HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
9 iulie 2010(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Vektor‑Lycopin – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑85/08,
Exalation Ltd, cu sediul în Ilford, Essex (Regatul Unit), reprezentată de K. Zingsheim, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul S. Schäffner, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 decembrie 2007 (cauza R 1037/2007‑4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Vektor‑Lycopin ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul J. Azizi, președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen (raportor), judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 19 februarie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 15 iulie 2008,
în urma ședinței din 2 martie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 6 ianuarie 2006, reclamanta, Exalation Ltd, a introdus o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal Vektor‑Lycopin.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin claselor 5, 29 și 30 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund în special, pentru fiecare dintre clase, următoarei descrieri:
– clasa 5: „Produse farmaceutice și veterinare de uz medical; produse sanitare de uz medical; produse dietetice de uz medical, alimente pentru sugari”;
– clasa 29: „Carne, pește, păsări și vânat; extracte din carne; fructe și legume conservate, uscate și fierte; jeleuri, dulcețuri, compoturi; ouă, lapte și produse lactate; uleiuri și grăsimi comestibile”;
– clasa 30: „Cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca; sago, înlocuitori de cafea; făină și preparate făcute din cereale; pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată comestibilă; miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt; sare, muștar; oțet, sosuri (condimente); gheață”.
4 Prin Decizia din 4 mai 2007 (denumită în continuare „decizia examinatorului”), examinatorul a respins, în temeiul articolului 38 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 37 din Regulamentul nr. 207/2009), cererea de înregistrare a mărcii pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus, pentru motivul că marca Vektor‑Lycopin este descriptivă și lipsită de caracter distinctiv pentru publicul germanofon și anglofon din cadrul Comunității Europene, astfel că nu putea fi înregistrată în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009].
5 La 3 iulie 2007, reclamanta a formulat o cale de atac împotriva deciziei examinatorului în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009].
6 Prin Decizia din 17 decembrie 2007 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac și a confirmat decizia examinatorului.
7 În decizia atacată, camera de recurs a considerat că motivele absolute de refuz avute în vedere la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 erau aplicabile în zonele germanofone și anglofone ale Comunității. Aceste dispoziții coroborate cu cele ale articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 s‑ar fi opus, așadar, înregistrării mărcii Vektor‑Lycopin.
8 În ceea ce privește aplicarea motivului absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs a confirmat aprecierile examinatorului potrivit cărora, în primul rând, termenul „Vektor” (vector) din limba germană se folosește în industria genetică pentru a desemna moleculele de acid dezoxiribonucleic (ADN) care se folosesc la introducerea de ADN străin într‑o celulă gazdă și, în al doilea rând, termenul „vector” folosit în medicină și în domeniul protecției fitosanitare se referă la organismele ce transmit boli (punctul 18 din decizia atacată).
9 Camera de recurs a confirmat, în plus, observațiile examinatorului potrivit cărora termenul „Lycopin” (lycopen) din limba germană desemnează un carotenoid cu proprietăți antioxidante (punctul 18 din decizia atacată).
10 Totodată, camera de recurs a subliniat că elementele „vektor” și „lycopin” sunt legate printr‑o liniuță de unire, potrivit regulilor limbii germane și limbii engleze (punctul 18 din decizia atacată).
11 În sfârșit, camera de recurs și‑a însușit constatările examinatorului potrivit cărora semnul solicitat, considerat în ansamblu, are o semnificație descriptivă concretă pentru produsele vizate în cererea de înregistrare. Astfel, ar fi vorba despre un supliment alimentar al cărui principiu activ ar putea intra în compoziția unor produse farmaceutice sau a unor produse dietetice de uz medical, respectiv a unor alimente pentru sugari, precum și în compoziția tuturor produselor alimentare din clasele 29 și 30 menționate la punctul 3 de mai sus (punctele 19-21 din decizia atacată).
12 Pe de altă parte, pentru a determina care este publicul relevant, ar trebui incluși nu numai consumatorii, ci și producătorii și comercianții produselor menționate în cererea de înregistrare (punctul 23 din decizia atacată).
Concluziile părților
13 În cadrul cererii introductive, reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– anularea deciziei examinatorului;
– obligarea OAPI să procedeze la înregistrarea mărcii Vektor‑Lycopin;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
15 În ședință, reclamanta a declarat că renunță la al doilea și la al treilea capăt de cerere, renunțare de care s‑a luat act în procesul‑verbal al ședinței.
