HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
9 septembrie 2008(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare MAGIC SEAT – Marcă figurativă națională anterioară SEAT – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”
În cauza T‑363/06,
Honda Motor Europe Ltd, cu sediul în Slough, Berkshire (Regatul Unit), reprezentată de domnii S. Malynicz, barrister, și N. Cordell, solicitor,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de doamna S. Laitinen și de domnul A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Seat, SA, cu sediul în Barcelona (Spania),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 septembrie 2006 (cauza R 960/2005‑1) privind o procedură de opoziție între Seat, SA și Honda Motor Europe Ltd,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a patra),
compus din domnii O. Czúcz (raportor), președinte, J. D. Cooke și doamna I. Labucka, judecători,
grefier: doamna C. Kantza, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 5 decembrie 2006,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 5 aprilie 2007,
în urma ședinței din 11 martie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 10 decembrie 2001, reclamanta, Honda Motor Europe Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), astfel cum a fost modificat.
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal MAGIC SEAT.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin clasei 12 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund următoarei descrieri: „Scaune de vehicule și mecanisme pentru scaune de vehicule, și piese, părți componente și accesorii ale acestor produse”.
4 Cererea a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 70/2002 din 2 septembrie 2002.
5 La 7 octombrie 2002, Seat, SA a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 împotriva înregistrării mărcii comunitare solicitate pentru toate produsele vizate de aceasta din urmă.
6 Opoziția se întemeia în special pe marcă figurativă spaniolă nr. 2189822 înregistrată la 3 martie 1999 pentru produsele „vehicule terestre, cuplaje și organe de transmisie, precum și alte componente și piese de schimb pentru vehicule terestre neincluse în alte clase; aparate de locomoție pe uscat, în aer sau pe apă” din clasa 12, reprezentată în continuare:
7 Unul dintre motivele invocate în susținerea opoziției a fost riscul de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, între marca solicitată și marca anterioară. În susținerea opoziției, Seat a invocat de asemenea renumele mărcii sale, în special în Spania.
8 Prin Decizia din 10 iunie 2005, divizia de opoziție a admis opoziția pentru motivul că există un risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară ținând cont de identitatea produselor și de similitudinea mărcilor în cauză. Pe de altă parte, aceasta a precizat că, având în vedere această concluzie, examinarea caracterului distinctiv sporit al mărcii anterioare nu era necesară.
9 La 5 august 2005, reclamanta a introdus recurs la OAPI împotriva acestei decizii.
10 Prin Decizia din 7 septembrie 2006 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a respins recursul în totalitate. Aceasta și‑a motivat decizia arătând că există un risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară, întrucât produsele în cauză sunt identice, iar semnele în conflict sunt similare. Camera de recurs și‑a întemeiat această ultimă concluzie pe constatarea că semnele în conflict sunt, într‑o anumită măsură, similare din punct de vedere vizual, că sunt similare din punct de vedere fonetic și că riscă să fie percepute ca fiind similare din punct de vedere conceptual. Camera de recurs a subliniat de asemenea că marca anterioară are un caracter distinctiv ridicat în Spania datorită renumelui său. Camera de recurs a adăugat că, și în cazul în care consumatorii nu ar confunda semnele între ele și ar sesiza diferența dintre ele, aceștia riscă totuși să le asocieze și să presupună că au aceeași origine comercială.
