HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

5 iulie 2012(*)

„FEOGA — Secțiunea «Garantare» — Cheltuieli excluse de la finanțare — Fructe și legume — Dezvoltare rurală — Nerespectarea termenelor de plată — Executarea unei hotărâri a Curții — Autoritate de lucru judecat — Termenul de 24 de luni — Principiul proporționalității”

În cauza T‑86/08,

Republica Elenă, reprezentată inițial de V. Kontolaimos, de S. Charitaki și de M. Tassopoulou și ulterior de M. Tassopoulou, de I. Chalkias și de K. Tsagkaropoulos, în calitate de agenți,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de H. Tserepa‑Lacombe, în calitate de agent, asistată de P. Katsimani, avocat,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2008/68/CE din 20 decembrie 2007 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (JO 2008, L 18, p. 12), în măsura în care aceasta vizează anumite cheltuieli efectuate de Republica Elenă,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnul L. Truchot, președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro și domnul H. Kanninen (raportor), judecători,

grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 22 iunie 2011,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Prin Decizia 2008/68/CE din 20 decembrie 2007 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (JO L 18, p. 12, denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia Comunităților Europene a exclus de la finanțarea comunitară anumite cheltuieli efectuate, printre alții, de Republica Elenă în sectoarele fructelor și legumelor, măsuri de însoțire pentru dezvoltarea rurală și în materie de audit financiar.

2        Prezenta acțiune privește următoarele corecții financiare:

—        o corecție forfetară de 2 % din cuantumul ajutoarelor pentru prelucrarea citricelor aferentă exercițiilor 1998 și 1999, corespunzătoare unui cuantum total de 345 259,93 euro, din cauza unor „deficiențe ale controalelor – plăți efectuate prin cecuri, afectând calitatea controalelor desfășurate”;

—        o corecție forfetară de 5 % privind măsurile însoțitoare pentru dezvoltarea rurală aferentă exercițiilor 2003 și 2004, corespunzătoare unui cuantum total de 1 331 047 de euro, din cauză că „verificările încrucișate nu au fost pe deplin satisfăcătoare”;

—        o corecție punctuală privind întârzierea plăților aferentă exercițiului 2004, care se ridică la un cuantum de 5 279 881,28 euro.

1.     Cu privire la corecția financiară aplicată cheltuielilor în sectorul „Fructe și legume – Prelucrarea citricelor” aferentă exercițiilor 1998 și 1999

3        Între 23 și 26 februarie 1999 și între 22 și 24 martie 1999, serviciile Comisiei au efectuat, în Grecia, o misiune de control privind cheltuielile efectuate de Republica Elenă în sectorul „Fructe și legume – Prelucrarea citricelor” aferente exercițiilor 1998 și 1999.

4        Prin scrisoarea din 16 august 1999, Comisia a comunicat Republicii Elene rezultatele verificărilor sale. Republica Elenă a răspuns la 1 octombrie 1999.

5        La 27 ianuarie 2000, Comisia a invitat Republica Elenă la o discuție bilaterală, care a avut loc la 12 aprilie 2000. Procesul‑verbal al acestei discuții a fost comunicat Republicii Elene prin scrisoarea Comisiei din 16 iunie 2000. Republica Elenă și‑a prezenta comentariile prin scrisoarea din 21 iulie 2000.

6        La 6 decembrie 2001, Republica Elenă a sesizat organul de conciliere, care și‑a prezentat avizul la 25 aprilie 2002.

7        Prin scrisoarea din 24 iunie 2002, Comisia a comunicat Republicii Elene poziția sa finală.

8        La 5 noiembrie 2002, Comisia a adoptat Decizia 2002/881/CE privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul FEOGA, secțiunea Garantare (JO L 306, p. 26).

9        Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 3 ianuarie 2003, Republica Elenă a introdus o acțiune în anulare împotriva Deciziei 2002/881, în măsura în care aceasta privea corecții financiare, în primul rând, în cuantum de 2 438 896,91 euro aferente exercițiilor financiare 1997-2001 privind sectorul fructelor și al legumelor, în al doilea rând, în cuantum de 11 352 868 de euro aferente exercițiilor financiare 1999-2001 privind primele pentru animale referitoare la bovine, în al treilea rând, în cuantum de 22 969 271 de euro aferente exercițiilor financiare 1998 și 1999 privind primele pentru animale referitoare la ovine și la caprine.

10      Prin Hotărârea din 7 iulie 2005, Grecia/Comisia (C‑5/03, Rec., p. I‑5925, denumită în continuare „Hotărârea din 7 iulie 2005”), Curtea a anulat Decizia 2002/881 în măsura în care excludea de la finanțarea comunitară suma de 2 438 896,91 euro corespunzătoare unei corecții forfetare de 2 % aplicată cheltuielilor efectuate în sectorul fructelor și al legumelor.

11      La 10 aprilie 2006, Comisia a invitat Republica Elenă la o nouă discuție bilaterală, care a avut loc la 11 mai 2006. Procesul‑verbal al acestei discuții a fost comunicat Republicii Elene prin scrisoarea Comisiei din 2 iunie 2006. Republica Elenă și‑a prezentat observațiile la 13 iulie 2006.

12      Prin scrisoarea din 2 februarie 2007, Comisia a propus Republicii Elene să îi aplice o corecție financiară bazată numai pe imposibilitatea efectuării unui control secundar.

13      În urma avizului organului de conciliere din 17 iulie 2007, Comisia a comunicat Republicii Elene prin scrisoarea din 14 august 2007 poziția sa finală, care este redată la punctul 4.3.5 din Raportul de sinteză al Comisiei din 3 septembrie 2007 privind rezultatele controalelor în cadrul închiderii conturilor Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 94, p. 13) și al articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103) (denumit în continuare „raportul de sinteză”).

2.     Cu privire la corecția financiară aplicată cheltuielilor în sectorul măsurilor de însoțire pentru dezvoltarea rurală aferentă exercițiilor 2003 și 2004

14      Între 28 februarie și 4 martie 2005, serviciile Comisiei au efectuat controale, în Grecia, privind măsurile de însoțire pentru dezvoltarea rurală în ceea ce privește „agromediul” și „împădurirea terenurilor agricole”.

15      Prin scrisoarea din 4 iulie 2005, Comisia a notificat Republicii Elene rezultatele verificărilor sale. Aceasta din urmă a răspuns prin scrisoarea din 5 septembrie 2005.

16      Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2006, Comisia a invitat Republica Elenă la o discuție bilaterală, care a avut loc la 21 februarie 2006. Procesul‑verbal al acestei întâlniri bilaterale a fost comunicat Republicii Elene la 28 martie 2006. Aceasta și‑a prezentat comentariile prin scrisoarea din 28 aprilie 2006.

17      Prin scrisoarea din 3 octombrie 2006, Comisia a comunicat în mod oficial Republicii Elene cuantumul estimat al corecției propuse, și anume 1 331 047 de euro aferent exercițiilor 2003 și 2004.

18      La 13 noiembrie 2006, Republica Elenă a sesizat organul de conciliere. Acesta și‑a prezentat avizul la 19 martie 2007.

19      Prin scrisoarea din 31 iulie 2007, Comisia a comunicat Republicii Elene poziția sa finală, care este redată la punctul 16.3.5 din raportul de sinteză.

3.     Cu privire la corecția financiară aplicată în materia auditului financiar aferentă exercițiului 2004

20      Prin scrisoarea din 25 mai 2005, Comisia a constatat că Republica Elenă nu respectase termenele legale de plată în perioada cuprinsă între 16 octombrie 2003 și 31 iulie 2004, precum și în cursul lunilor august, septembrie și octombrie 2004. Republica Elenă a răspuns prin scrisoarea din 4 iulie 2005.

21      La 2 decembrie 2005, Comisia a invitat Republica Elenă la o întâlnire bilaterală care a avut loc la 12 ianuarie 2006, al cărei proces‑verbal a fost comunicat Republicii Elene prin scrisoarea Comisiei din 15 martie 2006. Republica Elenă a răspuns prin scrisoarea din 2 mai 2006.

22      La 17 ianuarie 2007, Republica Elenă a sesizat organul de conciliere, care și‑a prezentat avizul la 21 mai 2007.

23      Prin scrisoarea din 20 august 2007, Comisia a comunicat Republicii Elene poziția sa finală, care este redată la punctul 17.1.5 din raportul de sinteză.

 Procedura și concluziile părților

24      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 19 februarie 2008, Republica Elenă a introdus prezenta acțiune.

25      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a opta) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat întrebări scrise părților și a solicitat prezentarea de documente. Părțile au dat curs acestor cereri.

26      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 22 iunie 2011.

27      Republica Elenă solicită Tribunalului:

—        anularea sau modificarea deciziei atacate în măsura în care impune corecții financiare Republicii Elene;

—        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

28      Comisia solicită Tribunalului:

—        respingerea acțiunii;

—        obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

1.     Cu privire la corecția financiară aplicată cheltuielilor în sectorul „Fructe și legume – Prelucrarea citricelor”

29      Republica Elenă invocă două motive care vizează corecția financiară aplicată cheltuielilor în sectorul „Fructe și legume – Prelucrarea citricelor”. Primul este întemeiat pe o încălcare a articolului 233 CE, a autorității de lucru judecat, a regulamentelor comunitare și a orientărilor în materie de închidere a conturilor. Al doilea motiv este întemeiat pe o apreciere greșită a situației de fapt, pe insuficiența motivării, pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 233 CE, a autorității de lucru judecat, a regulamentelor comunitare și a orientărilor în materie de închidere a conturilor

30      În cadrul primului motiv, reclamanta invocă, în esență, trei obiecții. În primul rând, prin Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea ar fi soluționat în mod definitiv litigiul, astfel încât Comisia nu poate impune o nouă corecție financiară. În al doilea rând, Comisia ar fi făcut să curgă în mod greșit termenul de 24 de luni prevăzut la articolul 5 din Regulamentul nr. 729/70 începând de la scrisoarea din 16 august 1999, care nu cuprindea o evaluare a cheltuielilor cu încălcarea articolului 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1663/95 al Comisiei din 7 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 729/70 în ceea ce privește procedura de închidere a conturilor FEOGA, secțiunea Garantare (JO L 158, p. 6). În al treilea rând, Comisia nu ar putea aplica o corecție forfetară de 2 % în cazul executării defectuoase a unui control secundar.

 Cu privire la prima obiecție, potrivit căreia Comisia nu ar putea impune o nouă corecție financiară în urma Hotărârii din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus

31      Republica Elenă amintește că, prin Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea a anulat Decizia 2002/881, pentru motivul că două dintre cele patru încălcări constatate de Comisie nu erau întemeiate, și anume insuficiența controlului livrării anumitor citrice și nepăstrarea documentelor referitoare la cantitățile de mărfuri livrate (bonuri de cântărire). Prin urmare, Curtea ar fi soluționat definitiv diferendul dintre ea și Comisie. Astfel, potrivit Republicii Elene, dacă Curtea ar fi constatat că celelalte două încălcări constatate de Comisie, și anume plata ajutoarelor prin cecuri și neplata în termenele prevăzute a ajutoarelor pentru anumiți producători, erau suficiente pentru a motiva decizia Comisiei de a impune corecții, aceasta nu ar fi anulat Decizia 2002/881. În consecință, potrivit Republicii Elene, în urma Hotărârii din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Comisia nu mai putea reitera procedura de închidere a conturilor în scopul aplicării unei noi corecții financiare.