În drept
16 În susținerea cererii sale de anulare a deciziei atacate, reclamanta invocă două motive: primul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, iar al doilea pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Trebuie examinat mai întâi primul motiv.
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
17 În primul rând, reclamanta susține că semnul Vektor‑Lycopin este alcătuit din două elemente aflate într‑o combinație neobișnuită și nemaiîntâlnită. Semnul Vektor‑Lycopin nu ar apărea nici în dicționare, nici în limba vorbită, nici în limba scrisă. Acesta nu ar fi cunoscut sau utilizat nici în medicină, nici în biologie, nici în fizică, nici în matematică. Semnul Vektor‑Lycopin ar constitui, așadar, un neologism care ar îndeplini criteriul stabilit în jurisprudență potrivit căruia juxtapunerea a doi termeni descriptivi nu este descriptivă dacă, prin caracterul neobișnuit al combinației, semnul în cauză creează o impresie suficient de îndepărtată în raport cu cea produsă de semnificația termenilor care o compun, astfel încât acest semn, considerat în ansamblu, primează în fața însumării elementelor care îl compun. Având un caracter de noutate integral, semnul Vektor‑Lycopin ar fi, ca urmare, necunoscut publicului specializat în medicină, în biologie, în farmacie sau în fizică, precum și consumatorului final.
18 În al doilea rând, reclamanta susține că elementul „vektor” nu ar fi univoc. Camera de recurs a ținut seama numai de semnificația acestui termen în domeniul industriei genetice. Or, termenul menționat ar avea o multitudine de alte semnificații în domenii diferite, cum este cel al fizicii. Restricția semantică la care ar fi procedat camera de recurs ar fi criticabilă, în măsura în care acesta ar fi, fără vreun motiv, defavorabilă reclamantei. În plus, termenul „Vektor” din limba germană propriu domeniului industriei genetice nu ar fi cunoscut nici publicului specializat compus din biologi, fizicieni, medici, farmaciști, matematicieni sau din alți specialiști și cu atât mai puțin consumatorului final mediu al produselor vizate în cererea de înregistrare. Astfel, publicul-țintă nu ar putea deduce din semnul Vektor‑Lycopin că acesta descrie un amestec din extract de lemn‑dulce și tomate. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamanta propune să prezinte Tribunalului rezultatele mai multor sondaje de opinie.
19 În al treilea rând, reclamanta susține că, în situația în care termenul „vektor” ar fi descriptiv, astfel cum pretinde camera de recurs, nicio marcă care ar conține acest termen nu ar putea fi înregistrată. Or, ar exista numeroase mărci comunitare, naționale sau internaționale, care ar conține termenul „vektor”. Poziția adoptată de camera de recurs ar conduce, așadar, potrivit reclamantei, la anularea tuturor mărcilor comunitare care conțin termenul „vektor”, în aplicarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009].
20 În sfârșit, reclamanta susține în integralitate argumentația pe care a prezentat‑o, atât în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii, cât și pe parcursul procedurii în fața camerei de recurs, și că aceasta face parte integrantă din prezenta acțiune.
21 OAPI contestă toate argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
22 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/094, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. În plus, la articolul 7 alineatul (2) din același regulament se precizează că alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Comunității.
23 Astfel, semnele sau indicațiile ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna caracteristici ale produselor sau serviciilor pentru care a fost solicitată înregistrarea, în temeiul Regulamentului nr. 40/94, sunt considerate inapte, prin însăși natura lor, să îndeplinească funcția de indicator al originii pe care o exercită marca, fără a se aduce atingere posibilității ca acestea să dobândească un caracter distinctiv prin utilizare, posibilitate prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009] (Hotărârea Curții din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, Rec., p. I‑12447, punctul 30).
24 Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile descriptive pentru caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine [Hotărârea OAPI/Wrigley, punctul 23 de mai sus, punctul 31, și Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2005, Münchener Rückversicherungs‑Gesellschaft/OAPI (MunichFinancialServices), T‑316/03, Rec., p. II‑1951, punctul 25].
25 Pentru a refuza înregistrarea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca în cauză să fie în mod efectiv utilizate la momentul formulării cererii de înregistrare în scopul descrierii produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea ori a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum arată însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop. Astfel, trebuie refuzată înregistrarea unui semn verbal dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale desemnează o caracteristică a produselor sau a serviciilor vizate (Hotărârea OAPI/Wrigley, punctul 23 de mai sus, punctul 32).
