Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2014 – România/Comisia
(Cauza T-784/14)
Limba de procedură: româna
Părțile
Reclamantă: România (reprezentanți: R. Radu, R. Haţieganu, A. Buzoianu, agenți)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
Anularea deciziei Comisiei adoptată sub forma scrisorii BUDG/B3/MV D(2014) 3079038 din 19 septembrie 2014 prin care Comisia solicită României să pună la dispoziția bugetului Uniunii Europene suma de 14 883,79 EUR brut corespunzând pierderii de resurse proprii tradiționale;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
Primul motiv întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei Europene de a adopta decizia atacată
Legislația Uniunii Europene nu conține nicio prevedere care să confere Comisiei competența de a stabili în sarcina unui stat membru o obligație de plată a unei sume de bani care corespunde pierderii de resurse proprii ale UE, pierdere intervenită ca urmare a remiterii taxelor vamale decise de un alt stat membru, care era responsabil cu evaluarea, colectarea și virarea acestora ca resurse proprii tradiționale la bugetul UE.
Al doilea motiv întemeiat pe motivarea insuficientă și inadecvată a deciziei atacate
Decizia atacată nu este motivată în mod suficient și adecvat astfel cum prevede articolul 296 TFUE. Pe de o parte, decizia atacată nu conține temeiul juridic în baza căruia a fost adoptată, acesta neputând fi determinat nici prin raportare la alte elemente ale scrisorii Comisiei. Pe de altă parte, Comisia nu a oferit, în cuprinsul deciziei atacate, raționamentul juridic care a dus la stabilirea obligației de plată în sarcina României cu titlu de daune în compensarea pierderii de resurse proprii tradiționale ale UE ca urmare a remiterii unei datorii vamale notificate de un alt stat membru.
Al treilea motiv întemeiat, în ipoteza în care Tribunalul va considera că Comisia a acționat în limitele competențelor care îi sunt conferite de tratate, pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări și a dreptului la apărare al RomânieiComisia și-a încălcat obligația de diligență și de bună administrare omițând să examineze cu atenție toate informațiile relevante de care dispunea sau să solicite alte informații necesare înainte de adoptarea deciziei atacate. Comisia nu a demonstrat o legătură directă de cauzalitate între faptele reproșate României și pierderea de resurse proprii ale UE. De asemenea, Comisia nu a justificat suma solicitată României prin raportare la cuantumul taxelor vamale corespunzătoare valorii tranzitului în cauză, bazându-se, de o manieră suficientă, pe valoarea remisă de către Republica Federală Germania.Demersul Comisiei a fost lipsit de predictibilitate și nu a permis României să își exercite dreptul la apărare.Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea cerințelor se
curității legitime și a așteptărilor legitimeNormele juridice în baza cărora Comisia a stabilit obligația de plată prin decizia atacată nu au fost identificate și precizate în aceasta, iar aplicarea lor nu a fost previzibilă pentru România. Statul român nu putea prevedea și nici nu putea avea cunoștință, înaintea primirii scrisorii Comisiei, de obligația de a pune la dispoziția acesteia suma de bani solicitată, corespunzând pierderii de resurse proprii ale UE. De asemenea, prin emiterea deciziei atacate și stabilirea obligației de plată în sarcina României, după patru ani de la producerea evenim
entelor și în pofida concluziilor formulate de Comisie în dialogul purtat în acest interval cu autoritățile româ
ne, Comisia a încălcat așteptările legitime ale României în ceea ce privește lipsa unei obligații fin
anciare în raport cu plata datoriei vamale în cauză și, în consecință, a oricăror obligații față de bugetul UE.