Concluziile părților
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
12 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
13 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă, în esență, un singur motiv întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
Argumentele părților
14 În ceea ce privește compararea vizuală a semnelor în cauză, reclamanta susține că importanța logoului „S” al mărcii anterioare a fost subestimată de camera de recurs prin faptul că a considerat că acesta ar fi perceput drept un element decorativ sau drept prima literă a cuvântului „seat”. Această concluzie ar contrazice de altfel afirmația conținută în decizia atacată potrivit căreia cele două mărci diferă din punct de vedere vizual prin prezența acestui logo în marca anterioară și a cuvântului „magic” în marca solicitată. Logoul „S” ar fi elementul vizual dominant al mărcii anterioare în timp ce, la marca solicitată, cuvântul „magic” ar atrage imediat atenția. Prin urmare, camera de recurs ar fi trebuit să concluzioneze că, în ansamblu, există o similitudine vizuală foarte slabă între semnele în conflict. Pe de altă parte, logoul „S” ar fi un semn foarte cunoscut și distinctiv, precum logourile aparținând Citroën, Peugeot, Audi, Mercedes, Toyota și Honda. Neglijarea sa ar însemna să se confere o protecție pur verbală unei mărci figurative sau complexe, ceea ce nu poate fi admis în economia mărcii comunitare, mărcile meritând adesea protecție numai datorită elementului lor emblematic. În sfârșit, neluarea în considerare a elementului emblematic în speță ar fi un act inacceptabil de „descompunere radicală” a mărcii complexe [Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2005, Canali Ireland/OAPI – Canal Jean (CANAL JEAN CO. NEW YORK), T‑301/03, Rec., p. II‑2479, punctul 48]. În ședință, reclamanta a invocat în susținerea acestui argument și Hotărârea Curții din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI (C‑193/06 P).
15 În ceea ce privește compararea fonetică a mărcilor în cauză, camera de recurs ar fi concluzionat în mod greșit că semnele sunt similare. Pe de o parte, consumatorul spaniol nu ar pronunța termenul „magic” ca pe un cuvânt spaniol, întrucât acest cuvânt nu ar exista în limba spaniolă și, în consecință, marca solicitată apreciată în ansamblul său nu ar fi nici ea pronunțată ca o expresie spaniolă. Pe de altă parte, camera de recurs nu ar fi ținut cont nici de faptul că „magic” este primul cuvânt al mărcii MAGIC SEAT, astfel încât diferențele fonetice față de marca anterioară SEAT s‑ar regăsi la începutul mărcii solicitate.
16 În ceea ce privește compararea conceptuală, reclamanta reproșează camerei de recurs că ar fi considerat cuvântul „seat” drept lipsit de vreo semnificație ca atare în spaniolă și că nu ar fi examinat marca anterioară ca întreg, care este compusă din cuvântul „seat” și din logoul „S” și care ar fi imediat și clar înțeleasă de consumatorul spaniol ca desemnând celebrul constructor spaniol de automobile Seat. În ceea ce privește marca solicitată MAGIC SEAT, cuvântul „magic”, deși prezintă similitudini față de cuvântul spaniol „mágico”, ar fi înțeles ca având o semnificație în limba engleză sau cel puțin într‑o altă limbă decât spaniola, dar în niciun caz ca o referire la societatea de automobile spaniolă Seat. În consecință, diferența conceptuală dintre mărci ar neutraliza o eventuală similitudine vizuală sau fonetică. În plus, camera de recurs nu ar fi ținut cont de probele prezentate de reclamantă privind modul în care consumatorii spanioli ar putea percepe marca MAGIC SEAT, în special de raportul întocmit de domnul S., potrivit căruia consumatorii spanioli care vorbesc limba engleză ar recunoaște în „magic” un termen englezesc, pe când cei care nu cunosc această limbă l‑ar putea considera similar cuvântului spaniol „mágico”, astfel încât marca MAGIC SEAT ar fi percepută în ansamblul său ca o expresie englezească sau cel puțin ca o expresie într‑o limbă străină.
17 În ceea ce privește riscul de confuzie, patru factori ar pleda împotriva existenței sale în speță. În primul rând, scaunele de vehicule ar fi uneori destul de costisitoare și, în consecință, cumpărătorii ar manifesta în privința acestora un nivel de atenție relativ ridicat. În al doilea rând, cumpărarea lor s‑ar face de regulă cu asistență profesionistă. În al treilea rând, chiar și atunci când aceste produse sunt achiziționate fără ajutor profesionist, consumatorii, probabil amatori de automobile sau membri ai unui club automobilistic, ar fi totuși bine informați. În sfârșit, orice persoană, profesionistă sau nu, ar avea în special grijă să se asigure că achiziționează scaunul corespunzător mașinii vizate. Pe de altă parte, camera de recurs ar fi omis să țină cont de avizul expertului, domnul G., din care ar rezulta că scaunele de vehicule sunt de regulă comercializate prin dealeri autorizați, că acestea sunt vândute ca echipament original sau ca articole de pe piața secundară a pieselor de schimb, că sunt cumpărate în general de către cunoscători și că și scaunele de vehicule de pe piața secundară de piese de schimb necesită un kit de montare corespunzător modelului de mașină.