26 Prin urmare, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, OAPI trebuie să aprecieze dacă marca a cărei înregistrare se solicită constituie, în mediile interesate, o descriere a caracteristicilor produselor sau serviciilor vizate sau dacă este rezonabil să se prevadă că, în viitor, aceasta ar putea constitui o astfel de descriere. Dacă, în urma acestei analize, ajunge la concluzia că aceasta este situația, camera de recurs trebuie să refuze, în temeiul dispoziției amintite, să procedeze la înregistrarea mărcii (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, Rec., p. I‑1619, punctul 56).
– În ceea ce privește propunerile de probe formulate de reclamantă
27 În susținerea argumentelor de contestare a faptului că publicul relevant cunoaște sensul pe care camera de recurs l‑a reținut în privința termenului „Vektor” din limba germană, pe de o parte, și a termenilor „vektor‑lycopin”, pe de altă parte, reclamanta propune să prezinte Tribunalului mai multe sondaje de opinie.
28 Trebuie amintit că legalitatea unui act al Uniunii trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept care existau la data adoptării actului. Prin urmare, legalitatea unei decizii a camerei de recurs nu poate fi contestată prin invocarea unor fapte noi în fața Tribunalului decât dacă s‑ar demonstra că, înainte de adoptarea oricărei decizii în speță, camera de recurs trebuia să ia în considerare, din oficiu, aceste fapte în cadrul procedurii administrative. Astfel, în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009], OAPI nu poate să țină seama de faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau de probele pe care nu le‑au prezentat în timp util. În consecință, în cadrul unei acțiuni în anulare, Tribunalul nu poate lua în considerare elementele de fapt de care OAPI nu a avut posibilitatea să ia cunoștință în cadrul procedurii administrative [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2003, HERON Robotunits/OAPI (ROBOTUNITS), T‑222/02, Rec., p. II‑4995, punctele 50 și 51 și jurisprudența citată].
29 În speță, se impune constatarea că sondajele de opinie pe care reclamanta propune să le prezinte Tribunalului nu au fost depuse nici în fața examinatorului, nici în fața camerei de recurs pe parcursul procedurii administrative. Mai mult, reclamanta nu susține că aceste sondaje fuseseră disponibile la data adoptării deciziei atacate. Or, chiar presupunând că rezultatele unor astfel de sondaje ar fi fost disponibile la acea dată, ele nu constituie fapte notorii care ar fi trebuit luate în considerare din oficiu de OAPI, fapte care pot fi cunoscute de orice persoană sau, cel puțin, pot fi cunoscute din surse general accesibile [Hotărârea Tribunalului din 22 iunie 2204, Ruiz‑Picasso și alții/OAPI – DaimlerChrysler (PICARO), T‑185/02, Rec., p. II‑1739, punctul 29, și Hotărârea Tribunalului din 20 aprilie 2005, Atomic Austria/OAPI – Fabricas Agrupadas de Muñecas de Onil (ATOMIC BLITZ), T‑318/03, Rec,. p. II‑1319, punctul 35]. Rezultă că, oricare ar fi valoarea lor probantă, reclamanta nu poate contesta legalitatea deciziei atacate în temeiul unor elemente de probă pe care propune să le prezinte pentru prima dată Tribunalului.
30 Prin urmare, propunerile de probe prezentate de reclamantă trebuie respinse.
– În ceea ce privește trimiterea pe care reclamanta o face la argumentația dezvoltată în cererea sa de înregistrarea a mărcii și pe parcursul procedurii în fața camerei de recurs
31 Reclamanta precizează în cererea introductivă că susține în integralitate argumentația pe care a prezentat‑o în cererea sa de înregistrare a mărcii și pe parcursul procedurii în fața camerei de recurs și că această argumentare face integrantă și din prezenta acțiune.
32 În temeiul articolului 21 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, aplicabil în materia proprietății intelectuale în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) și cu articolul 132 alineatul (1) din acest regulament, cererea introductivă trebuie să cuprindă o expunere sumară a motivelor invocate.
33 Aceste mențiuni trebuie să rezulte din însuși textul cererii și să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații (Hotărârea Curții din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P–C 208/02 P și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctele 94 și 100, și Hotărârea Curții din 18 iulie 2006, Rossi/OAPI, C‑214/05 P, Rec., p. I‑7057, punctul 37).