32      Potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când instanța comunitară anulează un act al unei instituții, articolul 233 CE îi impune acesteia obligația să ia măsurile impuse de executarea hotărârii. În această privință, Curtea și Tribunalul au precizat că, pentru a se conforma hotărârii și pentru a asigura executarea deplină a acesteia, instituția era obligată să respecte nu doar dispozitivul hotărârii, ci și motivele pe baza cărora fusese pronunțat acesta și care constituiau temeiul său necesar, acestea fiind indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce se hotărâse în dispozitiv. Astfel, aceste motive sunt cele care, pe de o parte, identifică în mod precis dispoziția considerată nelegală și, pe de altă parte, relevă motivele exacte ale nelegalității constatate în dispozitiv și pe care instituția vizată trebuie să le ia în considerare atunci când înlocuiește actul anulat (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 26 aprilie 1988, Asteris și alții/Comisia, 97/86, 99/86, 193/86 și 215/86, Rec., p. 2181, punctul 27, Ordonanța Tribunalului din 24 aprilie 2007, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European, T‑132/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 28, și Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2008, Alitalia/Comisia, T‑301/01, Rep., p. II‑1753, punctele 97 și 98).

33      Este necesar de asemenea să se arate că Curtea a amintit, în mai multe rânduri, pe de o parte, importanța pe care o deține principiul autorității de lucru judecat atât în ordinea juridică a Uniunii, cât și în ordinile juridice naționale (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Köbler, C‑224/01, Rec., p. I‑10239, punctul 38, Hotărârea din 16 martie 2006, Kapferer, C‑234/04, Rec., p. I‑2585, punctul 20, și Hotărârea din 29 martie 2011, ThyssenKrupp Nirosta/Comisia, C‑352/09 P, Rep., p. I‑2359, punctul 123) și, pe de altă parte, că autoritatea de lucru judecat nu privește decât aspectele de fapt și de drept care au fost în mod efectiv sau în mod necesar soluționate în decizia jurisdicțională în cauză (a se vedea Hotărârea ThyssenKrupp Nirosta/Comisia, citată anterior, punctul 123 și jurisprudența citată).

34      În speță, prin Decizia 2002/881, Comisia aplicase o corecție forfetară de 2 % cheltuielilor efectuate de Republica Elenă în sectorul fructelor și al legumelor, întemeindu‑se pe patru încălcări, și anume plata ajutoarelor prin cecuri, neplata ajutoarelor către anumiți producători în termenele prevăzute, insuficiența controlului cu ocazia livrării anumitor citrice și nepăstrarea bonurilor de cântărire.

35      În Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, se arată la punctele 34-43 că, din cele patru încălcări constatate de Comisie în decizia menționată, două sunt întemeiate, și anume plata ajutoarelor prin cecuri și neplata ajutoarelor către anumiți producători în termenele prevăzute. La punctul 36 din hotărârea menționată, Curtea a arătat, printre altele, că „cheltuielile în cauză nu au fost efectuate în conformitate cu normele comunitare” și că, „prin urmare, Comisia a exclus în mod întemeiat de la finanțarea comunitară aceste cheltuieli”.

36      Pentru motivul că două din cele patru încălcări invocate de Comisie nu erau întemeiate (Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, punctele 44-53) și că, prin urmare, astfel cum a precizat Curtea, corecția forfetară de 2 % avea la bază „o justificare insuficientă”, Decizia 2002/881 a fost anulată în măsura în care excludea de la finanțarea comunitară 2 % din cheltuielile efectuate în sectorul fructelor și al legumelor (Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, punctele 54 și 55).

37      Contrar celor susținute de Republica Elenă și astfel cum reiese din cuprinsul punctului 35 de mai sus, Curtea nu a decis, în Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, că cele două încălcări considerate întemeiate nu puteau conduce la aplicarea unei corecții financiare.

38      Este necesar să se considere, în această privință, că, în condițiile în care Comisia și‑a bazat Decizia 2002/881 pe constatarea a patru încălcări, dintre care două au fost considerate neîntemeiate de către Curte în Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea nu se putea substitui Comisiei pentru a decide care erau consecințele care trebuiau deduse din cele două încălcări constatate pe care aceasta le‑a considerat întemeiate în ceea ce privește corecția financiară care trebuia aplicată (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Aristoteleio Panepistimio Thessalonikis/Comisia, T‑196/01, Rec., p. II‑3987, punctele 224 și 225).

39      Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de Hotărârea Tribunalului din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia (T‑33/07, nepublicată în Repertoriu), confirmată prin Hotărârea Curții din 7 aprilie 2011, Grecia/Comisia (C‑321/09 P, nepublicată în Repertoriu), de care s‑a prevalat Republica Elenă în cursul ședinței. Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, citată anterior, Tribunalul a statuat că, din cele patru încălcări constatate de Comisie, una singură nu era întemeiată, care nu constituia un „element esențial”, ci un „element minor”, în timp ce celelalte încălcări constituiau „deficiențe principale”, înainte de a concluziona că nu era necesară anularea deciziei Comisiei (Hotărârea din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, citată anterior, punctele 211 și 212). În cauza de față, în schimb, nici raportul de sinteză, nici poziția finală a Comisiei nu menționează caracterul minor al încălcării constatate în ceea ce privește plata prin cec.

40      Trebuie adăugat, pe de altă parte, că, contrar celor susținute de Republica Elenă fără însă a‑și argumenta afirmația, dreptul Uniunii nu se opune reluării procedurii de închidere a conturilor în ipoteza în care decizia Comisiei intervenită la încheierea acestei proceduri ar fi fost anulată. Articolul 5 alineatul (2) litera (c) al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 729/70, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1287/95 al Consiliului din 22 mai 1995 (JO L 125, p. 1), potrivit căruia „[u]n refuz de finanțare nu poate privi cheltuielile efectuate cu mai mult de 24 de luni înaintea comunicării statului membru interesat de către Comisie, în scris, a rezultatelor […] verificări[lor Comisiei]”, nu poate împiedica reluarea procedurii de închidere a conturilor, în condițiile în care, după anularea Deciziei 2002/881, noua corecție financiară aplicată de Comisie privește de asemenea cheltuielile efectuate în cursul celor 24 de luni care au precedat notificarea, către Republica Elenă, a rezultatelor verificărilor.

41      În ceea ce privește argumentul Republicii Elene, potrivit căruia termenul de 24 de luni prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 729/70 nu poate curge începând de la data scrisorii din 16 august 1999, ținând seama de anularea de către Curte a ansamblului procedurii de închidere a conturilor, este necesar să se constate că, contrar celor susținute de Republica Elenă, prin Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea nu s‑a pronunțat cu privire la procedura de închidere a conturilor în urma căreia a fost adoptată Decizia 2002/881.

42      Astfel, în condițiile în care procedura având ca obiect înlocuirea unui act anulat de instanța Uniunii poate fi reluată exact din punctul în care a apărut nelegalitatea (Hotărârea Curții din 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, Rec., p. I‑8147, punctul 82, Ordonanța Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European, punctul 32 de mai sus, punctul 30, și Hotărârea Alitalia/Comisia, punctul 32 de mai sus, punctul 99), anularea actului menționat nu afectează toate actele anterioare ale procedurii. Dacă, în cauză, Comisia a reluat procedura din etapa invitației la o nouă reuniune bilaterală care a avut loc la 11 mai 2006, acest lucru s‑a întâmplat, astfel cum arată Comisia însăși, pentru a permite Republicii Elene să își prezinte observațiile în urma anulării Deciziei 2002/881 prin Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus.

43      Din cele de mai sus rezultă, așadar, că, prin faptul că a reținut, în decizia atacată, plata ajutoarelor prin cec ca motiv al corecției financiare aplicate cheltuielilor în sectorul fructelor și al legumelor aferente exercițiilor 1998 și 1999, Comisia nu a încălcat nici articolul 233 CE, nici principiul autorității de lucru judecat.

44      Prima obiecție trebuie, așadar, să fie respinsă.

 Cu privire la al doilea motiv, potrivit căruia termenul de 24 de luni prevăzut la articolul 5 din Regulamentul nr. 729/70 nu poate curge începând de la scrisoarea din 16 august 1999 pentru motivul că aceasta nu cuprinde o evaluare a cheltuielilor, cu încălcarea articolului 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1663/95

45      Potrivit Republicii Elene, Comisia nu poate reține data de 16 august 1999 ca punct de pornire al termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 729/70, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1287/95, din moment ce scrisoarea din 16 august 1999 nu cuprinde nicio „evaluare a cheltuielilor”, cu încălcarea articolului 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1663/95.

46      Comisia a susținut în răspunsurile sale scrise la întrebările Tribunalului, precum și cu ocazia ședinței că Republica Elenă decăzuse din dreptul de a formula această obiecție în cadrul prezentei acțiuni, întrucât problema conținutului scrisorii din 16 august 1999 fusese tranșată definitiv de Curte în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus.

47      Părțile nu contestă că Republica Elenă nu a invocat prezenta obiecție în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus. Comisia nu poate, așadar, să susțină că problema conținutului scrisorii din 16 august 1999 a fost tranșată definitiv de Curte în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus.

48      Cu ocazia ședinței, Republica Elenă a susținut că, în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, invocase toate motivele pe care le considera utile. În această privință, ea a susținut, în esență, că la momentul introducerii acțiunii sale în fața Curții nu se punea problema dacă comunicarea care conținea rezultatele verificărilor trebuia să cuprindă o evaluare a cheltuielilor. Republica Elenă a precizat că nu putea invoca prezenta obiecție decât după Hotărârea din 24 februarie 2005, Grecia/Comisia (C‑300/02, Rec., p. I‑1341, denumită în continuare „Hotărârea din 24 februarie 2005”), prin care Curtea ar fi statuat, pentru prima dată, că, în aplicarea articolului 8 din Regulamentul nr. 1663/95, comunicarea de către Comisie a rezultatelor verificărilor sale ar trebui să cuprindă o evaluare a cheltuielilor.

49      Această argumentație a Republicii Elene nu poate fi admisă. Interpretarea pe care Curtea o dă unei norme a dreptului Uniunii clarifică și precizează, dacă este nevoie, semnificația și conținutul acestei norme, astfel cum aceasta trebuie sau ar fi trebuit înțeleasă și aplicată din momentul intrării sale în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată chiar și unor raporturi juridice născute și constituite anterior Hotărârii Curții (a se vedea în acest sens și prin analogie, în ceea ce privește efectele în timp ale interpretărilor date de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 234 CE, Hotărârea Curții din 27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, Rec., p. 1205, punctul 16, și Hotărârea Curții din 11 august 1995, Roders și alții, C‑367/93-C‑377/93, Rec., p. I‑2229, punctul 42). Republica Elenă nu se poate prevala, așadar, de împrejurarea că Hotărârea din 24 februarie 2005, punctul 48 de mai sus, este ulterioară acțiunii introduse în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, pentru a justifica faptul că nu putea invoca prezenta obiecție în cadrul acțiunii menționate.

50      În consecință, întrucât s‑a abținut să invoce prezenta obiecție în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, deși avea posibilitatea să o facă, Republica Elenă s‑a privat de orice posibilitate de a o invoca ulterior, după expirarea termenului de introducere a acțiunii împotriva Deciziei 2002/881.

51      După cum s‑a menționat la punctele 41 și 42 de mai sus, Curtea nu s‑a pronunțat cu privire la procedura de închidere a conturilor în urma căreia a fost adoptată Decizia 2002/881, astfel încât, după anularea acestei decizii, Comisia a putut să reia procedura de închidere a conturilor prin invitarea Republicii Elene la o nouă discuție bilaterală, fără a repune în discuție actele anterioare ale procedurii. Scrisoarea din 16 august 1999 prin care Comisia a comunicat rezultatul verificărilor sale nu a fost afectată, așadar, de anularea Deciziei 2002/881.