18 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
19 În sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă în special mărcile înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare.
20 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți în speță, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30‑33 și jurisprudența citată].
21 În speță, marca anterioară pe care se întemeiază opoziția este marca figurativă spaniolă SEAT. Astfel cum a constatat camera de recurs în decizia atacată, teritoriul relevant în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 este teritoriul spaniol. Pe de altă parte, ținând cont de natura produselor, publicul relevant este compus, pe de o parte, din dealerii de automobile, din proprietarii de garaje și din mecanici și, pe de altă parte, din consumatorii medii care vor fi probabil asistați de un mecanic sau de alți profesioniști competenți în domeniu în momentul schimbării sau al reparării oricărei componente, care poate avea legătură cu un scaun de automobil. Această definiție a publicului relevant nu este de altfel contestată de reclamantă.
22 Referitor la compararea produselor vizate, în mod întemeiat camera de recurs a considerat, fără ca reclamanta să se opună în privința acestui aspect, că produsele în cauză sunt identice în măsura în care produsele desemnate în cererea de înregistrare, respectiv „scaune de vehicule și mecanisme pentru scaune de vehicule, piese, părți componente și accesorii ale acestor produse”, sunt incluse în definiția mai largă a anumitor produse acoperite de marca anterioară, și anume „componente și piese de schimb pentru vehicule terestre”.
Cu privire la compararea semnelor
23 Astfel cum rezultă din jurisprudența constantă, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 14 octombrie 2003, Phillips‑Van Heusen/OAPI – Pash Textilvertrieb und Einzelhandel (BASS), T‑292/01, Rec., p. II‑4335, punctul 47 și jurisprudența citată].
24 În ceea ce privește, în primul rând, compararea vizuală a semnelor în conflict, trebuie amintit că nimic nu se opune posibilității de a verifica existența unei similitudini vizuale între o marcă verbală și o marcă figurativă, dat fiind că aceste două tipuri de mărci au o configurație grafică capabilă să dea naștere unei impresii vizuale [Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2002, Vedial/OAPI – France Distribution (HUBERT), T‑110/01, Rec., p. II‑5275, punctul 51, și Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2005, Chum/OAPI – Star TV (STAR TV), T‑359/02, Rec., p. II‑1515, punctul 43].
25 În această privință, trebuie apreciat că o marcă complexă, compusă atât din elemente verbale, cât și din elemente figurative, nu poate fi considerată similară cu o altă marcă, identică sau prezentând o similitudine cu una dintre componentele mărcii complexe decât dacă aceasta constituie elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marca complexă. Această situație se regăsește atunci când această componentă este susceptibilă de a domina singură imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., p. II‑4335, punctul 33, și Hotărârea Tribunalului STAR TV, citată anterior, punctul 44].
26 Această abordare nu implică luarea în considerare a unei singure componente dintr‑o marcă complexă și compararea ei cu o altă marcă. Dimpotrivă, este necesar să se efectueze o astfel de comparare examinându‑se mărcile în cauză în ansamblul lor. Totuși, aceasta nu exclude ca impresia de ansamblu produsă de o marcă complexă în memoria publicului relevant să poată fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale [Hotărârea MATRATZEN, citată anterior, punctul 34, Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2005, Grupo Sada/OAPI – Sadia (GRUPO SADA), T‑31/03, Rec., p. II‑1667, punctul 49].
