Cauza T‑1/10

Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG) și SNF SAS

împotriva

Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA)

„Acțiune în anulare — REACH — Identificarea acrilamidei drept o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită — Act care nu este supus căilor de atac — Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Noțiune — Acte care produc efecte juridice obligatorii — Acte pregătitoare — Excludere — Decizie a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) de identificare a acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită — Act care nu urmărește să producă efecte de drept — Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 57 și 59)

Pot face obiectul unei acțiuni în anulare toate dispozițiile adoptate de instituțiile, de organele, de oficiile sau de agențiile Uniunii, indiferent de natură și de formă, care vizează să producă efecte juridice. În ceea ce privește actele sau deciziile a căror elaborare se efectuează în cadrul unei proceduri cuprinzând mai multe etape, spre exemplu la capătul unei proceduri interne, nu constituie, în principiu, acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare decât măsurile care stabilesc definitiv, la capătul procedurii respective, poziția instituției, a organului, a oficiului sau a agenției vizate a Uniunii. Rezultă că măsurile preliminare sau de natură pur pregătitoare nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare. Rezultă că măsurile preliminare sau de natură pur pregătitoare nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare.

Trebuie respinsă ca inadmisibilă o acțiune în anulare formulată împotriva unei decizii a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) de identificare a acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită și care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în conformitate cu articolul 59 din acest regulament, întrucât la momentul când trebuie apreciată admisibilitatea acțiunii menționate, respectiv la momentul depunerii cererii, o astfel de decizie nu urmărea să producă efecte juridice față de terți.

Astfel, procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, care constă în identificarea substanțelor care îndeplinesc criteriile vizate la articolul 57 din regulamentul menționat și în stabilirea unei liste a substanțelor candidate, se desfășoară în mai multe etape. Or, deși este adevărat că reiese din termenul „include” de la articolul 59 alineatul (8) din același regulament că organismul ECHA competent să includă o substanță pe lista substanțelor candidate nu dispune de nicio marjă de apreciere privind această includere, întrucât aceasta urmează în mod automat acordul Comitetului statelor membre în acest sens, totuși, anterior includerii unei substanțe pe lista substanțelor candidate în temeiul acestei dispoziții, actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat, nu vizează producerea unor efecte juridice față de terți.

Astfel, în primul rând, obligațiile de informare care decurg din actul adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 și prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 31 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) litera (b), precum și la articolul 33 alineatele (1) și (2) din acest regulament fac trimitere, pe de o parte, la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul amintit și, pe de altă parte, la substanțele incluse pe lista substanțelor candidate sau care figurează pe această listă. Nu reiese din Regulamentul nr. 1907/2006 că legiuitorul avea drept obiectiv ca persoanele care erau subiecte ale acestor obligații să le îndeplinească în etape diferite ale procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat. În schimb, reiese din titlul articolului 59 din acest regulament că funcția efectivă a procedurii prevăzute la acest articol constă în identificarea definitivă a substanțelor care îndeplinesc criteriile vizate la articolul 57 din acest regulament. Rezultă de la alineatul (1) al articolului 59 din regulamentul amintit, care face trimitere la alineatele (2)-(10) ale acestui articol în ceea ce privește procedura de identificare, că includerea unei substanțe pe lista substanțelor candidate, vizată la alineatul (8) al acestui articol, face parte integrantă din această procedură. Trimiterile, pe de o parte, la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul menționat și, pe de altă parte, la substanțele incluse pe lista substanțelor candidate sau care figurează pe aceasta nu pot corespunde, așadar, unor etape diferite din cadrul procedurii de identificare, astfel încât obligațiile respective nu pot exista anterior includerii efective a substanței pe lista substanțelor candidate.

În al doilea rând, în cazul în care ECHA nu primește sau nu prezintă nicio observație referitoare la propunerea de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, aceasta include substanța pe lista substanțelor candidate [articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006]. Într‑un astfel de caz, în cadrul procedurii de identificare în temeiul articolului 59 din regulamentul menționat, nu există o etapă a identificării, tratată separat de un organism distinct al ECHA, precum Comitetul statelor membre, sau de o instituție distinctă, precum Comisia, potrivit alineatelor (8) și (9) ale acestui articol. Or, dat fiind că momentul începând de la care actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat, urmărește să producă efecte juridice nu poate depinde de prezentarea unor observații de către un stat membru, de către ECHA sau de către o parte interesată, numai începând de la includerea acestei substanțe pe lista substanțelor candidate actul respectiv poate urmări să producă efecte juridice.

(a se vedea punctele 39-41, 43, 46-48 și 51)