52      În consecință, decizia atacată a fost adoptată în urma unei proceduri care, în parte, este cea în urma căreia fusese adoptată Decizia 2002/881.

53      În consecință, a permite Republicii Elene, în cadrul prezentei acțiuni, să invoce o obiecție referitoare la un act de procedură care nu a fost afectat de anularea Deciziei 2002/881, în condițiile în care nimic nu o împiedica să o invoce în cadrul procedurii în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, ar însemna să i se permită să încalce termenul de introducere a acțiunii împotriva Deciziei 2002/881.

54      Or, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că aplicarea strictă a reglementării Uniunii privind termenele de procedură respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (a se vedea în acest sens Ordonanța Curții din 16 noiembrie 2010, Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert/Comisia, C‑73/10 P, Rep., p. I‑11535, punctul 49).

55      În consecință, a doua obiecție trebuie respinsă ca inadmisibilă.

 Cu privire la a treia obiecție, potrivit căreia o corecție forfetară de 2 % nu poate fi aplicată în cazul executării defectuoase a unui control secundar

56      Republica Elenă susține că nu poate fi aplicată o corecție financiară atunci când un stat membru nu a făcut decât să realizeze în mod defectuos un control secundar. Numai omisiunea totală a unui asemenea control ar justifica aplicarea unei corecții forfetare de 2 %.

57      Presupunând că controlul modului de plată a ajutoarelor constituie un control secundar, trebuie să se constate că simplul fapt că plata prin cec a avut loc pentru anumite plăți, iar nu pentru ansamblul acestora, nu este suficient pentru a stabili că Republica Elenă nu a făcut decât să realizeze un control defectuos al modului de plată a ajutoarelor. În această privință, Comisia susține că Republica Elenă „nu a verificat niciodată” dacă modul de plată a ajutoarelor era corect, ceea ce Republica Elenă nu contestă cu argumente, limitându‑se la a susține că controalele efectuate erau numai deficitare și că, prin urmare, afirmația Comisiei este „vădit eronată”.

58      În aceste condiții, este necesar să fie respinsă a treia obiecție, precum și, în consecință, primul motiv.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o apreciere eronată a situației de fapt, pe insuficiența motivării, pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere

59      Prezentul motiv cuprinde două aspecte. Primul aspect se întemeiază pe o apreciere eronată a situației de fapt și pe insuficiența motivării. Al doilea aspect se întemeiază pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere.

 Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o apreciere eronată a situației de fapt și pe insuficiența motivării

60      În ceea ce privește motivarea deciziei atacate, contestată de reclamantă în cadrul prezentului aspect, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, în contextul particular al elaborării deciziilor referitoare la închiderea conturilor FEOGA, motivarea unei decizii trebuie să fie considerată suficientă dacă statul destinatar a fost asociat îndeaproape la procesul de elaborare a acestei decizii și cunoștea motivele pentru care Comisia considera că suma în litigiu nu trebuia să fie suportată de FEOGA (a se vedea Hotărârea Curții din 21 martie 2002, Spania/Comisia, C‑130/99, Rec., p. I‑3005, punctul 126, Hotărârea Curții din 14 aprilie 2005, Portugalia/Comisia, C‑335/03, Rec., p. I‑2955, punctul 84 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2009, Italia/Comisia, T‑373/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 51).

61      Or, presupunând că reclamanta reproșează Comisiei că nu a indicat motivele aflate la originea corecției aplicate, trebuie să se constate, mai întâi, că punctul 4.3 din raportul de sinteză, la care face trimitere în mod expres decizia atacată, enunță diferitele etape ale procedurii administrative care s‑a derulat în fața serviciilor Comisiei, la care Republica Elenă a fost asociată îndeaproape. În continuare, decizia atacată enunță clar, ca motiv al corecției, „Plăți efectuate prin cec care afectează calitatea controalelor desfășurate”, și face trimitere la raportul de sinteză, al cărui punct 4.3.5 care expune poziția finală a Comisiei enunță în mod clar că „[p]rezenta corecție financiară este justificată de insuficiența sistemului de control, în virtutea căreia autoritățile elene au autorizat plăți prin cec”.

62      În aceste condiții, reclamanta nu poate susține că motivarea deciziei atacate este „vagă și insuficientă”.

63      În ceea ce privește pretinsa apreciere eronată a situației de fapt, Republica Elenă susține că decizia atacată este nelegală în măsura în care se sprijină pe constatarea că practica plății prin cec „nu era rară”, în timp ce, în primul rând, numai anumitor membri ai organizațiilor de producători li se plătise prin cec, în al doilea rând, reglementarea națională în materie fusese conformă cu reglementarea comunitară, în al treilea rând, plata ajutoarelor fusese efectuată către ansamblul membrilor organizațiilor de producători pentru anul de comercializare 1997/1998.

64      Trebuie amintit că, în speță, Comisia a justificat aplicarea unei corecții financiare privind anul de comercializare 1997/1998 în sectorul „Fructe și legume – Prelucrarea citricelor” prin motivele intitulate „Deficiențe ale controalelor” și „Plăți efectuate prin cecuri, afectând calitatea controalelor desfășurate”.

65      Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, prin Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea a statuat deja că, din cauza plății prin cec către anumiți producători, cheltuielile în cauză nu au fost efectuate în conformitate cu normele comunitare și că, în consecință, Comisia exclusese în mod întemeiat prin Decizia 2002/881 aceste cheltuieli de la finanțarea comunitară.

66      De altfel, Republica Elenă nu contestă că ajutoarele au fost plătite prin cec anumitor membri ai organizațiilor de producători, însă aceasta pretinde că reglementarea națională în materie era conformă cu reglementarea comunitară și că, în pofida plății prin cec în anumite cazuri, toți membrii organizațiilor de producători primiseră ajutoarele.

67      Or, pe de o parte, afirmația potrivit căreia reglementarea națională era conformă cu reglementarea comunitară nu este de natură să repună în discuție constatarea că plățile au fost efectuate prin cec. Pe de altă parte, trebuie să se constate că, la punctul 4.3.1.1 din raportul de sinteză, Comisia arată că prima circulară interministerială care impune ca plățile să fie efectuate prin viramente este ulterioară anului de comercializare 1997/1998 și că Comisia a dedus din aceasta că, în cursul acestui an, nu era neobișnuit ca ajutorul să fie plătit altfel decât prin viramente bancare sau poștale fără ca, în cererea introductivă sau în replică, Republica Elenă să reușească să demonstreze inexactitatea acestei afirmații a Comisiei.

68      În ceea ce privește argumentul Republicii Elene potrivit căruia, deși unele ajutoare au fost plătite prin cecuri, obiectivul urmărit de articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1169/97 al Comisiei din 26 iunie 1997 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2202/96 al Consiliului de instituire a unui regim de ajutor pentru producătorii de anumite fructe citrice (JO L 169, p. 15), și anume primirea ajutorului de către producători în termenele aplicabile, a fost atins, acesta trebuie declarat ca fiind inoperant, din moment ce plățile trebuie să fie conforme cu reglementarea comunitară pentru a fi finanțate din FEOGA (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2008, Grecia/Comisia, T‑364/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 69).

69      Astfel, Republica Elenă nu poate susține că Comisia a săvârșit o eroare în aprecierea situației de fapt în cauză.

70      Rezultă că primul aspect trebuie să fie respins.

 Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere

71      Potrivit Republicii Elene, Comisia a aplicat o corecție vădit excesivă ținând seama de pierderile care se presupune că au fost suferite de FEOGA ca urmare a plății ajutoarelor prin cec către anumiți membri ai organizațiilor de producători.

72      Trebuie amintit că, în ceea ce privește cuantumul corecției financiare, Comisia poate merge până la a refuza suportarea de către FEOGA a integralității cheltuielilor efectuate, dacă constată că nu există mecanisme de control suficiente (Hotărârea Curții din 20 septembrie 2001, Belgia/Comisia, C‑263/98, Rec., p. I‑6063, punctul 125, și Hotărârea Tribunalului din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, punctul 39 de mai sus, punctul 140). Cu toate acestea, Comisia trebuie să respecte principiul proporționalității care impune ca actele instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit (Hotărârea Curții din 17 mai 1984, Denkavit Nederland, 15/83, Rec., p. 2171, punctul 25). Dacă, în cadrul misiunii sale de închidere a conturilor, Comisia încearcă, în loc să refuze finanțarea totalității cheltuielilor, să stabilească reguli care vizează diferențierea în funcție de gradul de risc pe care îl reprezintă pentru FEOGA diferitele niveluri de carență a controlului, statul membru trebuie să demonstreze că aceste criterii sunt arbitrare și inechitabile (Hotărârea Curții din 4 iulie 1996, Grecia/Comisia, C‑50/94, Rec., p. I‑3331, punctul 28, și Hotărârea din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, punctul 39 de mai sus, punctul 140).

73      În ceea ce privește tipul de corecție aplicat în prezenta cauză, trebuie să se arate că, în lumina documentului nr. VI/5330/97 al Comisiei din 23 decembrie 1997, intitulat „Orientări privind calcularea consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA – Garantare” (denumit în continuare „documentul nr. VI/5330/97”), în cazul în care nu se pot evalua cu exactitate pierderile suferite de Comunitatea Europeană, o corecție forfetară poate fi avută în vedere de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 septembrie 2003, Regatul Unit/Comisia, C‑346/00, Rec., p. I‑9293, punctul 53, și Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2009, Spania/Comisia, T‑281/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 66).

74      În particular, potrivit documentului nr. VI/5330/97, atunci când un stat membru a efectuat în mod corect controalele‑cheie, însă a omis complet să efectueze unul sau mai multe controale secundare, se impune aplicarea unei corecții în valoare de 2 %, ținând seama de riscul scăzut de pierderi pentru FEOGA și de gravitatea scăzută a încălcării. În schimb, atunci când un stat membru a efectuat toate controalele‑cheie, fără însă a respecta numărul, rigoarea sau frecvența prevăzute de regulamente, se impune aplicarea unei corecții în valoare de 5 %, în măsura în care se poate concluziona în mod rezonabil că aceste controale nu oferă nivelul așteptat de garantare a legalității cererilor și că riscul de pierderi pentru FEOGA era semnificativ.

75      În speță, din analiza primului aspect al celui de al doilea motiv (a se vedea punctele 63-69 de mai sus) reiese că Comisia a concluzionat în mod întemeiat că, din cauza plății anumitor ajutoare prin cec, cheltuielile în cauză nu fuseseră efectuate conform normelor comunitare.

76      În Hotărârea din 7 iulie 2005, punctul 10 de mai sus, Curtea a statuat deja că se impunea aprobarea constatărilor Comisiei referitoare la existența unui risc de pierderi financiare pentru FEOGA (a se vedea punctele 41 și 42).

77      Trebuie, așadar, să se considere că, fără a încălca documentul nr. VI/5330/97, Comisia a putut în mod rezonabil să impună o corecție forfetară de 2 %, care era cea mai scăzută dintre ratele aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea Regatul Unit/Comisia, punctul 73 de mai sus, punctul 56, și Hotărârea Curții din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, C‑418/06 P, Rep., p. I‑3047, punctul 137).

78      Pe de altă parte, chiar dacă, astfel cum a susținut Comisia cu ocazia ședinței, controlul modului de plată a ajutoarelor era un control‑cheie, trebuie amintit că, potrivit documentului nr. VI/5330/97, Comisia era autorizată să aplice o corecție în valoare de 5 % în ceea ce privea deficiențele în controalele‑cheie. Cu toate acestea, pentru a ține seama de riscul mai mic de pierderi pentru FEOGA, Comisia a susținut că a redus rata corecției forfetare la 2 %.