27 În ceea ce privește evaluarea caracterului dominant al uneia sau al mai multor componente determinate ale unei mărci complexe, trebuie luate în considerare, printre altele, calitățile intrinseci ale fiecăreia dintre aceste componente, comparându‑le cu cele ale celorlalte componente (Hotărârile citate anterior MATRATZEN, punctul 35, și GRUPO SADA, punctul 49).
28 Se impune constatarea faptului că, în speță, cele două semne care trebuie comparate au în comun cuvântul „seat”, căruia îi este atașat, în cazul mărcii anterioare, un logo în formă de „S” stilizat și, în cazul mărcii solicitate, cuvântul „magic”.
29 Camera de recurs a apreciat că termenul „seat” constituie elementul dominant al mărcii anterioare, respectiv elementul pe care consumatorii spanioli îl vor utiliza atunci când vor încerca să identifice marca în ansamblul său.
30 În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, atunci când o marcă este compusă din elemente verbale și figurative, cele dintâi sunt, în principiu, mai distinctive decât celelalte, întrucât consumatorul mediu se va referi mai ușor la produsul în cauză citându‑i denumirea decât descriind elementul figurativ al mărcii [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T‑104/01, Rec., p. II‑4359, punctul 47, și Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2005, Wassen International/OAPI – Stroschein Gesundkost (SELENIUM‑ACE), T‑312/03, Rec., p. II‑2897, punctul 37].
31 În speță, trebuie să se constate că logoul „S” al mărcii anterioare este ușor stilizat, dar nu pare original sau foarte elaborat. Într‑adevăr, acesta este prima literă a elementului verbal „seat” care, chiar dacă este situat sub logoul „S” și este reprodus cu caractere mai mici decât acest logo, este scris totuși cu majuscule de dimensiuni mari, este mai mare decât logoul menționat și este perfect lizibil. În plus, după cum susține în mod întemeiat OAPI și în pofida elementelor la care reclamanta face referire, precum reproducerea logoului „S” pe pagina de gardă a raportului anual al societății Seat sau pe automobilele comercializate de această societate, respectivul logo nu are conținut semantic intrinsec care să îi confere mărcii anterioare caracter distinctiv, ci are mai curând ca obiectiv accentuarea primei litere a cuvântului „seat”.
32 Așadar, camera de recurs a reținut în mod întemeiat la punctul 25 din decizia atacată că, deși logoul ca atare este indiscutabil identificabil prin el însuși, acesta este de asemenea indisolubil legat de elementul verbal „seat”, care are un caracter distinctiv ridicat în Spania datorită renumelui său. Prin urmare, marca anterioară, analizată în ansamblul său, riscă să fie identificată prin elementul verbal „seat”, în timp ce logoul va fi perceput ca un element decorativ sau ca inițiala de la „seat”. În consecință, trebuie confirmată concluzia camerei de recurs potrivit căreia elementul verbal „seat” este elementul dominant al mărcii anterioare.
33 Contrar celor susținute de reclamantă, camera de recurs a aplicat corect jurisprudența potrivit căreia impresia de ansamblu produsă de o marcă complexă în memoria publicului relevant poate fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (Hotărârea Nestlé/OAPI, citată anterior, punctul 42).
34 Rezultă de asemenea că este corectă concluzia camerei de recurs de la punctul 28 din decizia atacată potrivit căreia, din punct de vedere vizual, semnele în cauză sunt similare într‑o anumită măsură, dată fiind prezența elementului comun „seat”, dar ar fi diferite datorită elementului figurativ al mărcii anterioare și datorită cuvântului „magic”, care va fi perceput, în cazul mărcii solicitate, ca fiind calificativ pentru cuvântul „seat” din cauza asemănării sale cu echivalentul său spaniol „mágico”.