34 În plus, Tribunalul s‑a pronunțat în sensul că, deși textul cererii poate fi susținut prin trimiteri la pasaje determinate din înscrisurile anexate acesteia, o trimitere globală la alte înscrisuri nu poate suplini absența elementelor esențiale din cererea introductivă [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2005, Sergio Rossi/OAPI – Sissi Rossi (SISSI ROSSI), T‑169/03, Rec., p. II‑685, punctul 30 și jurisprudența citată].
35 Rezultă că, întrucât trimite la înscrisuri depuse de reclamantă în fața OAPI, cererea este inadmisibilă în măsura în care trimiterea globală pe care o conține nu privește motivele și argumentele dezvoltate în cerere (a se vedea în acest sens Hotărârea SISSI ROSSI, punctul 34 de mai sus, punctul 31).
– În ceea ce privește determinarea publicului relevant
36 În decizia atacată, camera de recurs a considerat că publicul relevant cuprinde ansamblul producătorilor și consumatorilor de produse farmaceutice, de uz veterinar și dietetice, de alimente pentru sugari și de alte produse menționate la punctul 3 de mai sus, cu alte cuvinte atât anumite categorii de profesioniști, cât și marele public. Această definiție, care nu este contestată nici de reclamantă, nici de OAPI, trebuie reținută.
37 Prin urmare, trebuie să se analizeze dacă, prin argumentele pe care le invocă, reclamanta reușește să demonstreze că semnul Vektor‑Lycopin nu constituie, pentru publicul relevant definit la punctul 36 de mai sus, o descriere a caracteristicilor produselor vizate și dacă nu este rezonabil să se prevadă că aceasta va fi situația în viitor (a se vedea punctele 25 și 26 de mai sus).
– În ceea ce privește contestarea de către reclamantă a caracterului descriptiv al termenului „lycopin”
38 La punctul 18 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că reclamanta nu a prezentat niciun element detaliat de natură să infirme observațiile examinatorului potrivit cărora elementul „lycopin” (lycopen) desemnează un carotenoid cu proprietăți antioxidante.
39 Reclamanta a contestat, pentru prima oară în ședință, aprecierea camerei de recurs potrivit căreia termenul „lycopin” prezintă un caracter descriptiv. Fără a fi necesar să se analizeze posibilitatea de a prezenta un astfel de argument în acest stadiu al procedurii, trebuie să se observe că reclamanta nu și‑a însoțit susținerea de nicio precizare. În special, reclamanta nu a prezentat niciun argument de natură să repună în discuție sensul termenului „lycopin” reținut de camera de recurs. În aceste condiții, trebuie să se constate că reclamanta nu a reușit să repună în discuție sensul atribuit elementului „lycopin” de către examinator sau de către camera de recurs.
40 Or, în primul rând, acest termen tehnic desemnează un supliment alimentar cunoscut în mod necesar de către o parte a publicului relevant, în special de profesioniștii în prepararea de produse dietetice, farmaceutice și de uz veterinar.
41 În al doilea rând, camera de recurs a demonstrat în decizia atacată că sensul termenului „lycopin” este ușor accesibil consumatorilor tuturor produselor vizate în cererea de înregistrare a mărcii. Sensul termenului „lycopin” figurează, într‑adevăr, în dicționare și pe pagini de internet. Astfel, este probabil că substanța desemnată prin acest termen este cunoscută, de asemenea, de o parte a consumatorilor tuturor produselor menționate la punctul 3 de mai sus.
42 În al treilea rând, consumatorii de produse farmaceutice, de uz veterinar, dietetice și sanitare de uz medical care nu cunosc sensul termenului „lycopin” vor avea adesea tendința de a solicita sfatul acelei părți a publicului relevant care are cunoștințe în materie, mai precis medicilor, farmaciștilor, dieteticienilor și altor comercianți ai produselor în cauză. Astfel, prin intermediul sfaturilor primite de la persoanele abilitate să prescrie produsele sau al informațiilor difuzate prin diferitele mijloace de comunicare în masă, sensul termenului „lycopin” poate fi cunoscut de acea parte a publicului relevant cel mai puțin informată.
43 Așadar, trebuie să se considere că publicul relevant are cunoștință de sensul termenului „lycopin” sau că, cel puțin, este rezonabil să se prevadă că publicul relevant va dobândi această informaţie în viitor (a se vedea punctele 25 și 26 de mai sus).