79      În aceste condiții, Republica Elenă nu poate reproșa Comisiei că i‑a aplicat o corecție financiară disproporționată.

80      Ca urmare a celor de mai sus, al doilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

2.     Cu privire la corecția aplicată cheltuielilor efectuate în sectorul măsurilor de însoțire pentru dezvoltarea rurală aferentă exercițiilor 2003 și 2004

81      Republica Elenă invocă trei motive care vizează corecția financiară aplicată cheltuielilor efectuate în sectorul măsurilor de însoțire pentru dezvoltarea rurală aferentă exercițiilor 2003 și 2004. Primul motiv se întemeiază pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și, în subsidiar, pe necompetența ratione temporis a Comisiei. Al doilea motiv se întemeiază pe insuficiența motivării. Al treilea motiv se întemeiază pe o încălcarea legii, pe erori de fapt, pe o insuficiență a motivării, pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și, în subsidiar, pe necompetența ratione temporis a Comisiei

82      Prezentul motiv cuprinde două aspecte. Primul se întemeiază pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură. Al doilea, invocat în subsidiar, pe necompetența ratione temporis a Comisiei.

 Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură

83      În cadrul primului aspect, Republica Elenă invocă două obiecții. Pe de o parte, aceasta susține că, în cursul discuției bilaterale care trebuia să aibă loc între reprezentanții Comisiei și cei ai statului membru în cauză în aplicarea articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999 și a articolului 8 din Regulamentul nr. 1663/95, Comisia ar fi trebuit să prezinte evaluarea provizorie a corecțiilor financiare care urmau a fi propuse. Pe de altă parte, aceasta reproșează Comisiei că, în cursul aceleiași discuții bilaterale, nu și‑a prezentat poziția cu privire la evaluarea gravității încălcărilor și a prejudiciului financiar care rezulta din acestea pentru Comunitate.

—       Cu privire la prima obiecție, întemeiată pe lipsa unor discuții referitoare la evaluarea corecțiilor preconizate

84      Potrivit articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, rezultatele verificărilor Comisiei, precum și răspunsurile statelor membre implicate fac obiectul unor notificări scrise, în urma cărora cele două părți încearcă să ajungă la un acord cu privire la măsurile care trebuie luate.

85      Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2245/1999, prevede modalitățile acestei proceduri. În urma unei anchete, Comisia comunică rezultatele controalelor sale statului membru în cauză și îi indică măsurile corective care se impun. Statul membru răspunde în termen de două luni. După expirarea termenului acordat pentru răspuns, Comisia convoacă părțile la o discuție bilaterală și acestea din urmă încearcă să ajungă la un acord cu privire la măsurile care trebuie luate, precum și cu privire la evaluarea gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat Comunității. În continuare, Comisia comunică oficial concluziile sale statului membru, indicând o evaluare a cheltuielilor care urmează a fi excluse.

86      În versiunea sa în vigoare anterior modificării prin Regulamentul nr. 2245/1999, articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1663/95 prevedea că comunicarea rezultatelor verificărilor adresată statului membru trebuia să indice măsurile corective care trebuie luate pentru a asigura în viitor respectarea acestor norme, precum și o evaluare a cheltuielilor. Ulterior, potrivit modificării Regulamentului nr. 1663/95 prin Regulamentul nr. 2245/1999, prima scrisoare a Comisiei trebuie să conțină rezultatele verificărilor sale, însă nu și evaluarea cheltuielilor pe care intenționează să le excludă (Hotărârea Tribunalului din 14 februarie 2008, Spania/Comisia, T‑266/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 199, și Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, T‑263/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 65). În plus, astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, în timpul discuției cu un stat membru, Comisia nu este obligată nici să indice un cuantum care urmează a fi exclus, nici să facă vreo propunere cu privire la acesta (Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, citată anterior, punctul 67). În temeiul considerentului (3) al Regulamentului nr. 2245/1999, nu este nici oportun, nici echitabil să fie indicată evaluarea cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă ca urmare a constatărilor sale înainte ca statul membru să fi avut posibilitatea să prezinte răspunsurile sale. Derularea procedurii permite în special Comisiei să primească explicațiile statului membru cu privire la neregulile constatate și să ia eventual în considerare aceste explicații cu ocazia stabilirii cuantumului cheltuielilor pe care intenționează să le excludă (Hotărârea Curții din 11 octombrie 2007, Grecia/Comisia, C‑332/06 P, punctul 47).

87      Evaluarea cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă trebuie de acum înainte să figureze în scrisoarea trimisă după discuția bilaterală, conform articolului 8 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1663/95, cu modificările ulterioare (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 2006, Grecia/Comisia, T‑251/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 181, și Hotărârea Tribunalului din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, punctul 39 de mai sus, punctul 81).

88      În speță, Republica Elenă contestă neprezentarea de către Comisie, în cursul discuției bilaterale, a unei evaluări provizorii a eventualelor corecții financiare. În conformitate cu cele expuse la punctul 86 de mai sus, Comisia nu era obligată să prezinte Republicii Elene cuantumul care urma să fie exclus nici înainte, nici în cursul discuției bilaterale. Acest cuantum a fost comunicat oficial Republicii Elene prin scrisoarea din 3 octombrie 2006, conform dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1663/95, cu modificările ulterioare.

89      Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentul Republicii Elene, prezentat în replică, potrivit căruia lipsa unei discuții bilaterale cu privire la evaluarea corecțiilor preconizate are ca efect să creeze statului membru în cauză impresia că Comisia renunță să considere că acesta a comis încălcări. În prezenta cauză, reiese astfel fără ambiguitate din invitația la discuția bilaterală, după cum remarcă în mod corect Comisia, că serviciile Comisiei „intenționează să propună excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli”, chiar dacă nu era prevăzută nicio discuție cu privire la cuantumul acestor corecții, astfel încât Republica Elenă nu poate susține că a fost indusă în eroare.

90      Prima obiecție trebuie, așadar, să fie respinsă.

—       Cu privire la a doua obiecție, întemeiată pe lipsa unei discuții referitoare la natura și la gravitatea încălcării, precum și referitoare la prejudiciul financiar

91      Potrivit articolului 7 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999, discuția bilaterală trebuie să privească natura și gravitatea încălcării, precum și prejudiciul financiar cauzat Comunității.

92      Articolul 8 alineatul (1) al treilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1663/95, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2245/1999, prevede că „Comisia invită statul membru la o discuție bilaterală, iar ambele părți încearcă să ajungă la un acord privind măsurile ce trebuie luate, precum și privind o evaluare a gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat [Comunității]”.

93      În prezenta cauză, din invitația din 19 ianuarie 2006 la discuția bilaterală reiese că elementele care fac obiectul discuției bilaterale sunt expuse în anexa la invitația menționată. În această anexă se indică, la punctul 1.1, că parcelele agricole pentru care se solicitase ajutorul nu erau identificate individual cum prevede reglementarea comunitară. La punctul 2.2 din anexa menționată este evidențiată lipsa unor verificări încrucișate cu baza de date a sistemului integrat de gestionare și control (denumit în continuare „SIGC”). Punctul 3.2 din anexa în cauză privește insuficiența controalelor la fața locului referitoare la ansamblul angajamentelor și al obligațiilor beneficiarilor. Punctul 3.3 din anexa în cauză privește conținutul insuficient de detaliat al rapoartelor de control. În ceea ce privește punctul 4 din aceeași anexă, acesta vizează bunele practici agricole, în special controlul lor.

94      În plus, din procesul‑verbal al reuniunii bilaterale, notificat Republicii Elene la 28 martie 2006, rezultă că această reuniune „s‑a focalizat pe problemele menționate în anexa la invitația la o întâlnire bilaterală”. Se precizează de asemenea că, „în cursul întâlnirii, următoarele puncte au fost discutate, în ordinea în care figurau în scrisoarea de invitare la o întâlnire bilaterală”, și anume, printre altele, identificarea individuală a parcelelor și controalele încrucișate cu SIGC (punctul 1.1), conținutul rapoartelor de control (punctul 3.3) și controlul bunelor practici agricole (punctul 4.3).

95      Republica Elenă nu poate, prin urmare, să susțină că discuția bilaterală nu a privit natura și gravitatea deficiențelor constatate de Comisie.

96      În ceea ce privește pretinsa lipsă a unei discuții referitoare la prejudiciul financiar cauzat Comunității în cursul reuniunii bilaterale, trebuie să se constate, contrar celor susținute de Republica Elenă, că procesul‑verbal al reuniunii bilaterale face referire la invitația la discuția bilaterală, care menționează documentul nr. VI/5330/97 referitor la deficiențele în controalele‑cheie. Or, orientările cuprinse în acest document privesc, printre altele, riscul unor pierderi pentru FEOGA, atunci când au fost constatate deficiențe în controalele‑cheie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctele 76 și 77).

97      A doua obiecție trebuie, așadar, să fie respinsă, precum și, prin urmare, primul aspect al prezentului motiv.

 Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe necompetența ratione temporis a Comisiei

98      Republica Elenă susține că, dacă motivul întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură nu este admis de Tribunal, decizia atacată trebuie totuși să fie anulată, întrucât Comisia este necompetentă ratione temporis. Potrivit Republicii Elene, prima comunicare a Comisiei care conținea o evaluare a cuantumului corecției financiare este scrisoarea acesteia din 3 octombrie 2006. În consecință, în temeiul regulii celor 24 de luni prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1258/1999, cheltuielile efectuate anterior datei de 3 octombrie 2004 nu ar intra în competența ratione temporis a Comisiei.

99      Articolul 7 alineatul (4) al cincilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 1258/1999 prevede că un refuz de finanțare nu poate privi cheltuielile care au fost efectuate „cu mai mult de 24 de luni înainte ca statului membru în cauză să îi fie notificate în scris de către Comisie rezultatele verificărilor”.

100    Potrivit jurisprudenței, comunicarea ce servește ca punct de pornire al celor 24 de luni și care limitează un refuz de finanțare la cheltuielile efectuate în această perioadă este notificarea în scris a statului membru în cauză cu privire numai la rezultatele verificărilor efectuate de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 octombrie 2007, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 48, și Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, T‑214/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 39).

101    Prin urmare, astfel cum în mod întemeiat susține Comisia și contrar celor susținute de Republica Elenă, perioada de 24 de luni nu este calculată luând ca punct de pornire scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006 care conține evaluarea cheltuielilor, ci scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, prin care Republicii Elene i‑au fost notificate rezultatele verificărilor efectuate de Comisie. De altfel, trebuie subliniat că această scrisoare indică în mod expres că excluderea cheltuielilor de la finanțarea comunitară „nu privește decât cheltuielile efectuate cu cel mult 24 de luni înaintea transmiterii prezentei comunicări în limba greacă”.

102    Din considerațiile care precedă rezultă că al doilea aspect trebuie să fie respins, precum și, prin urmare, prezentul motiv.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o insuficiență a motivării

103    Republica Elenă pretinde, în esență, că motivarea deciziei atacate nu este clară în măsura în care ar menționa o singură încălcare referitoare la o aplicare defectuoasă a unui control‑cheie în termenii „controalele încrucișate nu sunt în totalitate satisfăcătoare”, în timp ce din scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006 și din raportul de sinteză ar rezulta că cinci deficiențe privind controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „agromediu” și două deficiențe privind controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole” erau invocate inițial de Comisie în privința sa.