35 În sfârșit, trebuie de asemenea respins argumentul reclamantei potrivit căruia punctele 25 și 28 din decizia atacată s‑ar exclude reciproc, întrucât, de la punctul 25, ar rezulta că logoul mărcii anterioare ar fi nesemnificativ și, de la punctul 28, că cele două semne ar fi diferite din punct de vedere vizual datorită prezenței respectivului logo în marca anterioară și datorită cuvântului „magic” în marca solicitată. Într‑adevăr, după cum s‑a arătat mai sus, camera de recurs nu a ignorat logoul „S” la punctul 25 din decizia atacată, dar a considerat că marca respectivă, apreciată ca întreg, este dominată de elementul verbal „seat” și că logoul ar fi perceput ca un element decorativ sau ca inițiala de la „seat”. Astfel, chiar dacă, la punctul 28 din decizia atacată, camera de recurs a recunoscut desigur că, pe plan vizual, mărcile în cauză ar fi diferite datorită elementului figurativ accesoriu al mărcii anterioare și datorită cuvântului „magic” existent în cererea de înregistrare a mărcii, aceasta a apreciat de asemenea că aceste mărci sunt similare într‑o anumită măsură prin prezența în cadrul celor două semne a elementului „seat”, element dominant al mărcii anterioare.
36 În ceea ce privește, în al doilea rând, compararea fonetică a celor două semne în cauză, nu se contestă faptul că elementul figurativ în formă de „S” al mărcii anterioare nu este conceput pentru a fi pronunțat. În plus, trebuie constatat că, astfel cum a subliniat în mod întemeiat camera de recurs fără ca reclamanta să se opună, elementul verbal al mărcii anterioare „seat” va fi pronunțat de publicul relevant în două silabe „se‑at”.
37 În ceea ce privește marca solicitată, trebuie constatat că termenul „seat”, reprodus în cadrul mărcii verbale MAGIC SEAT, riscă să nu fie perceput de publicul relevant ca fiind traducerea în limba engleză a cuvântului „scaun”, chiar în cazul consumatorului care înțelege engleza, în măsura în care acest cuvânt va declanșa imediat o asociere cu denumirea celebrului constructor spaniol de automobile Seat. Contrar celor afirmate de reclamantă, acesta riscă, așadar, să fie pronunțat ca un cuvânt spaniol format din două silabe, și nu într‑o singură silabă, ca în engleză.
38 În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia analiza efectuată de camera de recurs nu ar respecta jurisprudența conform căreia consumatorii în general ar reține mai mult partea de început a unui semn decât partea sa finală, trebuie amintit că această apreciere nu își găsește aplicabilitatea în toate cazurile [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2007, Trek Bicycle/OAPI – Audi (ALLTREK), T‑158/05, punctul 70 și jurisprudența citată] și nu poate, în orice caz, să repună în discuție principiul potrivit căruia, la examinarea similitudinii mărcilor, trebuie luată în considerare impresia de ansamblu produsă de aceste mărci, din moment ce consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca fiind un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia.
39 Or, după cum s‑a arătat anterior, termenul „magic” va fi perceput de publicul relevant drept simplu calificativ pentru cuvântul „seat”, datorită asemănării sale cu termenul spaniol „mágico”, care este pur laudativ. În această privință, trebuie să se observe că rezultă din jurisprudența constantă că, de regulă, publicul nu va considera un element descriptiv care face parte dintr‑o marcă complexă drept elementul distinctiv și dominant al impresiei de ansamblu produse de aceasta [Hotărârea Tribunalului din 3 iulie 2003, Alejandro/OAPI – Anheuser‑Busch (BUDMEN), T‑129/01, Rec., p. II‑2251, punctul 53, și Hotărârea Tribunalului din 6 octombrie 2004, New Look/OAPI – Naulover (NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection), T‑117/03-T‑119/03 și T‑171/03, Rec., p. II‑3471, punctul 34]. Argumentul potrivit căruia publicul relevant nu va pronunța „magic seat” precum o expresie spaniolă, deoarece cuvântul „magic” nu există în această limbă, trebuie respins din același motiv.
40 Rezultă că nu este exclus ca marca solicitată să fie pronunțată „ma‑gic se‑at” cel puțin de către o parte a publicului relevant. În aceste condiții, includerea singurului element verbal al mărcii anterioare în elementul dominant al mărcii solicitate permite să se constate existența unei similitudini fonetice importante între semnele în cauză, aprecierea reținută cu privire la acest aspect de către camera de recurs trebuind, în consecință, să fie confirmată (a se vedea în acest sens Hotărârea NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection, citată anterior, punctul 37).
