Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2011 - Verenigde Douaneagenten/Comisia

(Cauza T-32/11)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Verenigde Douaneagenten BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentant: J. van der Meché, avocat)

Pârâtă: Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea deciziei pentru motivele arătate mai jos.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei din 1 octombrie 2010 a Comisiei Europene în cazul REC 02/09.

În temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92¹ și al articolului 871 din Regulamentul nr. 2454/93², Comisia a constatat că reclamanta a acționat cu bună-credință și că a respectat legislația în vigoare în ceea ce privește declarația vamală, că nu există nicio eroare din partea autorităților competente, astfel încât ar putea avea loc o recuperare ulterioară.

În opinia reclamantei, în speță există o eroare în sensul articolului 220 alineatul (2) litera (b) a doua teză din Regulamentul nr. 2913/92. Această teză prevede că, în cazul în care s-a stabilit un statut preferențial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care a implicat autoritățile dintr-o țară terță, se consideră că prezentarea unui certificat incorect prin intermediul acestor autorități reprezintă o eroare. Această ipoteză ar fi aplicabilă în speță.

În plus, în cadrul recuperării ulterioare a taxelor vamale, autoritățile vamale din Țările de Jos ar fi trebuit să dovedească faptul că eliberarea certificatelor incorecte s-ar datora întocmirii unor procese-verbale incorecte de către exportator.

Prin urmare, ar trebui să se concluzioneze că eliberarea unor certificate incorecte de către autoritățile vamale din Curaçao constituie o eroare potrivit articolului 220 alineatul (2) litera (b) a doua teză din Regulamentul nr. 2913/92.

În plus, Comisia a stabilit în cadrul investigației sale că deși reclamanta nu a săvârșit nici manopere de înșelăciune, nici nu a acționat cu neglijență evidentă, aceste împrejurări nu reprezintă circumstanțe specifice, nefiind justificată așadar remiterea.

În acest context, reclamanta susține că decizia privind remiterea avută în vedere potrivit articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92, cuprinsă în decizia atacată, nu a fost adoptată înăuntrul termenului prevăzut la articolul 907 din Regulamentul nr. 2454/93. Prin urmare, autoritățile vamale din Țările de Jos ar trebui să admită cererea de remitere.

Mai mult, în cadrul investigației, Comisia nu a respectat procedura corectă întrucât reclamanta nu a fost audiată și nu i s-a dat ocazia să își exprime în mod util opinia, ceea ce contravine principiului dreptului de a fi ascultat prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pe de altă parte, ar exista circumstanțe specifice întrucât, prin trimiterea la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92, reclamanta ar depinde de documente pe care nu le deține, neavând nici obligația de a le deține.

____________

¹ - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, o2/vol. 5, p. 58).

² - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).