HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
15 iulie 2011(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GOOD LIFE – Marca națională verbală anterioară GOOD LIFE – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Obligație de diligență – Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑108/08,
Zino Davidoff SA, cu sediul în Fribourg (Elveția), reprezentată de H. Kunz‑Hallstein și de R. Kunz‑Hallstein, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnii R. Pethke și J. Laporta Insa, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
I. Kleinakis kai SIA OE, cu sediul în Atena (Grecia), reprezentată de K. Siotou, avocat,
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2007 (cauza R 298/2007-2) privind o procedură de opoziție între I. Kleinakis kai SIA OE și Zino Davidoff SA,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul J. Azizi (raportor), președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen, judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 27 februarie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus de OAPI la grefa Tribunalului la 10 iunie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 30 mai 2008,
având în vedere replica depusă la grefa Tribunalului la 12 noiembrie 2008,
având în vedere memoriul în duplică al OAPI depus la grefa Tribunalului la 15 ianuarie 2009,
în urma ședinței din 2 martie 2011,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 14 iunie 2000, reclamanta, Zino Davidoff SA, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal GOOD LIFE.
3 Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 27/2001 din 26 martie 2001.
5 La 15 iunie 2001, intervenienta, I. Kleinakis kai SIA OE, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), invocând un risc de confuzie, în principal în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
6 Opoziția era întemeiată pe o marcă verbală greacă anterioară GOOD LIFE, înregistrată sub numărul 102703 și care desemnează produsele din clasele 3 și 5, care corespund descrierii următoare: „Parfumerie, cosmetice, mai precis produse parfumate și produse pentru împrospătarea aerului”.
7 La 3 iunie 2005, reclamanta a solicitat să se facă dovada utilizării serioase a mărcii anterioare în Grecia.
8 La 3 octombrie 2005, intervenienta a prezentat următoarele înscrisuri pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii anterioare în Grecia:
– cererea de declarare a nulității mărcii anterioare, formulată de reclamantă, întemeiată pe neutilizarea mărcii, precum și Decizia nr. 2910/2002 din 8 aprilie 2002 a Comitetului administrativ al mărcilor grec (denumită în continuare „decizia elenă”) prin care se respinge această cerere de declarare a nulității;
– 10 facturi cu date cuprinse între 17 mai 2000 și 27 septembrie 2005;
– 17 copii ale unor fotografii care ilustrează interiorul și exteriorul unor puncte de vânzare cu amănuntul, pretinse cliente ale intervenientei;
– fotografii scanate a trei produse care poartă marca GOOD LIFE.
9 La 20 decembrie 2006, divizia de opoziție a respins opoziția în totalitate, întrucât nu ar fi fost demonstrată utilizarea serioasă a mărcii anterioare. Nu ar fi fost menționate și nici prezentate înscrisurile pe care era întemeiată decizia elenă. În plus, numai două dintre înscrisurile prezentate drept dovadă a utilizării serioase s‑ar referi la perioada de referință, iar volumul vânzărilor nu ar fi suficient pentru a se reține utilizarea serioasă a mărcii respective.
10 La 16 februarie 2007, intervenienta a formulat o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de opoziție.
11 Prin decizia din 30 noiembrie 2007 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a admis calea de atac, anulând decizia diviziei de opoziție și trimițându‑i cauza spre soluționare. În opinia camerei de recurs, decizia elenă prin care se reține utilizarea serioasă a mărcii anterioare în Grecia este „absolut corectă în speță” (punctele 19 și 20 din decizia atacată). Pe de altă parte, în vederea dovedirii utilizării serioase, au fost prezentate două facturi și o copie a fotografiei unui punct de vânzare. Facturile din 17 mai 2000 și din 8 ianuarie 2001 ar menționa vânzarea a 19 287 și, respectiv, a 782 de articole care poartă marca anterioară (punctul 22 din decizia atacată). Deși dovezile nu sunt numeroase, ar fi totuși suficiente pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcii anterioare în Grecia (punctul 24 din decizia atacată). Deși niciuna dintre dovezi nu ar putea fi suficientă, în mod individual, pentru a dovedi o utilizare serioasă a mărcii respective, dovezile prezentate de intervenientă, în ansamblu, ținând seama în special de corectitudinea deciziei elene, ar fi suficiente pentru a se reține că marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009] pentru produsele pentru care a fost înregistrată (punctul 26 din decizia atacată).