41 În ultimul rând, în ceea ce privește compararea conceptuală a celor două semne în cauză, trebuie avut în vedere modul eventual în care publicul relevant va înțelege semnele în cauză și mai ales elementul dominant al mărcii anterioare „seat”, comun ambelor semne.
42 În ceea ce privește semnificația mărcii anterioare, pe de o parte, trebuie amintit că logoul „S” nu are conținut semantic intrinsec.
43 Pe de altă parte, camera de recurs a apreciat, la punctul 30 din decizia atacată, că termenul „seat” ca atare este lipsit de orice semnificație în limba spaniolă și constituie acronimul denumirii societății titulare a mărcii anterioare, respectiv Sociedad Española de Automóviles de Turismo. Camera de recurs a adăugat că, datorită renumelui dobândit de către această societate și de marca anterioară, termenul „seat” a devenit identificabil ca marcă de automobile.
44 Această analiză a camerei de recurs trebuie confirmată. Într‑adevăr, termenul „seat” nu există în limba spaniolă, dar a dobândit în această limbă un sens secundar sau o semnificație care îi este proprie în măsura în care desemnează în mod clar constructorul spaniol de automobile Seat (în acest sens, a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, Rec., p. I‑1619, punctul 104). Reclamanta recunoaște de altfel că marca anterioară compusă din logoul și din termenul „seat” va fi percepută imediat de consumatorul relevant ca desemnând celebrul constructor spaniol de automobile Seat.
45 În ceea ce privește marca solicitată MAGIC SEAT, camera de recurs a concluzionat în continuare că riscă să fie percepută ca fiind similară din punct de vedere conceptual cu marca anterioară SEAT, deoarece se compune dintr‑o marcă cu un caracter distinctiv ridicat căreia îi este atașat adjectivul elogios „magic”.
46 Această analiză trebuie de asemenea confirmată în măsura în care nu este exclus ca publicul relevant, în prezența mărcii MAGIC SEAT, care desemnează scaune de vehicule vândute de reclamantă, va asocia mărca menționată cu marca anterioară SEAT și, prin urmare, cu respectivul constructor spaniol de automobile, date fiind renumele mărcii anterioare și caracterul pur laudativ al adjectivului „magic”.
47 Trebuie respinse în acest sens dovezile de ordin lingvistic care, în opinia reclamantei, nu ar fi fost luate în considerare de camera de recurs. Simpla declarație a expertului S. potrivit căreia cea mai mare parte a consumatorilor spanioli ar recunoaște în „magic” un cuvânt englezesc și, deși aceștia îl pot considera asemănător cuvântului spaniol „mágico”, ar percepe totuși marca MAGIC SEAT, apreciată în ansamblul său, ca pe o expresie englezească nu e suficientă pentru a demonstra că o astfel de marcă nu ar fi înțeleasă cel puțin de o parte a publicului relevant ca fiind o expresie spaniolă.
48 Într‑adevăr, este vorba de o opinie care nu are la bază date statistice sau științifice de natură să demonstreze că publicul relevant înțelege engleza. Or, după cum s‑a remarcat anterior, publicul relevant este constituit, pe de o parte, din dealerii de automobile, din proprietarii de garaje și din mecanici și, pe de altă parte, din consumatorii medii care vor fi probabil asistați de un mecanic sau de alți profesioniști competenți în domeniu în momentul schimbării sau al reparării oricărei componente care poate avea legătură cu un scaun de automobil. În această situație, declarația respectivă nu poate fi suficientă pentru a exclude faptul că cel puțin o parte a publicului relevant menționat nu va înțelege marca solicitată ca fiind o expresie străină de limba spaniolă, ci va face o asociere a acesteia cu constructorul spaniol de automobile Seat.