104    Astfel cum s‑a menționat deja la punctul 60 de mai sus, în contextul particular al elaborării deciziilor referitoare la închiderea conturilor FEOGA, motivarea unei decizii trebuie să fie considerată suficientă dacă statul destinatar a fost asociat îndeaproape la procesul de elaborare a acestei decizii și cunoștea motivele pentru care Comisia considera că suma în litigiu nu trebuia suportată de FEOGA.

105    În speță, trebuie arătat, mai întâi, că raportul de sinteză, la care decizia atacată face în mod expres trimitere, enunță clar diferitele etape ale procedurii administrative care s‑a derulat în fața serviciilor Comisiei, la care Republica Elenă a fost asociată îndeaproape. Trebuie să se observe, în această privință, astfel cum subliniază Comisia, că decizia atacată face în mod clar referire în al patrulea considerent la concluziile întemeiate pe „verificările efectuate, pe discuțiile bilaterale și pe procedurile de conciliere”.

106    Trebuie arătat, în continuare, că Republica Elenă a fost informată, în cursul acestei proceduri, cu privire la diferitele critici formulate în privința sa. Pentru aceasta stau mărturie scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005 prin care sunt notificate Republicii Elene rezultatele verificărilor efectuate, scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, scrisoarea de invitare la discuția bilaterală, precum și procesul‑verbal al acestei discuții.

107    În ceea ce privește în particular scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, citată chiar de Republica Elenă, trebuie să se constate că scrisoarea menționată enunță, printre altele, cinci deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „agromediu” și două deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole”. Aceste deficiențe, astfel cum sunt descrise în această scrisoare, sunt cele care au fost reținute de Comisie în urma misiunii sale de control, a notificării verificărilor sale, a analizei răspunsurilor Republicii Elene formulate după notificarea verificărilor efectuate de Comisie și a discuției bilaterale. O astfel de constatare reiese cu claritate din cuprinsul punctului 1 din anexa la această scrisoare. Contrar celor susținute de Republica Elenă, cele cinci deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „agromediu” și cele două deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole” nu sunt numai deficiențele constatate de Comisie în etapa inițială a procedurii administrative.

108    Este adevărat, astfel cum arată Republica Elenă, că punctul 16.3.5 din raportul de sinteză, care expune poziția finală a Comisiei, nu preia, în mod expres, textul celor cinci deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „agromediu” și al celor două deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole”. În acesta se indică numai, în termeni generali, că „serviciile Comisiei apreciază că, deși au fost efectuate în privința a 100 % din beneficiarii programului de împădurire, controalele la fața locului nu compensează lipsa unor verificări informatice încrucișate cu sistemul SIGC, identificarea incorectă a parcelelor și alte deficiențe care au fost demonstrate de serviciile Comisiei pentru perioada care face obiectul auditului”.

109    Trebuie totuși să se constate că, astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, din fraza de încheiere a poziției finale a Comisiei, expusă al punctul 16.3.5 din raportul de sinteză, reiese că „serviciile Comisiei își mențin poziția pe care au comunicat‑o autorităților elene în [scrisoarea Comisiei] din 3 octombrie 2006”, care menționează expres cele cinci deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „agromediu” și cele două deficiențe în controalele‑cheie în ceea ce privește măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole”, astfel cum s‑a arătat la punctul 107 de mai sus.

110    Prin urmare, contrar a ceea ce pretinde Republica Elenă, decizia atacată menționează în mod clar motivele care au determinat Comisia să aplice corecția de 5 % cheltuielilor efectuate de Republica Elenă în sectorul măsurilor de însoțire a dezvoltării rurale aferente exercițiilor 2003 și 2004.

111    În consecință, motivul întemeiat pe insuficiența motivării deciziei atacate trebuie respins ca neîntemeiat.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a legii, pe erori de fapt, pe o insuficiență a motivării, pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere

112    Acest motiv cuprinde două aspecte. Primul aspect se întemeiază pe erori de drept și de fapt și pe o insuficiență a motivării. Al doilea se întemeiază pe o încălcare a principiului proporționalității și pe o depășire a limitelor puterii de apreciere.

 Cu privire la primul aspect, întemeiat pe erori de drept și de fapt și pe o insuficiență a motivării

113    În prealabil, trebuie amintit că FEOGA nu finanțează decât intervențiile efectuate în conformitate cu dispozițiile comunitare în cadrul organizării comune a piețelor agricole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2005, punctul 48 de mai sus, punctul 32).

114    În această privință, din normele referitoare la FEOGA rezultă că statele membre sunt obligate să organizeze un ansamblu de controale administrative și de controale la fața locului care să permită să se asigure că sunt corect îndeplinite condițiile de fond și de formă privind acordarea ajutoarelor. Dacă organizarea unui astfel de ansamblu de controale lipsește sau dacă cea realizată de un stat membru este deficitară într‑atât încât lasă loc unor îndoieli în ceea ce privește respectarea acestor condiții, Comisia este îndreptățită să nu recunoască anumite cheltuieli efectuate de statul membru în cauză (Hotărârea Curții din 14 aprilie 2005, Spania/Comisia, C‑468/02, punctul 36, și Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2009, Portugalia/Comisia, T‑183/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 31).

115    În temeiul unei jurisprudențe constante, în scopul de a demonstra existența unei încălcări a normelor de organizare comună a piețelor agricole, Comisia nu este obligată să demonstreze în mod exhaustiv insuficiența controalelor efectuate de administrațiile naționale sau incorectitudinea cifrelor pe care acestea le transmit, ci să prezinte un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de aceste controale sau față de aceste cifre. Această ușurare a sarcinii probei în favoarea Comisiei se explică prin faptul că statul membru este acela care se află în poziția cea mai potrivită pentru a obține și a verifica datele necesare închiderii conturilor FEOGA și care trebuie, prin urmare, să dovedească într‑un mod cât mai detaliat și mai complet corectitudinea controalelor sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, inexactitatea afirmațiilor Comisiei (Hotărârea Curții din 11 ianuarie 2001, Grecia/Comisia, C‑247/98, Rec., p. I‑1, punctele 7-9, și Hotărârea din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, punctul 100 de mai sus, punctul 51).

116    Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuia analizat dacă, astfel cum susține reclamanta, Comisia a comis o eroare atunci când a constatat că, în primul rând, identificarea parcelelor agricole care au beneficiat de un ajutor era parțială, cu încălcarea articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 445/2002 al Comisiei din 26 februarie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEOGA (JO L 74, p. 1), în al doilea rând, controalele încrucișate cu baza de date a SIGC nu au fost efectuate, cu încălcarea articolului 60 din Regulamentul nr. 445/2002, în al treilea rând, controalele la fața locului nu au fost exhaustive, cu încălcarea articolului 61 din Regulamentul nr. 445/2002, în al patrulea rând, rapoartele de control nu au fost detaliate, cu încălcarea articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei din 11 decembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a SIGC privind anumite scheme de ajutor comunitare instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului (JO L 327, p. 11), și, în al cincilea rând, controalele au fost insuficiente în ceea ce privește ansamblul angajamentelor și al obligațiilor asumate de beneficiari, cu încălcarea articolului 61 din Regulamentul nr. 445/2002.

—       În ceea ce privește identificarea parcelelor agricole

117    Republica Elenă susține, în esență, că, în cursul procedurii de închidere a conturilor, aceasta a demonstrat că, începând din 2003, parcelele agricole au făcut obiectul unei identificări unice, conform articolului 58 din Regulamentul nr. 445/2002, și că plata ajutoarelor se făcuse fără riscuri pentru FEOGA.

118    Potrivit articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul nr. 445/2002, atunci când o măsură de susținere în favoarea dezvoltării rurale se aplică unor suprafețe, parcelele sunt identificate individual. Alineatul (4) al acestui articol prevede că identificarea parcelelor se realizează conform articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului din 27 noiembrie 1992 de instituire a unui sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor comunitare (JO L 355, p. 1).

119    Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1593/2000 al Consiliului din 17 iulie 2000 (JO L 182, p. 4), prevede la articolul 1 alineatul (1) că fiecare stat membru trebuie să creeze un SIGC.

120    Articolul 2 din Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1593/2000, prevede că SIGC trebuie să cuprindă, printre altele, un sistem de identificare a parcelelor agricole (denumit în continuare „SIPA”).

121    Conform articolului 4 din Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1593/2000, SIPA este constituit pe baza planurilor și a documentelor de cadastru și a altor referințe cartografice. Tehnicile utilizate se bazează pe un sistem electronic de date geografice care conține, de preferință, fotografii aeriene sau spațiale care să respecte anumite norme uniforme ce garantează o precizie cel puțin echivalentă cu cea asigurată de cartografierea la o scară de 1/10 000. Toate parcelele agricole trebuie, așadar, să fie identificate conform acestui sistem (Hotărârea din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, punctul 100 de mai sus, punctul 54).

122    Trebuie amintită, în plus, astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, importanța pe care o are punerea în aplicare a SIGC. Astfel, identificarea parcelelor agricole reprezintă un element‑cheie al aplicării corecte a unui sistem legat de suprafață. Lipsa unui sistem fiabil de identificare a parcelelor implică în sine un risc ridicat de prejudiciu pentru bugetul comunitar (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 17 martie 2005, Grecia/Comisia, C‑285/03, punctul 62, Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Grecia/Comisia, T‑243/05, Rep., p. II‑3475, punctul 61, și Hotărârea din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, punctul 100 de mai sus, punctul 57).

123    Astfel cum s‑a menționat deja la punctul 109 de mai sus, poziția finală a Comisiei, redată la punctul 16.3.5 din raportul de sinteză, se referă la scrisoarea acesteia din 3 octombrie 2006.

124    În scrisoarea sa din 3 octombrie 2006, Comisia arată că „identificarea parcelelor care au beneficiat de un ajutor nu a avut loc în toate cazurile, ceea ce nu a permis să se determine cu precizie suprafețele și să se realizeze controalele încrucișate eficiente, încălcându‑se astfel dispozițiile articolului 58 din Regulamentul nr. 445/2002”. Aceasta face trimitere de asemenea la punctul 1.1 din scrisoarea sa din 4 iulie 2005 în care precizase că parcelele nu fuseseră „identificate în mod unic”, cum prevede Regulamentul nr. 445/2002. Comisia adaugă că „identificarea se baza în principal pe măsurarea parcelelor agricole și a suprafețelor în cauză în stremi (1 strem = 1/10 hectare) [și că], înainte de 2004, nu se cerea prezentarea sistematică a declarației SIGC și/sau a extraselor din […] sistemul de identificare a parcelelor[, ceea ce a făcut] imposibilă realizarea, în cea mai mare parte a cazurilor, a unei identificări individuale și cu atât mai mult efectuarea controalelor încrucișate neinformatizate până la [sfârșitul lui] 2003”.

125    Conform jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus, trebuie să se verifice dacă Republica Elenă demonstrează inexactitatea aprecierilor Comisiei.

126    Republica Elenă susține că a dovedit, cu ocazia corespondenței dintre ea și Comisie, precum și în cursul discuțiilor bilaterale că, începând din 2003, parcelele făceau obiectul unei identificări unice, în conformitate cu dispozițiile articolului 58 din Regulamentul nr. 445/2002. Republica Elenă menționează în această privință scrisoarea sa din 5 septembrie 2005 (punctul 1.1). În plus, aceasta amintește existența mai multor decrete ministeriale privind modul de identificare a parcelelor și obligația de a înscrie în cererile făcute în cadrul SIGC a codului precis al parcelelor.

