și efectele sale eventuale și, în al cincilea rând, o încălcare a obligației de motivare, precum și o contradicție în motivele hotărârii atacate, în ceea ce privește luarea în considerare a cifrei de afaceri a membrilor recurentei - și nu doar a celei a recurentei - pentru verificarea faptului că nu s-a depășit plafonul de 10% din cifra de afaceri, prevăzut de articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17.

Prin cel de-al șaselea motiv, care vizează, în subsidiar, obținerea unei reduceri a amenzii care i-a fost aplicată, recurenta arată, în sfârșit, că, dacă motivele de mai sus ar fi respinse de către Curte, ar trebui oricum să fie redus cuantumul amenzii aplicate, în măsura în care aceasta ar corespunde unui procent nu de 10%, ci de 20% din cifra sa de afaceri, ceea ce ar încălca înseși prevederile articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17.

____________