HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

27 ianuarie 2016

Cauza T‑782/14 P

DF

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Detașare în interesul serviciului – Indemnizație de expatriere – Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut – Restituire a plății nedatorate”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 1 octombrie 2014, DF/Comisia (F‑91/13, RepFP, EU:F:2014:228), prin care se solicită anularea în parte a acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul DF suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Restituire a plății nedatorate – Condiții – Neregularitate evidentă a vărsământului – Criterii

(Statutul funcționarilor, art. 85)

2.      Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Inexistența unei reședințe obișnuite sau a unei activități principale la locul de repartizare anterior angajării în muncă

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut – Sesizarea administrației nesubordonată existenței unui temei legal pentru decizia în cauză

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

4.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerințe de claritate și de precizie

5.      Funcționari – Restituire a plății nedatorate – Consecințe pentru terții care au putut beneficia de plăți neregulate – Chestiune ce ține de dreptul privat

[Statutul funcționarilor, art. 85]

6.      Privilegii și imunități ale Uniunii Europene – Funcționarii și agenții Uniunii – Supunerea raporturilor juridice care țin de viața privată dreptului național

(Statutul funcționarilor, art. 23 primul paragraf)

1.      În ceea ce privește condițiile de restituire a plății nedatorate, două elemente trebuie să fie luate în considerare la examinarea aspectului dacă neregularitatea plății în sensul articolului 85 primul paragraf din statut este atât de evidentă încât este imposibil ca funcționarul să nu aibă cunoștință de aceasta, și anume claritatea dispozițiilor aplicabile, pe de o parte, și gradul și experiența funcționarului, pe de altă parte.

Expresia „atât de evident” nu semnifică faptul că beneficiarul plăților nedatorate este dispensat de orice efort de reflecție sau de control, ci că această restituire se datorează din moment ce este vorba despre o eroare care nu poate fi omisă de un funcționar cu un grad normal de diligență, care trebuie să cunoască normele care reglementează salariul său.

Elementele luate în considerare de instanța Uniunii, pentru a aprecia capacitatea funcționarului respectiv de a efectua verificările necesare, se referă la nivelul de răspundere a funcționarului, la gradul său și la vechimea sa, la gradul de claritate a dispozițiilor statutare care definesc condițiile de acordare a prestației în cauză, precum și la importanța modificărilor intervenite în situația sa personală sau familială, atunci când plata sumei în litigiu este legată de aprecierea de către administrație a unei astfel de situații.

Pe de altă parte, nu este necesar ca funcționarul în cauză să poată determina cu precizie, în exercitarea obligației de diligență care îi revine, întinderea erorii săvârșite de administrație. Este suficient, în această privință, ca el să aibă îndoieli asupra temeiniciei plăților în cauză pentru a fi obligat să se manifeste pe lângă administrație, pentru ca aceasta să efectueze verificările necesare.

(a se vedea punctele 25-28)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 29 septembrie 2005, Thommes/Comisia, T‑195/03, RecFP, EU:T:2005:344, punctele 123 și 124 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 mai 2007, F/Comisia, T‑324/04, RepFP, EU:T:2007:140, punctul 145 și jurisprudența citată

2.      Modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut permite unui funcționar cu un grad normal de diligență să înțeleagă conținutul acestuia și să conchidă că perioada de 10 ani la care se referă această dispoziție se termină înainte de angajarea în muncă în cadrul instituției angajatoare, cu atât mai mult cu cât această dispoziție a făcut, de mult timp, obiectul unei interpretări coerente și uniforme de către instanța Uniunii.

În orice caz, această dispoziție este în același timp clară și precisă și permite să se înțeleagă cu ușurință că perioada de referință de 10 ani în discuție urmărește numai să se stabilească, la momentul angajării în muncă a funcționarului care are cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare, în ce condiții îi poate fi acordată indemnizație de expatriere.

Astfel, faptul că articolul 4 din anexa VII la statut nu reglementează o situație specifică precum cea a dreptului la indemnizația de expatriere a unui funcționar în caz de detașare în țara a cărei cetățenie o deține nu poate fi considerat că aduce atingere principiului securității juridice, din moment ce această dispoziție stabilește la modul general și abstract criteriile pe baza cărora poate fi acordată această indemnizație în fiecare situație specifică.

(a se vedea punctele 30, 47 și 48)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța din 14 iulie 2005, Gouvras/Comisia, C‑420/04 P, Rec., EU:C:2005:482, punctele 57 și 60

Tribunal: Hotărârea din 28 septembrie 1993, Magdalena Fernández/Comisia, T‑90/92, Rec., EU:T:1993:78, punctul 32

3.      Articolul 90 alineatul (1) din statut prevede fără distincție că orice persoană căreia i se aplică statutul poate adresa autorității împuternicite să facă numiri o cerere de adoptare a unei decizii în ceea ce o privește. Exercitarea acestui drept nu este supusă condiției privind existența unui temei legal care să permită administrației să adopte decizia solicitată, nici nu este obstrucționată de circumstanța că administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere pentru a o adopta.

(a se vedea punctul 41)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 16 octombrie 1980, Hochstrass/Curtea de Justiție, 147/79, Rec., EU:C:1980:238, punctele 2-4

4.      Principiul securității juridice constituie un principiu fundamental de drept al Uniunii care impune în special ca o reglementare să fie clară și precisă, pentru ca justițiabilii să își poată cunoaște fără ambiguitate drepturile și obligațiile și să ia decizii în consecință.

(a se vedea punctul 45)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 14 aprilie 2005, Belgia/Comisia, C‑110/03, Rec., EU:C:2005:223, punctul 30 și jurisprudența citată

5.      Atunci când sunt întrunite condițiile privind restituirea plății nedatorate, prevăzute la articolul 85 primul paragraf, instituția angajatoare are obligația de a restitui plățile nedatorate încasate de la Uniune, respectiva dispoziție necuprinzând nicio excepție în această privință.

Pe de altă parte, rezultă cu claritate din modul de redactare a articolului 85 din statut că acest articol privește numai raportul financiar dintre funcționarul care a beneficiat de plăți nedatorate și instituția angajatoare. Pe de altă parte, această dispoziție nu ia în considerare eventualele consecințe ale restituirii pentru funcționar în privința altor persoane care ar fi putut benefica direct sau indirect de plățile nedatorate ce fac obiectul recuperării de către instituția angajatoare, acestea fiind chestiuni de drept privat.

(a se vedea punctele 53 și 54)

6.      Plata pensiei alimentare rezultă din raporturile juridice private între foștii soți. Pentru acest tip de raporturi, în special în ceea ce privește respectarea obligațiilor cu caracter privat, în conformitate cu articolul 23 primul paragraf din statut, funcționarii Uniunii sunt supuși, la fel ca oricare altă persoană particulară, dreptului național aplicabil.

(a se vedea punctul 55)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 17 mai 2006, Kallianos/Comisia, T‑93/04, RecFP, EU:T:2006:130, punctul 49