127    Mai întâi, trebuie să se constate că Republica Elenă pretinde că a făcut dovada identificării parcelelor fără însă a arăta care sunt elementele de probă avute în vedere. Desigur, din procesul‑verbal al reuniunii bilaterale reiese că Republica Elenă a prezentat, în cursul acestei discuții, mai multe documente în scopul de a demonstra identificarea parcelelor. Cu toate acestea, în înscrisurile sale, reclamanta nu indică în ce măsură aceste documente ar demonstra că parcelele agricole fuseseră identificate începând din 2003 în conformitate cu Regulamentul nr. 445/2002.

128    În continuare, pentru a‑și susține afirmația potrivit căreia parcelele agricole fac obiectul unei identificări unice începând din 2003, Republica Elenă invocă scrisoarea sa din 5 septembrie 2005 în care s‑ar demonstra, la punctul 1.1, că, începând din 2003, producătorii greci efectuează o astfel de identificare. Trebuie însă să se constate că conținutul acestei scrisori nu este de natură să infirme constatarea Comisiei. Astfel, din aceasta nu reiese că identificarea parcelelor, impusă de Regulamentul nr. 445/2002, a avut efectiv loc în Grecia începând din 2003. Republica Elenă se limitează să enunțe ansamblul textelor care, în Grecia, obligau producătorii să realizeze o identificare unică a parcelelor în cererile făcute în cadrul SIGC, subliniind totodată că în 2003 „un număr mic de agricultori a neglijat, din ignoranță, să prezinte cererea”.

129    În plus, trebuie să se considere că citarea de către Republica Elenă a textelor care fac obligatorie identificarea unică a parcelelor nu este suficientă pentru a demonstra că aceasta a realizat efectiv o asemenea identificare.

130    În sfârșit, în cererea introductivă, Republica Elenă admite că, pentru anul 2003, anumiți producători nu au depus declarații electronice, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 3508/92, ci manuscrise. Or, potrivit articolului 6 din acest regulament, fiecare fermier trebuie să prezinte, pentru fiecare an, o cerere de ajutoare în care să fie indicate parcelele agricole, ale căror modalități de identificare sunt precizate la articolul 4 din același regulament. În aceste condiții, Republica Elenă nu poate susține că parcelele agricole sunt identificate începând din 2003 conform regulamentului menționat.

131    În consecință, argumentația dezvoltată de Republica Elenă în ceea ce privește parcelele agricole trebuie respinsă.

—       În ceea ce privește controalele încrucișate

132    Republica Elenă susține, în esență, că au avut loc verificări încrucișate cu baza de date informatizată a SIGC, conform articolului 60 din Regulamentul nr. 445/2002.

133    Potrivit articolului 16 din Regulamentul nr. 2419/2001, controalele administrative prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3508/92 cuprind, printre altele, controale încrucișate privind parcelele agricole și animalele declarate pentru a se evita acordarea fără drept de mai multe ori a aceluiași ajutor pentru același an calendaristic sau an de comercializare și pentru a se preveni orice cumulare fără drept a ajutoarelor acordate în cadrul schemelor de ajutoare comunitare care presupun declarații privind suprafețele, precum și controale încrucișate folosind baza de date electronică pentru verificarea eligibilității cererilor de ajutor (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, punctul 100 de mai sus, punctul 63).

134    Articolul 60 din Regulamentul nr. 445/2002 prevede:

„Controlul administrativ este exhaustiv și constă în verificări încrucișate, printre altele și ori de câte ori este posibil, cu datele SIGC. Aceste verificări se referă la parcelele […] care fac obiectul unei măsuri de sprijin, pentru a evita acordarea vreunei plăți nejustificate de sprijin […]”.

135    La punctul 16.3.5 din raportul de sinteză, Comisia arată că Republica Elenă nu a realizat controale încrucișate informatice cu baza de date a SIGC. Aceasta face de asemenea trimitere la poziția sa expusă în scrisoarea din 3 octombrie 2006, din care reiese că SIGC nu era pe deplin operațional în Grecia în perioada vizată de ancheta Comisiei.

136    Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 115 de mai sus, trebuie să se verifice dacă Republica Elenă demonstrează inexactitatea aprecierilor Comisiei.

137    Republica Elenă afirmă că, în perioada în cauză, SIGC funcționa în totalitate pe plan operațional. Aceasta invocă de asemenea mai multe documente pe care le‑ar fi furnizat în cursul discuției bilaterale care ar demonstra că a efectuat verificări încrucișate informatizate. În plus, Republica Elenă citează scrisoarea Opekepe (organismul grec de plată și de control al ajutoarelor de orientare și de garantare) din 9 martie 2007, în care ar fi explicat modul în care erau efectuate controalele încrucișate informatizate.

138    Trebuie amintit, mai întâi, astfel cum s‑a menționat deja la punctele 126-131 de mai sus, că, în perioada în discuție, SIPA nu era pe deplin conform cu articolul 4 din Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1593/2000. Trebuie arătat, în plus, că de la articolul 2 din Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1593/2000, reiese că SIPA este un element al SIGC. Ținând seama de lacunele constatate în identificarea parcelelor agricole, Republica Elenă nu poate susține că SIGC era pe deplin operațional în 2003.

139    Or, în lipsa unor astfel de sisteme efective și pe deplin operaționale, care sunt impuse de dreptul Uniunii și care constituie elemente fundamentale ale controalelor prevăzute, controalele încrucișate în sensul articolului 60 din Regulamentul nr. 445/2002 nu pot fi efectuate corect (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 108, și Hotărârea din 31 martie 2011, Grecia/Comisia, punctul 100 de mai sus, punctul 65).

140    Este necesar să se adauge că, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, în pofida încercărilor de a demonstra că, contrar constatărilor Comisiei, a realizat controale încrucișate informatizate, Republica Elenă admite ea însăși în înscrisurile sale că, pentru anul 2003, anumiți producători nu au depus declarații electronice, ci au depus declarații manuscrise, fapt pe care aceasta l‑a confirmat în cursul ședinței în urma unei întrebări din partea Tribunalului.

141    Trebuie arătat în această privință că Republica Elenă nu stabilește că elementele de probă pe care le‑ar fi prezentat în cursul discuției bilaterale, precum și scrisoarea Opekepe din 9 martie 2007 ar fi de natură să infirme absența, din partea anumitor producători, a unor declarații electronice conforme cu Regulamentul nr. 3508/92.

142    Desigur, Republica Elenă susține că lipsa unor declarații electronice pentru anul 2003 conforme cu Regulamentul nr. 3508/92 nu presupune că nu au avut loc verificări încrucișate informatizate și adaugă că declarațiile manuscrise, descoperite de serviciile Comisiei pentru anul 2003, au fost confirmate în sistem și că verificările încrucișate informatizate au fost realizate pe baza acestora.

143    Cu toate acestea, pe de o parte, Republica Elenă nu susține cu argumente aceste afirmații. Ea nu dovedește în special că, în ceea ce privește producătorii în cauză, au fost realizate controale informatizate în 2003. Pe de altă parte, chiar dacă se presupune că au avut loc verificări încrucișate pe baza declarațiilor manuscrise descoperite de serviciile Comisiei pentru anul 2003, acest fapt nu permite să fie repusă în discuție aprecierea Comisiei întemeiată pe neconstituirea SIPA, astfel cum prevede reglementarea comunitară.

144    Pe de altă parte, ținând seama de considerațiile de mai sus și de jurisprudența citată la punctul 60 de mai sus, afirmația Comisiei potrivit căreia, cu ocazia controlului, serviciile nu au găsit niciun element de probă care să demonstreze că verificările încrucișate avuseseră loc nu poate constitui o motivare „defectuoasă”, astfel cum susține reclamanta.

145    În consecință, argumentele invocate de Republica Elenă în ceea ce privește controalele încrucișate trebuie să fie respinse.

—       În ceea ce privește controalele la fața locului

146    Republica Elenă formulează două obiecții principale. Pe de o parte, aceasta pretinde că a demonstrat că controalele la fața locului în ceea ce privește măsurarea parcelelor agricole erau suficiente și fiabile și că acestea îndeplineau criteriile prevăzute la articolul 61 din Regulamentul nr. 445/2002. Pe de altă parte, aceasta susține că a efectuat controale la fața locului cu privire la bunele practici agricole.

147    Potrivit articolului 61 din Regulamentul nr. 445/2002, „controalele la fața locului se efectuează conform titlului III din Regulamentul […] nr. 2419/2001”. În temeiul articolului 15 din acest din urmă regulament, controalele administrative și controalele la fața locului se efectuează astfel încât să asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor.

148    În ceea ce privește în special controlul bunelor practici agricole, reiese de la articolul 61 al treilea paragraf din Regulamentul nr. 445/2002 că controlul aferent se aplică tuturor angajamentelor și obligațiilor unui beneficiar care pot fi verificate la data vizitei. Articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2419/2001 prevede că bunele practici agricole constituie de asemenea un element care trebuie luat în considerare pentru determinarea suprafețelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 119).

149    Din scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, la care se referă punctul 16.3.5 din raportul de sinteză privind poziția finală a Comisiei, reiese că controalele la fața locului nu au fost exhaustive în sensul articolului 61 din Regulamentul nr. 445/2002 pentru motivul că, pe de o parte, acestea nu includeau măsurarea parcelelor agricole în conformitate cu Regulamentul nr. 3508/92 și, pe de altă parte, că nu exista nicio dovadă că controalele la fața locului fuseseră efectuate în ceea ce privește aplicarea bunelor practici agricole.

150    Pentru a contesta aprecierea Comisiei privind controlul la fața locului al măsurării parcelelor agricole, Republica Elenă se limitează să susțină că respectivele parcele au fost „verificate și măsurate de controlorii naționali”, ceea ce serviciile Comisiei nu ar fi putut verifica, întrucât aceștia nu ar fi efectuat ei înșiși măsurarea parcelelor menționate. Aceste susțineri, care nu sunt sprijinite în niciun fel cu argumente, nu sunt de natură să infirme constatările Comisiei.

151    Trebuie să se observe în această privință că din scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, pe care o menționează scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, reiese că, „[î]n ceea ce privește măsurarea parcelelor agricole, nu există elemente suficiente care să permită să se stabilească în ce măsură parcela a făcut efectiv obiectul unei noi măsurători sau dacă a avut loc numai o simplă inspectare vizuală a parcelei”. Or, o astfel de constatare nu este repusă în discuție de Republica Elenă.

152    Nici argumentul Republicii Elene, potrivit căruia rapoartele de control prezentate în cursul discuției bilaterale ar menționa controale la fața locului cu privire la măsurarea parcelelor, precum și cu privire la bunele practici agricole, nu poate fi reținut. Aceste rapoarte de control privesc numai numele Magnesiei, ceea ce de altfel nu este contestat de Republica Elenă. Or, chiar dacă s‑ar presupune că respectivele rapoarte stabilesc că au fost efectuate controale cu privire la aplicarea bunelor practici agricole, este necesar să se considere, astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, că acestea nu permit prin ele însele să se demonstreze caracterul inexact al constatării Comisiei, care privește un teritoriu a cărui suprafață depășește acest singur nume. Astfel, statul membru trebuie să dovedească în mod concret că sistemele de control în regiunile necontrolate nu erau afectate de aceleași deficiențe ca cele pe care Comisia le constatase în regiunile controlate (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 4 martie 2004, Germania/Comisia, C‑344/01, Rec., p. I‑2081, punctele 64 și 65).