Concluziile părților
12 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI sau a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
13 OAPI solicită Tribunalului:
– constatarea inadmisibilității celui de al doilea și a celui de al patrulea motiv;
– respingerea acțiunii în rest;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
14 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
15 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă cinci motive, mai precis, în primul rând, motivul întemeiat pe încălcarea principiului legalității, întrucât s‑a ținut seama de decizia elenă, în al doilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] și pe o constatare de fapt eronată, în al treilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea normei 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), în al patrulea rând, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], precum și pe o constatare de fapt eronată și, în al cincilea rând, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 73 a doua teză din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009).
16 În decizia atacată, camera de recurs a reținut existența unei utilizări serioase a mărcii anterioare, întemeindu‑se pe decizia elenă, precum și pe facturile din 17 mai 2000 și din 8 ianuarie 2001.
17 Reclamanta susține că astfel camera de recurs a încălcat principiul legalității, articolul 43 alineatul (2), articolele 73 și 74 din Regulamentul nr. 40/94, precum și norma 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2868/95.
18 OAPI și intervenienta susțin că în mod corect camera de recurs a reținut utilizarea serioasă a mărcii anterioare. Dovezile furnizate ar fi suficiente pentru a se reține că marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase în Grecia în perioada de referință. Factura din 17 mai 2000 s‑ar referi la 19 287 de articole, iar cea din 8 ianuarie 2001, la 782. Cu toate acestea, în memoriul în duplică, OAPI recunoaște existența unei traduceri greșite și, prin urmare, interpretarea eronată de către camera de recurs a acestor facturi, care ar indica o cantitate de articole vândute inferioară celei constatate inițial de divizia de opoziție și preluată de camera de recurs. În opinia OAPI, aceste facturi sunt totuși neglijabile în aprecierea globală a dovezilor privind utilizarea serioasă, printre care principala dovadă ar fi decizia elenă care a determinat camera de recurs să considere că marca anterioară făcuse obiectul unei utilizări serioase.
19 Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că „[OAPI] procedează la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți”. Această dispoziție este o expresie a obligației de diligență potrivit căreia instituția competentă are obligația de a examina cu atenţie și cu imparțialitate toate elementele de fapt și de drept relevante ale cauzei (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, Rec., p. I‑5469, punctul 14, și Hotărârea Curții din 6 noiembrie 2008, Țările de Jos/Comisia, C‑405/07 P, Rep., p. I‑8301, punctul 56, Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1995, Nölle/Consiliul și Comisia, T‑167/94, Rec., p. II‑2589, punctul 73, și Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2005, Arizona Chemical și alții/Comisia, T‑369/03, Rec., p. II‑5839, punctul 85).
20 De asemenea, în cadrul aprecierii aspectului dacă a fost adusă, într‑o măsură suficientă, dovada privind utilizarea serioasă a unei mărci anterioare, revine OAPI și camerelor de recurs să examineze cu atenţie și cu imparțialitate toate elementele de probă prezentate de părțile în litigiu.
21 În prezenta cauză, camera de recurs a întemeiat decizia atacată pe decizia elenă pentru motivul că aceasta este „corectă în speță”, precum și pe facturile din 17 mai 2000 și din 8 ianuarie 2001. Camera de recurs a considerat că, deși niciuna dintre aceste dovezi nu ar putea fi suficientă, în mod individual, pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii anterioare, dovezile în ansamblu sunt suficiente în acest scop (punctul 26 din decizia atacată).
22 În această privință, trebuie să se constate, în primul rând, că, în decizia atacată, camera de recurs se limitează să afirme că, „în opinia [sa], decizia [elenă] este, într‑adevăr, absolut corectă în speță”, recunoscând totodată că această decizie nu conține mențiuni privind natura dovezilor prezentate de părți în procedura administrativă anterioară adoptării acestei decizii.
23 Or, în cazul în care OAPI, inclusiv camerele sale de recurs, decide să se întemeieze pe o decizie națională ca element de probă, ceea ce, în principiu, îi este permis, [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 16 februarie 2000, Procter & Gamble/OAPI (Forma unui săpun), T‑122/99, Rec., p. II‑265, punctul 61, și Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2001, Henkel/OAPI (Tabletă rotundă roșu cu alb), T‑337/99, Rec., p. II‑2597, punctul 58], acesta trebuie, în conformitate cu principiile menționate la punctele 19 și 20 de mai sus, să examineze cu toată atenția necesară și cu diligență dacă acest element de probă este de natură să demonstreze utilizarea serioasă a unei mărci anterioare.
