Acțiune introdusă la 4 aprilie 2012 - Deutsche Post/Comisia

(Cauza T-152/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: J. Sedemund, T. Lübbig și M. Klasse, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea articolelor 1, 2, 4, 5 și 6 din Decizia din 25 ianuarie 2012 a Comisiei Europene privind ajutorul C 36/2007 (ex NN 25/2007) acordat de Germania către Deutsche Post AG (documentul Comisiei nr. C(2012) 184 final),

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în total 13 motive:

A.    În susținerea pretențiilor privind nulitatea articolelor 1, 4, 5 și 6 din Decizia Comisiei din 25 ianuarie 2012, reclamanta invocă 10 motive:

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

prin aprecierea, în mod eronat și cu încălcarea jursprudenței "Combus"² a Curții, drept ajutor de stat a finanțării parțiale a Pensions-Altlasten (un fond de pensii), preluat de la o fostă întreprindere de stat.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (1) TFUE și a articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999⁴

prin aprecierea în mod eronat drept ajutor "nou" a finanțării parțiale a Pensions-Altlasten.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE.

prin considerarea în mod eronat a reglementării sarcinilor fiscale ca fiind un element de ajutor contrar jurisprudenței Curții "PreussenElektra", precum și prin ignorarea obiecției privind o simplă (presupusă) incorectă alocare a costurilor între două grupe de produse ca fiind un element de ajutor.

Al patrulea motiv întemeiat pe lipsa de competență și pe o eroare de apreciere, precum și pe încălcarea principiului nediscriminării și a obligației de cooperare loială cu statele membre

printr-o intervenție retroactivă referitoare la reglementarea națională privind sarcinile fiscale, deși această reglementare este cunoscută de mult timp și cu încălcarea întregii practici decizionale de până în prezent a Comisiei

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatele (1) și (3) TFUE.

prin determinarea eronată a contribuțiilor la asigurările sociale plătite de concurenții privați (denumit în continuare criteriul "benchmark"), precum și printr-o creștere fictivă a indemnizației efectiv încasate de funcționari ca bază de calcul pentru aplicarea criteriului "benchmark".

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE

prin faptul că cuprinsul extrem de întins al deciziei contestate este parțial neclar, contradictoriu sau incomprehensibil și nu este evidentă legătura dintre părțile individuale.

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului legalității sancțiunilor și a articolului 107 alineatul (1) TFUE

prin descrierea contradictorie și insuficient de clară a modului de calcul a sumelor rambursabile.

Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la o "un proces cu o durată rezonabilă" ca parte a dreptului la "bună administrare" conform articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta drepturilor fundamentale"), precum și pe încălcarea articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999

printr-o procedură legală întinsă pe mai mult de 12 ani între momentul deciziei de deschidere în 1999 și decizia contestată din 25 ianuarie 2012.

Al nouălea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la "bună administrare" care rezultă din articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, precum și pe încălcarea articolului 15 din Regulamentul nr. 659/1999

prin inacțiunea totală în legătură cu reglementarea sarcinilor fiscale potrivit articolului 20 alineatul (2) PostG, cu privire la care Comisia a avut cunoștință cel târziu în 1999, deși abia după 11 ani a făcut obiectul procedurii prin decizia de extindere din 10 mai 2011.

Al zecelea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor fundamentale protejate al protecției securității juridice, al încrederii legitime și al bunei administrări, precum și pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999

prin nerecunoașterea naturii de act prin care se finalizează procedura al Deciziei din 2002 care, contrar obligației imperative prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, nu a statuat "în mod definitiv" în privința măsurilor de stat care au făcut obiectul procedurii și printre care s-ar fi numărat și costurile legate de pensii.

B.    În susținerea nulității articolului 2 din Decizia din 25 ianuarie 2012 a Comisiei, reclamanta invocă alte trei motive.

Al unsprezecelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului "bunei administrări" și a dreptului la un proces "cu o durată rezonabilă"

din cauza omisiunii nelegale de a examina existența unei "supracompensații" printr-o "compensare financiară" începând cu 1999, astfel cum a statuat deja Curtea în Hotărârea din 1 iulie 2008, Deutsche Post/Comisia (T-266/02).

Al doisprezecelea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 106 alineatul (2) TFUE

prin motivarea insuficientă a situației de fapt, astfel încât al patrulea criteriu din Hotărârea "Altmark" nu este îndeplinit în prezenta cauză.

Al treisprezecelea motiv întemeiat pe aplicarea eronată a condiției privind ajutoarele de stat prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE

prin faptul că "compensarea financiară" îndeplinește condiția de serviciu economic de interes general în sensul articolului 106 alineatul (2) TFUE.

____________

¹ - Hotărârea Curţii din 16 martie 2004, Danske Busvognmænd/Comisia (T-157/01, Rec., p. II-917).

² - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 a Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, S. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 41).

³ - Hotărârea Curţii din 13 martie 2001, PreussenElektra (C-379/98, Rec., p. I-2099).

⁴ - Hotărârea din 24 iulie 2003, Altmark Trans şi Regierungspräsidium Magdeburg (C-280/00, Rec., p. I-7747).