44 Trebuie de asemenea amintit că, în ceea ce privește ansamblul produselor vizate în cererea de înregistrare, nu este nicidecum exclus ca lycopen să poată fi incorporat în prepararea acestora. Or, din moment ce reclamanta nu și‑a limitat cererea de înregistrare la produse care nu conțin lycopen și care nu pot conține această substanță, se impune constatarea că există sau este rezonabil să se prevadă că va exista în viitor un raport suficient de direct și de concret, în percepția publicului relevant, între elementul „lycopin” și compoziția produselor menționate la punctul 3 de mai sus [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T‑458/05, Rep., p. II‑4721, punctul 94 și jurisprudența citată].
45 Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când considerat că elementul „lycopin” din compunerea mărcii a cărei înregistrare se solicită are un caracter descriptiv în ceea ce privește produsele menționate la punctul 3 de mai sus.
– În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe caracterul polisemantic al elementului „vektor”
46 La punctul 18 din decizia atacată, referindu‑se la un extras dintr‑un dicționar pe care OAPI l‑a prezentat în anexă la memoriul în răspuns, camera de recurs a arătat că, în domeniul industriei genetice, al biologiei, al medicinii și al protecției fitosanitare, elementul „vektor” (vector) are sensul de agent care transmite o moleculă, o substanță sau o boală.
47 Fără a contesta totuși sensul reținut de camera de recurs, reclamanta susține că, în domeniul matematicii și al fizicii, termenul „Vektor” din limba germană are alte semnificații.
48 Or, este suficient ca semnul a cărui înregistrare se solicită să aibă un caracter descriptiv în ce privește cel puțin una dintre semnificațiile sale pentru a antrena imposibilitatea de a înregistra semnul în cauză. Astfel, în aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie respinsă înregistrarea unui semn verbal dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale desemnează caracteristici ale produselor sau serviciilor vizate (Hotărârea OAPI/Wrigley, punctul 23 de mai sus, punctul 32).
49 Se impune constatarea că, în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, elementul „vektor” se combină cu elementul „lycopin”, care, astfel cum a stabilit în mod întemeiat camera de recurs, desemnează o substanță ce poate intra în compoziția produselor menționate la punctul 3 de mai sus (a se vedea punctul 44 de mai sus). Prin urmare, în înțelesul reținut de camera de recurs, elementul „vektor” va evoca, în spiritul publicului relevant, o proprietate a produselor vizate în cererea de înregistrare care constă în capacitatea de a transmite o substanță sau un principiu activ ce poate intra în compoziția acestora din urmă.
50 Rezultă că, în înțelesul reținut de camera de recurs, termenul „Vektor” din limba germană prezintă un caracter descriptiv pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus și că, în aceste condiții, reclamanta nu poate susține în mod util că același termen poate avea alte semnificații în anumite domenii specializate, precum matematica sau fizica.
– În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia semnul Vektor‑Lycopin produce o impresie suficient de îndepărtată în raport cu cea produsă de suma elementelor care îl compun
51 Din cele de mai sus rezultă că atât elementul „vektor”, cât și elementul „lycopin” prezintă un caracter descriptiv pentru produsele vizate în cererea de înregistrare (a se vedea punctele 45 și 50 de mai sus).
52 Reclamanta susține totuși că, în cadrul semnului Vektor‑Lycopin, combinația termenii „vektor” și „lycopin” este neobișnuită și nemaiîntâlnită, acest semn nefiind întâlnit nici în dicționare, nici în limba vorbită, nici în limba scrisă. Potrivit reclamantei, semnul Vektor‑Lycopin creează astfel o impresie suficient de îndepărtată în raport cu cea produsă de semnificația termenilor care o compun, astfel încât acest semn, considerat în ansamblu, primează în fața însumării elementelor care îl compun.
53 Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, juxtapunerea a doi termeni descriptivi poate să nu fie descriptivă dacă, datorită caracterului neobișnuit al combinației, semnul în cauză creează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de semnificația termenilor care o compun, astfel încât acesta, considerat în ansamblu, primează în fața însumării elementelor care îl compun. În această privință, este de asemenea pertinentă analiza termenului în cauză potrivit regulilor lexicale și gramaticale corespunzătoare [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2007, Europig/OAPI (EUROPIG), T‑207/06, Rep., p. II‑1961, punctul 29 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Koninklijke KPN Nederland, punctul 26 de mai sus, punctele 98 și 100].
54 În cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită în speță, cei doi termeni „vektor” și „lycopin” sunt legați printr‑o liniuță de unire. Această modalitate de a combina cuvinte este uzuală, astfel cum a precizat camera de recurs fără a fi contrazisă de reclamantă, atât în limba germană, cât și în limba engleză.