24 În prezenta cauză, o analiză cu diligență a deciziei elene ar fi evidențiat că aceasta face referire în mod lapidar la documentele prezentate și la argumentele invocate de părți în procedura care s‑a finalizat cu adoptarea deciziei. În plus, aceste documente nu au fost depuse la dosarul de pe rolul OAPI și, prin urmare, camera de recurs nu a dispus de ele. Astfel, dovezile prezentate de intervenientă în cursul procedurii aflate pe rolul OAPI nu conțineau niciun document din dosarul procedurii desfășurate în fața autorității elene. În aceste împrejurări, camera de recurs nu a fost în măsură să înțeleagă raționamentul, inclusiv aprecierea dovezilor și nici să identifice dovezile pe care a fost întemeiată decizia elenă prin care s‑a constatat o utilizare serioasă a mărcii anterioare.
25 Or, camera de recurs nu își putea însuși concluzia la care au ajuns autoritățile elene drept dovadă privind utilizarea serioasă a mărcii anterioare fără să examineze mai aprofundat dacă decizia elenă este întemeiată pe elemente de probă concludente, aceste elemente de probă trebuind să fie furnizate de intervenientă. Prin urmare, camera de recurs a încălcat articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 și obligația de diligență, întrucât, în pofida lipsei acestor elemente de probă, a recunoscut o valoare probantă deciziei elene în vederea dovedirii utilizării serioase a mărcii anterioare.
26 În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă este posibil ca totuși camera de recurs să rețină în mod valabil existența dovedirii unei utilizări serioase a mărcii anterioare, întemeindu‑se, în special, pe facturile din 17 mai 2000 și din 8 ianuarie 2001. Or, în această privință, trebuie să se constate că, în urma unei traduceri și a unei interpretări eronate, camera de recurs a dedus în mod greșit din acestea că dovedesc vânzarea a 19 287 și, respectiv, a 782 de articole. Astfel, după cum a arătat reclamanta, iar OAPI a recunoscut în cursul procedurii, rubrica tradusă „cantitate” corespunde în realitate „prețului unitar” în drahme grecești. După cum a recunoscut și OAPI, camera de recurs s‑a întemeiat astfel, în urma unei lipse de diligență la traducere, pe cifre eronate în decizia atacată.
27 Astfel, dintr‑o traducere corectă a facturii din 17 mai 2000 rezultă că în loc de 19 287 de uleiuri esențiale, creme și săpunuri parfumate facturate, au fost vândute doar 30 de uleiuri esențiale, o cremă și 9 săpunuri, mai precis, în total, 40 de produse. În ceea ce privește factura din 8 ianuarie 2001, dintr‑o traducere corectă rezultă că au fost vândute doar 45 de săpunuri din marca anterioară. În schimb, astfel cum a recunoscut OAPI în cursul procedurii, cei 1 500 de săculeți parfumați menționați pe această factură nu poartă mențiunea mărcii anterioare și, prin urmare, nu pot constitui dovada utilizării acesteia. Prin urmare, numărul produselor vândute este în mod semnificativ inferior celui constatat de camera de recurs în decizia atacată. Prin urmare, în cadrul aprecierii facturilor din 17 mai 2000 și din 8 ianuarie 2001, camera de recurs nu a săvârșit o eroare neglijabilă.
28 Având în vedere că decizia elenă nu avea decât o valoare probantă limitată, evaluarea corectă a datelor de pe facturi era determinantă pentru aprecierea utilizării serioase a mărcii anterioare. Or, întrucât aprecierea acestor două facturi este bazată pe o traducere eronată, rezultă că întreaga decizie atacată este afectată de o eroare de apreciere a situației de fapt care provine dintr‑o lipsă de diligență. În consecință, în cursul procedurii administrative care s‑a finalizat prin adoptarea deciziei atacate, camera de recurs a încălcat articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 și obligația de diligență prin omiterea examinării, cu atenție și cu imparțialitate, a tuturor elementelor relevante din cauză. Or, nu este exclus ca, în cazul în care aceste elemente de probă ar fi fost corect analizate, aceasta să fi putut conduce camera de recurs, eventual, la formularea unei aprecieri diferite cu privire la dovada utilizării serioase a mărcii anterioare.
29 Prin urmare, prezenta eroare de procedură este de natură să determine anularea deciziei atacate. Motivul întemeiat pe încălcarea articolului 74 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie admis.
30 În consecință, decizia atacată trebuie anulată, fără să fie necesară examinarea celorlalte motive.
Cu privire la cheltuielile de judecată
31 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
32 În temeiul articolului 87 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură, intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 noiembrie 2007 (cauza R 298/2007-2).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Zino Davidoff SA.
3) I. Kleinakis kai SIA OE suportă propriile cheltuieli de judecată.
Azizi | Cremona | Frimodt Nielsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 iulie 2011.
Semnături