153    În sfârșit, în ceea ce privește argumentul Republicii Elene potrivit căruia un decret ministerial adoptat în 2000 prevede obligația conformării cu bunele practici agricole, acesta nu poate fi suficient pentru a demonstra că Republica Elenă a controlat efectiv la fața locului bunele practici agricole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 120).

154    Argumentația Republicii Elene în ceea ce privește controalele la fața locului trebuie, așadar, să fie respinsă.

—       În ceea ce privește rapoartele de control

155    Republica Elenă susține, în esență, că neindicarea, în rapoartele de control privind numele Larissa, a diferențelor dintre suprafețele și animalele declarate și cele care au fost măsurate sau numărate, precum și lipsa unor observații particulare din partea controlorilor nu ar constitui o încălcare a dreptului Uniunii și nu ar justifica impunerea unei corecții financiare.

156    Potrivit articolului 20 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2419/2001, la care face trimitere articolul 61 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 445/2002, pentru fiecare control la fața locului se întocmește un raport de control care descrie cu precizie diferite elemente ale controlului, printre care „parcelele agricole controlate, parcelele agricole măsurate și rezultatele măsurătorilor pe fiecare parcelă agricolă măsurată, precum și tehnicile de măsurare utilizate”.

157    Potrivit scrisorii Comisiei din 3 octombrie 2006 la care face trimitere punctul 16.3.5 din raportul de sinteză care expune poziția finală a Comisiei, rapoartele de control „nu erau detaliate” cum prevede articolul 20 din Regulamentul nr. 2419/2001, care impune, cum s‑a arătat mai sus, menționarea rezultatelor măsurătorilor parcelelor agricole.

158    Scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006 face trimitere, în plus, la punctul 3.3 din scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, care are următorul cuprins:

„[…] rapoartele care au fost examinate erau insuficient susținute și nu stabileau cu claritate tipul de control care avusese loc în mod real cu ocazia controlului la fața locului. Rapoartele nu au menționat niciodată vreo discordanță între suprafața declarată și suprafața determinată sau numărul de animale numărate cu ocazia controlului. Acest fapt a generat îndoieli cu privire la precizia și la veridicitatea declarațiilor care figurau în rapoarte.

În ceea ce privește măsurarea parcelelor agricole, nu există elemente suficiente care să permită să se stabilească în ce măsură parcela a făcut efectiv obiectul unei noi măsurători sau dacă a avut loc o simplă inspecție vizuală a parcelei. Cum s‑a observat în special în dosarele controlate, secțiunea despre care se prevedea că trebuie completată în rapoartele de control și care se referea la elementele de probă aferente metodei de măsurare utilizate sau la numărul de parcele măsurate nu a fost completată în mod sistematic. Pe de altă parte, rapoartele de control nu cuprindeau, în general, niciuna dintre observațiile specifice făcute de controlori în cursul controalelor […]”

159    Or, Republica Elenă nu aduce niciun element de probă de natură să infirme exactitatea constatărilor Comisiei.

160    Argumentul Republicii Elene, potrivit căruia rapoartele de control furnizate în cursul discuției bilaterale menționează măsurarea parcelelor, nu poate fi reținut. Astfel cum s‑a arătat deja la punctul 152 de mai sus și astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, aceste rapoarte de control, care privesc numai numele Magnesia, nu pot repune în discuție constatarea Comisiei, care are un caracter mult mai general.

161    Trebuie arătat, pe de altă parte, că, contrar celor susținute de Republica Elenă, din dosar nu reiese că serviciile Comisiei au admis că conținutul rapoartelor de control pentru numele Larissa era un caz izolat. Punctul 3.3 din procesul‑verbal al discuției bilaterale evidențiază numai faptul că serviciile Comisiei „își mențin poziția cu privire la calitatea insuficientă a rapoartelor de control care au fost examinate cu ocazia misiunii în Larissa”.

162    În sfârșit, trebuie să se considere că decretele ministeriale și orientările invocate de Republica Elenă nu sunt, ca atare, suficiente pentru a demonstra că rapoartele de control au fost efectiv întocmite conform articolului 20 din Regulamentul nr. 2419/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, punctul 86 de mai sus, punctul 120).

163    În consecință, argumentația Republicii Elene referitoare la rapoartele de control trebuie respinsă.

—       În ceea ce privește controalele cu privire la ansamblul angajamentelor și al obligațiilor beneficiarilor

164    Republica Elenă susține, mai întâi, că faptul de a nu efectua, în toate cazurile, un control la fața locului cu privire la ansamblul angajamentelor și al obligațiilor beneficiarilor nu este contrar dreptului Uniunii. Aceasta arată, în continuare, că corecția financiară impusă de Comisie ar avea ca temei unicul caz al unui beneficiar ale cărui angajamente și obligații nu ar fi fost controlate în totalitate.

165    Potrivit articolului 61 al treilea paragraf din Regulamentul nr. 445/2002, „controlul se aplică tuturor angajamentelor și obligațiilor unui beneficiar care pot fi verificate la data vizitei”.

166    Scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, la care face trimitere punctul 16.3.5 din raportul de sinteză care expune poziția finală a Comisiei, arată că, „în ceea ce privește ansamblul angajamentelor luate de beneficiari (referitoare la măsuri de dezvoltare în materie de agromediu) care pot fi controlate pe durata misiunii, astfel cum prevede articolul 61 din Regulamentul nr. 445/2002, controalele au fost insuficiente”.

167    Scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006 face trimitere, în plus, la punctul 3.2 din scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, care are următorul cuprins:

„Astfel cum se arată la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 817/2004, controlul la fața locului privește ansamblul angajamentelor și al obligațiilor unui beneficiar referitoare la măsurile de dezvoltare rurală care pot fi controlate pe durata misiunii. Cu privire la acest aspect, statele membre pot să prevadă că atunci când un beneficiar a fost selectat în cadrul unei măsuri de dezvoltare rurală, el va fi controlat în temeiul acestei măsuri și al tuturor celorlalte măsuri pentru controlul cărora se impune o expertiză similară.

Or, atunci când a avut loc verificarea dosarului, a fost evidențiat un caz în care beneficiarul, care beneficiase de două măsuri diferite de agromediu, fusese selectat pentru a face obiectul unui control la fața locului pentru una dintre măsuri, însă nu și pentru a doua în cursul vizitei la fața locului.

Atunci când au fost întrebate despre aceasta, autoritățile elene au admis că controalele la fața locului nu priviseră decât angajamentele submăsurii pentru care beneficiarul fusese ales, fără a se extinde la celelalte acțiuni posibile ale aceleiași măsuri de dezvoltare rurală, de care beneficiase agricultorul.”

168    Pentru a contesta aprecierea Comisiei expusă la punctul 3.2 din scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, Republica Elenă se limitează să susțină că corecția financiară are ca temei unicul caz al unui beneficiar ale cărui angajamente nu ar fi fost controlate în totalitate. În acest fel, Republica Elenă nu respinge constatările Comisiei în privința acestui beneficiar.

169    Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care statul membru nu reușește să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, acestea constituie elemente care ar putea provoca îndoieli serioase cu privire la punerea în aplicare a unui ansamblu adecvat și eficient de măsuri de supraveghere și de control (Hotărârea Curții din 28 octombrie 1999, Italia/Comisia, C‑253/97, Rec., p. I‑7529, punctul 7, și Hotărârea din 24 februarie 2005, punctul 48 de mai sus, punctul 35). În consecință, după constatarea erorii cu ocazia unor controale efectuate în mod aleatoriu, Comisia nu poate, având în vedere jurisprudența citată anterior, să excludă că această neregulă ar putea fi mai generală.

170    În ceea ce privește argumentul Republicii Elene potrivit căruia Comisia nu arată faptul că era posibil, în ceea ce îl privește pe beneficiarul ajutorului în cauză, să se efectueze un control simultan al totalității angajamentelor și obligațiilor sale, trebuie amintit că, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 115 de mai sus, administrarea unei astfel de probe revine statului membru interesat. Or, Republica Elenă nu stabilește că un astfel de control era imposibil. Aceasta se limitează să afirme, fără a aduce elemente de probă în acest sens, că la 15 aprilie 2003, dată la care a avut loc controlul la fața locului privind respectarea obligațiilor în ceea ce privește măsura referitoare la „agricultura biologică” privind „grâul”, îi era imposibil să verifice dacă ansamblul obligațiilor și angajamentelor legate de măsura referitoare la „poluarea cu nitrați” în ceea ce privește „bumbacul” fusese respectat, întrucât perioada de însămânțare a bumbacului era în curs. Pe de altă parte, această argumentație a Republicii Elene este diferită de cea prezentată în cursul ședinței, potrivit căreia ar fi necesară, în vederea efectuării unor astfel de controale, mobilizarea unei echipe de experți specializați în domeniul bumbacului, al poluării apei și al programelor de agromediu.

171    În consecință, se impune respingerea argumentației Republicii Elene în ceea ce privește controalele cu privire la ansamblul angajamentelor și al obligațiilor beneficiarilor, precum și, prin urmare, primul aspect al prezentului motiv.

 Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere

172    Republica Elenă susține că decizia atacată ar trebui să fie anulată, întrucât încalcă principiul proporționalității. În subsidiar, calculul corecției nu ar trebui să țină seama decât de numele Larissa, de măsura referitoare la „agromediu” și de cheltuielile efectuate după data de 3 octombrie 2004.

173    Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, menționată la punctul 72 de mai sus, că, dacă Comisia încearcă, în loc să refuze finanțarea totalității cheltuielilor, să stabilească reguli care vizează diferențierea în funcție de gradul de risc pe care îl reprezintă pentru FEOGA diferitele niveluri de carență a controlului, statul membru trebuie să demonstreze că aceste criterii sunt arbitrare și inechitabile.

174    Potrivit documentului nr. VI/5330/97, pe de o parte, „[a]tunci când unul sau mai multe controale‑cheie nu sunt efectuate sau sunt atât de prost sau de rar realizate încât sunt ineficiente pentru a determina eligibilitatea unei cereri sau pentru a preveni neregulile, se impune aplicarea unei corecții la nivelul de 10 %, întrucât se poate crede în mod rezonabil că exista un risc ridicat de pierderi importante pentru FEOGA” și, pe de altă parte, „[a]tunci când toate controalele‑cheie sunt efectuate, însă fără a se respecta numărul, frecvența sau rigoarea preconizate de regulamente, se impune aplicarea unei corecții la nivelul de 5 %”.

175    Comisia a justificat corecția financiară de 5 % referitoare la exercițiile 2003 și 2004 în sectorul măsurilor de însoțire a dezvoltării rurale prin deficiențele constatate în realizarea controalelor‑cheie enumerate la punctul 116 de mai sus.

176    Din analiza primului aspect al celui de al treilea motiv care vizează corecția financiară aplicată cheltuielilor efectuate în sectorul măsurilor de însoțire a dezvoltării rurale aferentă exercițiilor 2003 și 2004 (a se vedea punctele 117-171 de mai sus), rezultă că Republica Elenă nu a fost în măsură să dovedească inexactitatea constatărilor Comisiei. Prin urmare, ținând seama de considerațiile enunțate la punctele 173-175 de mai sus, decizia Comisiei de a aplica o corecție de 5 % nu poate fi considerată contrară principiului proporționalității. De altfel, trebuie arătat, în această privință, că instanța Uniunii a constatat deja caracterul proporțional al aplicării unei cote de corecție de 5 % pentru motivul inexistenței unui sistem fiabil de identificare a parcelelor agricole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2005, punctul 48 de mai sus, punctul 100, Hotărârea din 17 martie 2005, Grecia/Comisia, punctul 122 de mai sus, punctul 64, și Hotărârea din 12 septembrie 2007, Grecia/Comisia, punctul 122 de mai sus, punctul 78).