55 În plus, este indiferent pentru aprecierea caracterului descriptiv al unui semn aspectul dacă acesta figurează sau nu figurează în dicționare [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2007, Borco‑Marken‑Import Matthiesen/OAPI (Caipi), T‑405/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 42 și jurisprudența citată].
56 Prin urmare, trebuie să se considere că, în percepția publicului relevant, combinația Vektor‑Lycopin, asociată produselor alimentare, dietetice, sanitare, de uz veterinar și farmaceutice la care se referă cererea de înregistrare, va evoca proprietatea acestor produse de a transmite lycopen. Astfel, publicul relevant, dacă ar fi confruntat cu asocierea semnului a cărui înregistrare se solicită cu produsele vizate în cererea de înregistrare, ar fi determinat să considere că produsele în cauză conțin lycopen și că permit celor care le consumă să asimileze această substanță.
57 Astfel, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la aspectul, controversat, dacă publicul relevant este capabil să înțeleagă că semnul Vektor‑Lycopin desemnează un supliment alimentar pe bază de extract de tomate și de lemn‑dulce fabricat de reclamantă, trebuie să se constate că, în speță, combinația termenilor „vektor” și „lycopin”, precum cea realizată în cadrul semnului Vektor‑Lycopin, va constitui, pentru publicul relevant, o indicație a proprietăților produselor menționate la punctul 3 de mai sus.
58 Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că marca Vektor‑Lycopin este compusă exclusiv din termeni ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna caracteristici ale produselor menționate la punctul 3 de mai sus și că trebuie refuzată înregistrarea în aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94.
– În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe înregistrarea unor mărci ce conțin termenii „vektor” sau „vector”
59 Fără a prezenta totuși cel mai mic element de probă în susținerea afirmațiilor sale, reclamanta înțelege să își întemeieze argumentația pe înregistrarea a numeroase mărci comunitare, naționale sau internaționale, care conțin termenul „vektor”. În ședință, reclamanta s‑a prevalat și de înregistrarea ca marcă comunitară a semnului Vector‑Lycopin.
60 În această privință, trebuie amintit că, într‑adevăr, caracterul înregistrabil al unei mărci nu poate fi apreciat decât în temeiul reglementării comunitare pertinente, astfel cum este interpretată de instanța Uniunii. Prin urmare, împrejurarea că, chiar în cadrul unor sisteme juridice ce conțin norme similare, au fost înregistrate mărci identice sau comparabile cu marca a cărei înregistrare se solicită poate, cel mult, să fie reținută ca element de informare, dar nu prezintă un caracter imperativ pentru OAPI sau pentru instanța Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2001, Sunrider/OAPI (VITALITE), T‑24/00, Rec., p. II‑449, punctul 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2003, Audi/OAPI (TDI), T‑16/02, Rec., p. II‑5167, punctul 40 și jurisprudența citată].
61 În consecință, chiar presupunând că este corect argumentul reclamantei întemeiat pe existența unor înregistrări comunitare, naționale și internaționale, ale unor mărci ce conțin termenul „vektor” și a mărcii Vector‑Lycopin, acest argument este inaplicabil și trebuie înlăturat.
62 În plus, legalitatea deciziilor camerelor de recurs nu poate fi apreciată decât în temeiul reglementării pertinente, și nu al practicii decizionale a acestora [Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T‑106/00, Rec., p. II‑723, punctul 66].
63 Prin urmare, nu este întemeiată, în niciun caz, susținerea reclamantei că, în urma confirmării de către Tribunal a deciziei adoptate în speță de camera de recurs în ceea ce privește înregistrarea mărcii Vektor‑Lycopin, ar trebui să fie anulate pretinsele mărci comunitare anterioare.
64 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se considere că, prin confirmarea refuzului de înregistrare a mărcii dispus de examinator în aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs nu a comis o eroare.
Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
65 Rezultă din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 că este suficient ca unul dintre motivele de refuz enumerate în cuprinsul acestei dispoziții să se aplice pentru ca semnul în cauză să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară (Hotărârea Curții din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, Rec., p. I‑7561, punctul 29).
66 Prin urmare, trebuie respinsă acțiunea în totalitate, fără să fie necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
Cu privire la cheltuielile de judecată
67 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Exalation Ltd la plata cheltuielilor de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 iulie 2010.
Semnături