49 În consecință, în măsura în care cele două semne în cauză riscă să fie percepute de cel puțin o parte a publicului relevant ca fiind o referire la constructorul de automobile Seat, camera de recurs a apreciat în mod corect că acestea sunt similare din punct de vedere conceptual.
50 Din moment ce nu există o diferență conceptuală între cele două semne în conflict susceptibilă să neutralizeze similitudinile lor vizuale și fonetice, argumentul reclamantei, întemeiat pe neaplicarea de către camera de recurs a regulii neutralizării, trebuie respins.
51 Rezultă din considerațiile precedente că semnele în conflict apar ca fiind în ansamblu similare, această similitudine rezultând în special din reproducerea elementului dominant „seat” al mărcii anterioare în cadrul mărcii solicitate.
Cu privire la riscul de confuzie
52 Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, întrucât riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi important, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie din cauza faptului că sunt cunoscute pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 20 și jurisprudența citată).
53 Pe de altă parte, în vederea aprecierii globale a riscului de confuzie, consumatorul mediu al categoriei de produse vizate este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat. Cu toate acestea, trebuie să se țină cont de faptul că doar rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, ci trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care o păstrează în memorie. Trebuie ținut seama și de faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse în cauză (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 26), precum și de faptul că un public de profesioniști specializați în domeniul produselor vizate este susceptibil să manifeste un grad ridicat de atenție în momentul alegerii acestor produse [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2005, Reckitt Benckiser (España)/OAPI – Aladin (ALADIN), T‑126/03, Rec., p. II‑2861, punctul 96 și jurisprudența citată].
54 În speță, camera de recurs a constatat existența unui risc de confuzie întrucât mărcile sunt similare, marca anterioară are un caracter distinctiv ridicat în Spania datorită renumelui său, iar produsele vizate sunt identice. Camera a precizat, în special, că și în cazul în care publicul relevant nu ar confunda mărcile între ele și ar sesiza diferența dintre ele, acesta riscă totuși să asocieze aceste două semne și să presupună că produsele desemnate au aceeași origine comercială.
55 Rezultă din analiza expusă mai sus că produsele vizate de cele două semne sunt identice și că cele două mărci sunt în ansamblu similare.
56 În plus, nu se contestă faptul că marca anterioară are un caracter distinctiv ridicat în Spania datorită renumelui său astfel încât se bucură de o protecție mai extinsă decât cea a mărcilor al căror caracter distinctiv este mai redus.
57 Rezultă că există un risc ca publicul relevant să creadă că produsele vizate provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că există un risc de confuzie sau de asociere în percepția publicului relevant.
58 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentele reclamantei.
59 În ceea ce privește argumentul potrivit căruia cuvântul „seat” din cererea de înregistrare a mărcii comunitare își pierde sensul secundar de indicator al originii comerciale din cauza asocierii sale cu termenul englezesc „magic”, este suficient să se amintească faptul că, ținând seama de renumele mărcii SEAT și de caracterul descriptiv al termenului „magic”, acesta din urmă riscă să fie perceput de publicul relevant ca fiind calificativ pentru cuvântul „seat”, în special în expresia „magic seat!”, astfel cum a remarcat camera de recurs la punctul 27 din decizia atacată. În plus, după cum subliniază OAPI în înscrisurile sale, această concluzie se coroborează cu faptul că, în statele membre în care nu se vorbește limba engleză, este tot mai frecventă promovarea unor mărci prin folosirea de termeni englezești pentru intensificarea imaginii lor internaționale și cu faptul că utilizarea cuvântului englezesc „magic” cu valoare de calificativ elogios s‑a extins.
60 În ceea ce privește argumentul întemeiat pe cei patru factori care ar fi trebuit să determine camera de recurs să constate lipsa unui risc de confuzie, și anume prețul relativ ridicat al scaunelor de vehicule, ajutorul furnizat de regulă de către vânzător în momentul cumpărării acestor produse, buna informare a consumatorului acestor produse și faptul că orice consumator, profesionist sau nu, va avea grijă să se asigure de compatibilitatea scaunului cu modelul de mașină avut în vedere, trebuie de asemenea respins.