177    Trebuie să se constate, în plus, că Republica Elenă nu prezintă niciun element care să permită să se considere că Comisia nu putea ajunge la concluzia existenței unui risc semnificativ de pierderi pentru FEOGA. Aceasta se limitează să susțină că, în cazul în care corecția financiară nu ar fi considerată disproporționată, ea nu ar trebui să țină seama decât de numele Larissa, de măsura referitoare la „agromediu” și de cheltuielile efectuate după data de 3 octombrie 2004.

178    Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 160 și 161 de mai sus, deficiențele constatate în controalele efectuate în numele Larissa nu pot exclude că aceste deficiențe privesc alte nume. În plus, din scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, la care face trimitere punctul 16.3.5 din raportul de sinteză, reiese că deficiențele legate de identificarea parcelelor agricole și de controalele încrucișate cu SIGC nu privesc numai măsura referitoare la „agromediu”, ci și măsura referitoare la „împădurirea terenurilor agricole”. Or, din cuprinsul punctelor 117-145 de mai sus reiese că Comisia nu a săvârșit erori de fapt atunci când a constatat deficiențele menționate. În sfârșit, astfel cum s‑a arătat la punctele 99-101 de mai sus, perioada de 24 de luni nu este calculată luând ca punct de pornire scrisoarea Comisiei din 3 octombrie 2006, care conține evaluarea cheltuielilor, ci scrisoarea Comisiei din 4 iulie 2005, prin care Republicii Elene i‑au fost notificate rezultatele verificărilor efectuate. Republica Elenă nu poate, prin urmare, să susțină că corecția financiară de 5 % nu trebuia să vizeze decât deficiențele constatate în ceea ce privește numele Larissa, măsura referitoare la „agromediu” și cheltuielile efectuate după data de 3 octombrie 2004.

179    Rezultă că al doilea aspect trebuie respins și, prin urmare, prezentul motiv.

3.     Cu privire la corecția financiară aplicată în materie de audit financiar aferentă exercițiului 2004

180    Republica Elenă invocă un motiv unic, întemeiat pe o încălcare a legii, a orientărilor care figurează în documentul nr. VI/5330/97, pe erori de fapt, pe nemotivare, pe o încălcare a principiului proporționalității și a limitelor puterii de apreciere.

181    În cadrul acestui motiv, Republica Elenă susține, în esență, că întârzierea plăților era justificată și viza exclusiv protejarea intereselor financiare ale Comunității. Republica Elenă deduce din aceasta că corecția aplicată ar depăși în mod vădit pretinsul prejudiciu suferit de FEOGA.

182    Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 296/96 al Comisiei din 16 februarie 1996 privind datele care urmează să fie transmise de statele membre și contabilizarea lunară a cheltuielilor finanțate în cadrul secțiunii Garantare a FEOGA (JO L 39, p. 5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1577/2001 al Comisiei din 1 august 2011 (JO L 209, p. 12), prevede:

„Toate cheltuielile efectuate după termenele stabilite fac obiectul unei înscrieri în evidența contabilă redusă în cadrul plăților lunare în conformitate cu următoarele norme:

a)      până la 4 % din cheltuielile efectuate cu respectarea termenelor stabilite nu se efectuează nicio reducere, indiferent de numărul lunilor de întârziere;

b)      după utilizarea marjei de 4 %, orice cheltuială suplimentară efectuată cu întârzieri de până la:

—        o lună se va reduce cu 10 %;

—        două luni se va reduce cu 25 %;

—        trei luni se va reduce cu 45 %;

—        patru luni se va reduce cu 70 %;

—        cinci luni sau mai mult se va reduce cu 100 %.

Totuși, Comisia va aplica o eșalonare diferită și/sau cote de reducere mai mici sau nicio reducere dacă apar condiții excepționale de gestionare pentru anumite măsuri sau dacă statele membre prezintă justificări întemeiate.

Reducerile menționate în prezentul articol sunt efectuate în conformitate cu regulile stabilite la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2040/2000.” [traducere neoficială]

183    Potrivit jurisprudenței, articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 296/96 reprezintă o dispoziție care instituie o derogare și, prin urmare, trebuie interpretată în mod restrictiv (Hotărârea din 12 septembrie 2007, Grecia/Comisia, punctul 122 de mai sus, punctul 115).

184    Pe de altă parte, cheltuielile de finanțare în sarcina FEOGA trebuie calculate presupunând că termenele prevăzute de reglementarea agricolă aplicabilă sunt respectate. În consecință, dacă autoritățile naționale efectuează plata ajutoarelor după expirarea termenului, acestea pun în sarcina FEOGA, după cum atestă al patrulea considerent al Regulamentului nr. 296/96, cheltuieli nelegale și, prin urmare, neeligibile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 octombrie 1999, Italia/Comisia, punctul 169 de mai sus, punctul 126). Așadar, statul membru trebuie să își adapteze sistemul de controale ținând seama de termenul impus pentru plățile ajutoarelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2007, Grecia/Comisia, punctul 122 de mai sus, punctul 116).

185    Potrivit punctului 17.1.5 din raportul de sinteză, care expune poziția finală a Comisiei, au fost aplicate corecții financiare din cauza întârzierii plăților în cuantum de 5 279 881,28 euro.

186    Republicii Elene îi revine sarcina de a demonstra că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 296/96, cu alte cuvinte, să dovedească faptul că apar condiții excepționale de gestionare pentru anumite măsuri sau să prezinte justificări întemeiate. Republica Elenă trebuie, printre altele, să demonstreze că întârzierile nu au depășit limite rezonabile (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 septembrie 2003, Grecia/Comisia, C‑331/00, Rec., p. I‑9085, punctul 117, și Hotărârea din 11 iunie 2009, Grecia/Comisia, punctul 39 de mai sus, punctul 372).

187    Trebuie arătat, mai întâi, că Republica Elenă nu contestă existența unor întârzieri ale plăților. Aceasta critică, în schimb, corecția financiară aplicată, pentru motivul că întârzierea plăților avusese drept cauză necesitatea corectării anumitor erori introduse în cererile producătorilor, dacă era cazul, prin efectuarea unor controale suplimentare.

188    Astfel cum arată Comisia, trebuie să se constate, mai întâi, că Republica Elenă nu invocă nicio „condiție excepțională de gestionare” aflată la originea întârzierii plăților.

189    Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 296/96 menționează, pe lângă condițiile excepționale de gestionare, „justificări întemeiate prezentate de statele membre”.

190    Cu toate acestea, fără a fi nevoie să se examineze dacă necesitatea corectării erorilor introduse de producători în cererile lor constituie o „justificare întemeiată” a întârzierii plăților, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 296/96, trebuie să se constate că Republica Elenă nu prezintă dovada faptului că în cererile producătorilor au fost efectiv introduse erori privind coordonatele lor. În această privință, trebuie să se constate că, în procesul‑verbal al discuției bilaterale care a avut loc la 12 ianuarie 2006, Comisia a invitat autoritățile elene „să prezinte dovada veridicității motivelor” de întârziere. Deși, în scrisoarea sa din 2 mai 2006, Republica Elenă își argumentează afirmațiile, este necesar să se observe că aceasta nu furnizează însă dovezi de natură să confirme veridicitatea motivelor despre care se pretinde că s‑ar afla la originea întârzierii plăților.

191    În orice caz, chiar dacă s‑ar presupune că erorile introduse în cererile producătorilor ar fi reale, Republica Elenă nu demonstrează necesitatea efectuării unor controale suplimentare a căror durată justifica întârzierea plăților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2009, punctul 39 de mai sus, punctul 375). În această privință, trebuie să se observe că marja de 4 % prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 296/96 servește tocmai la a le oferi statelor membre posibilitatea de a efectua controale suplimentare fără ca numărul de luni de întârziere să aibă vreo influență asupra plăților care nu depășesc acest prag (Hotărârea din 12 septembrie 2007, Grecia/Comisia, punctul 122 de mai sus, punctul 116).

192    Pe de altă parte, obiecția Republicii Elene întemeiată pe o nemotivare a deciziei atacate constând în aceea că Comisia nu a explicat pentru ce motiv rațiunile invocate în scopul justificării întârzierii plăților nu fuseseră luate în considerare, trebuie să fie respinsă.

193    Trebuie astfel că se constate că, după ce Comisia a invitat autoritățile elene să prezinte dovada veridicității motivelor invocate pentru justificarea întârzierii plăților, Opekepe a amintit, prin scrisoarea din 2 mai 2006, motivele întârzierii plăților și a precizat sub forma unui tabel erorile introduse în cererile producătorilor aferente anilor 2002 și 2003, fără însă a prezenta dovada acestor erori prin elemente de fapt tangibile. În scrisoarea Comisiei din 20 august 2007, Comisia arată că argumentele autorităților elene nu pot fi acceptate, dat fiind că „nu a intervenit nicio condiție de gestionare excepțională și că nu a fost prezentat niciun motiv valabil de către [Republica Elenă]” și că dificultățile administrative au fost gestionate cu rezerva de 4 % prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 296/96.

194    Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței citate la punctul 60 de mai sus, Republica Elenă nu poate considera, invocând o încălcare a obligației de motivare, că nu a fost informată suficient cu privire la motivele pentru care Comisia nu a ținut seama de elementele prezentate în scrisoarea sa din 2 mai 2006, în susținerea motivelor care au fost invocate ca fiind la originea întârzierii plăților. Este necesar să se rețină, în plus, că reclamanta și‑a putut valorifica drepturile, întrucât aceasta contestă în cererea sa tocmai expresia „dificultăți administrative”, propusă de Comisie pentru a califica motivele aflate la originea întârzierii plăților.

195    În ceea ce privește obiecția Republicii Elene potrivit căreia corecția aplicată depășește în mod vădit pretinsul prejudiciu suferit de FEOGA, trebuie să se amintească faptul că este cert că plățile au avut loc cu întârziere.

196    Potrivit jurisprudenței, deși Comisia este cea care trebuie să dovedească existența unei încălcări a normelor comunitare, după stabilirea acestei încălcări, statul membru este cel care trebuie să demonstreze, dacă este cazul, că a fost săvârșită o eroare de către Comisie cu privire la consecințele financiare care trebuie atribuite acestei încălcări (Hotărârea Curții din 7 octombrie 2004, Spania/Comisia, C‑153/01, Rec., p. I‑9009, punctul 67).

197    În speță, Republica Elenă s‑a limitat la justificarea întârzierii plăților, fără însă a contesta consecințele financiare stabilite de Comisie, în special în raport cu dispozițiile articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 296/96, enunțate la punctul 182 de mai sus. Republica Elenă nu poate, prin urmare, să susțină că corecția financiară este disproporționată.

198    Este necesar să se arate, în sfârșit, că, în înscrisurile prezentate, precum și cu ocazia ședinței, Republica Elenă a susținut că Comisia trebuia să îi ramburseze suma de 20 006,27 euro corespunzătoare diferenței dintre deducerile deja efectuate în cadrul plăților în avans, evaluate la 5 299 887,55 euro, și cuantumul total al corecției aplicate de Comisie, în valoare de 5 279 881,28 euro. Or, trebuie să se constate că decizia atacată ține seama de această diferență, care este înscrisă în tabelul anexat la decizia atacată în coloana „Incidența financiară”.

199    În consecință, prezentul motiv trebuie să fie respins, precum și acțiunea în integralitatea sa.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

200    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Republica Elenă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

Truchot Martins Ribeiro Kanninen

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 iulie 2012.

Semnături

* Limba de procedură: greaca.