Acțiune introdusă la 9 iulie 2021 – PB/Comisia

(Cauza T-407/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PB (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocates)

Pârât:Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului

-declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată

în consecință,

-anularea Deciziei Comisiei din 5 mai 2021, notificată la 10 mai 2021, privind recuperarea (i) sumei de 4 241 507 de euro (contractul TACIS/2006/101-510) (suma principală) sau a sumei de 4 674 256,92 euro (suma principală majorată cu dobânzile de întârziere la 30 aprilie 2021), respectiv (ii) a sumei de 1 197 055,86 euro (contractul CARDS/2008/166-429) (suma principală) sau a sumei de 1 298 608,85 euro (suma principală majorată cu dobânzile de întârziere la 30 aprilie 2021) din care ar trebui să se deducă 399 825 de euro;

-obligarea la rambursarea tuturor sumelor eventual recuperate de Comisie în temeiul acestei decizii, la care se adaugă dobânzi de întârziere la rata aplicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 7 puncte;

- obligarea la plata sumei de 10 000 de euro cu titlu de daune interese, sub rezerva modificării;

- obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.    Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului financiar, în măsura în care Comisia nu are nicio creanță împotriva sa și, în orice caz, nicio creanță certă.

2.    Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea formalităților esențiale, a obligației de diligență și a principiului imparțialității consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Reclamantul susține că, în decizia atacată, se arată, pentru a justifica inițierea procedurii de recuperare, că nu a dat curs notei de debit, scrisorii de atenționare și scrisorii de punere în întârziere. Or, prin aceasta, pârâta ar omite, pe de o parte, să precizeze că reclamantul a contestat aceste documente și, pe de altă parte, să menționeze că instanța belgiană s-a declarat competentă să judece acțiunea introdusă de HB în legătură cu cele două contracte. Reclamantul adaugă că pârâta nu și-ar fi îndeplinit nici obligația de motivare, întrucât nu ar fi explicat motivele care au determinat-o, în speță, să decidă în acest fel. În sfârșit, reclamantul consideră că Comisia nu a examinat cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante ale cauzei.

3.    Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei de a adopta deciziile de executare, pe lipsa unui temei juridic și pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantul susține că Comisia nu era competentă să adopte cele două decizii de executare silită în vederea recuperării creanței pe care pretinde că o are împotriva operatorului economic al cărui administrator este reclamantul și pe care îl consideră responsabil în solidar în lipsa unei clauze compromisorii în contractul încheiat între aceștia care să confere instanțelor Uniunii competența de a soluționa litigiile dintre ei în materie contractuală. Or, reclamantul consideră că, dacă Comisia nu este competentă să adopte cele două decizii privind acest operator, nu poate avea nici competența să facă acest lucru în ceea ce îl privește, întrucât cauza acțiunii sale este de natură contractuală.

____________