61 Într‑adevăr, se impune constatarea faptului că reclamanta, prin invocarea acestor patru factori, pare a susține că nivelul de atenție al publicului relevant, profesionist sau nu, este ridicat, ceea ce l‑ar împiedica să facă confuzie între cele două mărci în cauză. În acest sens, trebuie confirmată aprecierea camerei de recurs de la punctul 35 din decizia atacată potrivit căreia existența riscului de confuzie între cele două mărci în cauză nu este deloc afectată de faptul că publicul se compune în mod esențial din specialiști. Într‑adevăr, după cum a subliniat camera de recurs, comercializarea de componente și de piese de schimb pentru automobile nu se limitează la dealeri autorizați ai unei singure mărci astfel încât nu este exclus ca un dealer de automobile sau un mecanic spaniol, care se aprovizionează cu elemente și cu piese de schimb provenind de la diferiți constructori, să presupună că produsele comercializate sub marca solicitată provin de la Seat sau de la un constructor având o legătură economică cu Seat.
62 Pe de altă parte, deși gradul ridicat de atenție al consumatorului relevant îl poate face, desigur, să fie la curent cu privire la caracteristicile tehnice ale scaunelor de vehicule astfel încât să se poată asigura de compatibilitatea acestora cu modelul de mașină avut în vedere, trebuie să se rețină că, ținând cont de identitatea produselor vizate, de similitudinea semnelor în conflict și de caracterul distinctiv ridicat al mărcii anterioare, împrejurarea că publicul relevant este compus din profesioniști nu este suficientă pentru a se exclude posibilitatea ca acesta să creadă că produsele provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic (a se vedea în acest sens Hotărârea ALADIN, citată anterior, punctul 100). Într‑adevăr, deși gradul ridicat de atenție al publicului relevant presupune că acesta se va informa cu privire la scaunele de vehicule și va putea astfel evita comiterea de erori privind compatibilitatea lor cu modelul de mașină avut în vedere, această situație nu îl poate împiedica să creadă că scaunele purtând marca MAGIC SEAT fac parte dintr‑o nouă gamă de produse dezvoltată de celebrul constructor spaniol de automobile Seat.
63 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe pretinsa neluare în considerare de către camera de recurs a declarației expertului G., din care ar rezulta, în opinia reclamantei, că scaunele de vehicule sunt comercializate de regulă de către dealeri autorizați și sunt vândute fie ca echipament original, fie ca piese de schimb, trebuie apreciat ca irelevant în măsura în care, dat fiind că modalitățile de comercializare specifice produselor desemnate de mărci pot varia în timp și depind de opțiunile titularilor acestor mărci, analiza riscului de confuzie între două mărci în perspectivă nu poate depinde de intențiile de comercializare ale titularilor mărcilor, intenții care sunt subiective prin natura lor, indiferent dacă acestea sunt îndeplinite sau nu sunt îndeplinite (Hotărârea Curții din 15 martie 2007, T.I.M.E. ART/OAPI, C‑171/06 P, punctul 59).
64 În plus, în măsura în care reclamanta pretinde că nu a fost luată în considerare de către camera de recurs declarația expertului G. potrivit căreia scaunele de vehicule ar fi în general cumpărate de către cunoscători care nu ar putea fi victime ale confuziei, chiar și scaunele de schimb ar necesita un kit de montare corespunzător modelului de mașină vizat, argumentul său trebuie respins din moment ce s‑a stabilit mai sus că, deși gradul ridicat de atenție al publicului relevant îi va putea servi la evitarea comiterii de erori privind compatibilitatea scaunelor cu modelul de mașină avut în vedere, nu este exclusă existența unui risc de confuzie sau de asociere în ceea ce privește originea lor comercială.
65 Rezultă că singurul motiv invocat în esență de reclamantă nu este întemeiat. În consecință, trebuie respinsă prezenta acțiune.
Cu privire la cheltuielile de judecată
66 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de OAPI, conform concluziilor acestuia.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Honda Motor Europe Ltd la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 septembrie 2008.