Acțiune introdusă la 7 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Elenă
(Cauza C-167/14)
Limba de procedură: greaca
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Zavvos și E. Manhaeve)
Pârâtă: Republica Elenă
Concluziile reclamantei
Constatarea faptului că Republica Elenă, prin neadoptarea tuturor dispozițiilor necesare pentru executarea Hotărârii Curții din 25 octombrie 2007 în cauza C-440/06, Comisia/Republica Elenă, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE;
obligarea Republicii Elene la plata către Comisie a penalității indicate, în cuantum de 47 462,40 euro pe zi de întârziere în executarea hotărârii din cauza C-440/06, începând cu ziua pronunțării unei hotărâri în prezenta cauză până la executarea hotărârii din cauza C-440/06;
obligarea Republicii Elene la plata către Comisie a sumei forfetare zilnice de 5 191,20 euro, începând cu ziua pronunțării unei hotărâri în prezenta cauză până la executarea hotărârii din cauza C-440/06, în cazul în care această executare ar interveni la o dată anterioară;
obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În ceea ce privește modalitatea de calculare a penalității cu titlu cominatoriu, Comisia amintește:
A – Importanța dispozițiilor normative care fac obiectul încălcării, și anume articolele 3 și 4 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale1 , directivă care privește colectarea, tratarea și evacuarea apelor urbane reziduale, precum și tratarea și evacuarea apelor uzate care provin din anumite sectoare industriale. Directiva are ca obiect protejarea mediului împotriva deteriorării cauzate de evacuările de ape reziduale menționate anterior.
Comisia susține că evacuarea apelor reziduale netratate (și anume cele care nu au fost supuse niciunui tratament, în lipsa unor sisteme de tratare și/sau de stații de epurare), în apele de suprafață determină o poluare caracterizată printr-un dezechilibru al oxigenului, în condițiile în care aportul de substanțe nutritive (în special, compuși ai azotului și ai fosforului) afectează în mod semnificativ calitatea unor asemenea mase de apă și a ecosistemelor aferente acestora (punând în pericol, de exemplu, populațiile piscicole).
În plus, în ceea ce privește apele urbane reziduale care au fost supuse unui tratament insuficient (stații de epurare care nu efectuează o tratare secundară sau efectuează o tratare secundară neconformă), simpla recurgere la o tratare primară nu este suficientă pentru evitarea tuturor riscurilor de poluare și de deteriorare a calității apei și a ecosistemelor aferente. Astfel, evacuarea excesivă de substanțe nutritive (compuși ai fosforului și ai azotului) în apele de suprafață constituie un factor esențial de creștere a fenomenului de eutrofizare (proliferarea de alge și de plante acvatice), care mărește riscul de dezechilibru al oxigenului în apă, de dispariție a populațiilor piscicole și a altor organisme acvatice și de daune provocate ecosistemelor terestre aferente. Acesta este motivul pentru care articolul 4 din Directiva 91/271/CEE prevede că apele urbane reziduale care provin de la aglomerări cu echivalent-locuitor (EL) mai mare de 15 000 pot fi evacuate numai după ce au făcut obiectul unei tratări secundare sau al unei tratări echivalente.În opinia Comisiei, colectarea și tratarea tuturor apelor urbane reziduale care provin din aglomerări grecești cu EL mai mare de 15 000 sunt de o importanță vitală pentru conservarea și ameliorarea calității apelor de suprafață, a ecosistemelor acvatice și a ecosistemelor terestre care depind direct de masele de apă în cauză, dar și pentru garantarea aplicării integrale și corecte ale celorlalte directive ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, în pofida eforturilor depuse și a măsurilor adoptate de autoritățile elene în ultimii ani, este cert că, până în prezent, dintre cele 23 de aglomerări care au făcut obiectul Hotărârii din 25 octombrie 2007, șase aglomerări cu EL mai mare de 15 000 (cinci dintre acestea în regiunea Attica de est, una dintre regiunile grecești cu
cea mai mare densitate demografică) nu sunt conforme cu dispozițiile articolelor 3 și 4 din Directiva 91/271/CEE. Echivalentul-locuitor al celor șase aglomerări este de 124 000 (16 000 la Lefkimmi, 25 000 la Nea Makri, 17 000 la Markopoulo, 20 000 la Koropi, 18 000 la Rafina și 28 000 la Artemida).B – Consecințele încălcării asupra intereselor cu caracter general și special:Executarea incompletă a hotărârii Curții din cauza C
-
440/06 prezintă riscuri relevante de poluare a mediului și are consecințe asupra sănătății umane. Potrivit Comisiei, executarea incompletă a hotărârii Curții din cauza C-440/06 conduce la o eutrofizare a apelor de suprafață care ar putea pune în pericol, printre altele, situația ecologică și chimică, precum și conservarea ecosistemului acvatic și a celui terestru. În consecință, Comisia apreciază că executarea incompletă a hotărârii poate avea incidență asupra aplicării altor directive ale Uniunii Europene, printre care Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică
comunitară în domeniul apei , Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calității
apei pentru scăldat și Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică .În plus, Comisia susține că executarea incompletă a hotărârii Curții afectează posibilitatea cetățenilor de a beneficia de ape de suprafață suficient de curate pentru a permite practicarea activităților recreative (pescuit, scăldat, sporturi nautice, excursii etc.). Este probabil de asemenea ca executarea incompletă a hotărârii să aibă incidență atât asupra calității apei destinate consumului uman, cât și asupra sănătății umane.