Cauza T‑437/08

CDC Hydrogene Peroxide Cartel Damage Claims (CDC Hydrogene Peroxide)

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Cuprinsul dosarului administrativ al unei proceduri în materie de înțelegeri — Refuzarea accesului — Excepție referitoare la protecția intereselor comerciale ale unui terț — Excepție referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit”

Sumarul hotărârii

1.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția intereselor comerciale ale unei persoane determinate — Domeniul de aplicare

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) prima liniuță]

2.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Aplicarea în timp

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]

3.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Domeniul de aplicare

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]

1.      Nu orice informație referitoare la o societate și la relațiile sale comerciale poate fi considerată ca intrând sub incidența protecției care trebuie garantată intereselor comerciale conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în caz contrar fiind împiedicată aplicarea principiului general care constă în a permite publicului accesul cât mai larg posibil la documentele deținute de instituții.

Or, în cadrul unei decizii a Comisiei referitoare la o înțelegere, cuprinsul, care conține numai trimiteri la documentele care figurează în dosarul Comisiei, nu poate fi considerat ca intrând el însuși în sfera intereselor comerciale ale societăților care sunt menționate în acesta, în special în calitate de autoare ale anumitor documente. Astfel, numai în ipoteza în care una dintre coloanele cuprinsului ar conține, pentru unul sau mai multe dintre documentele menționate, informații referitoare la relațiile comerciale ale societăților în cauză, la prețul produselor lor, la structura costurilor acestora, la cotele de piață sau la elemente asemănătoare s‑ar putea considera că divulgarea cuprinsului aduce atingere protecției intereselor comerciale ale societăților menționate.

Pe de altă parte, cuprinsul este un simplu inventar de documente care, în cadrul unei acțiuni în despăgubire introduse împotriva societăților în cauză, nu are, ca atare, decât o valoare probantă relativă. Deși este adevărat că acest inventar poate permite persoanei în cauză să identifice documentele care i‑ar putea fi utile în cadrul unei astfel de acțiuni, nu este mai puțin adevărat că decizia de a dispune sau de a nu dispune prezentarea acestor documente aparține instanței competente să soluționeze această acțiune. În plus, chiar dacă faptul că o societate este expusă unor acțiuni în despăgubire poate, fără îndoială, să aibă drept consecință costuri ridicate, fie și numai sub forma cheltuielilor cu avocații, chiar și în ipoteza în care asemenea acțiuni ar fi ulterior respinse ca neîntemeiate, nu este mai puțin adevărat că interesul unei societăți care a participat la o înțelegere de a evita astfel de acțiuni nu poate fi calificat drept interes comercial și, în orice caz, nu constituie un interes demn de a fi protejat, având în vedere în special dreptul oricărei persoane de a solicita repararea prejudiciului pe care i l‑a cauzat un comportament care poate restrânge sau denatura concurența

(a se vedea punctele 44, 45, 48 și 49)

2.      Din formularea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei rezultă că aceasta nu vizează să protejeze activitățile de anchetă ca atare, ci obiectivul acestor activități, care constă, în cazul unei proceduri în domeniul concurenței, în a verifica dacă a avut loc o încălcare a articolului 81 CE sau a articolului 82 CE și, dacă este cazul, în sancționarea societăților responsabile. Prin urmare, elementele de la dosar aferente diferitor acte de anchetă pot rămâne în sfera excepției în cauză atât timp cât acest obiectiv nu a fost atins, chiar dacă s‑a încheiat ancheta sau inspecția specifică ce a condus la emiterea actului la care se solicită accesul.

Cu toate acestea, trebuie să se considere că activitățile de anchetă într‑o cauză concretă se finalizează prin adoptarea deciziei finale, independent de o eventuală anulare ulterioară a acestei decizii de către instanțele judecătorești, întrucât acesta este momentul în care instituția însăși a considerat procedura ca fiind încheiată.

Astfel, a admite că diferitele documente legate de activități de anchetă fac obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 atât timp cât nu s‑a hotărât cu privire la toate consecințele posibile ale procedurilor jurisdicționale, chiar în cazul în care o acțiune care poate duce eventual la redeschiderea procedurii în fața Comisiei este introdusă la Tribunal, ar echivala cu a condiționa accesul la respectivele documente de evenimente aleatorii, și anume de rezultatul respectivei acțiuni și de consecințele pe care Comisia ar putea să le deducă din acesta. În orice caz, ar fi vorba despre evenimente viitoare și nesigure, care depind de decizii ale societăților destinatare ale deciziei prin care se sancționează o înțelegere și ale diferitor autorități implicate.

O astfel de soluție ar fi contrară obiectivului care constă în garantarea accesului cât mai larg posibil al publicului la documentele provenind de la instituții în scopul de a da cetățenilor posibilitatea să controleze într‑un mod mai eficient legalitatea exercitării prerogativelor de putere publică.

(a se vedea punctele 59, 62, 64 și 65)

3.      Noțiunea de obiective ale activităților de anchetă nu poate fi interpretată de Comisie astfel încât să înglobeze ansamblul politicii sale în materie de combatere și de prevenire a înțelegerilor și astfel să fie invocată la modul general, independent de orice procedură concretă pentru a refuza divulgarea oricărui document susceptibil să aducă atingere politicii Comisiei în materie de înțelegeri și mai ales programului său de clemență, de exemplu în ipoteza în care persoanele care solicită clemență ar trebui să se teamă, în urma divulgării documentelor pe care le‑au prezentat în cadrul cererii lor, de faptul că vor fi expuse în mod preferențial unor acțiuni în despăgubire din partea societăților lezate de o înțelegere și ar putea să se abțină, în viitor, să coopereze cu Comisia.

Astfel, o asemenea interpretare ar echivala cu a permite Comisiei să sustragă de la aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, pe termen nelimitat, orice document care figurează într‑un dosar în materie de concurență, prin simpla referire la o posibilă atingere viitoare adusă programului său de clemență, și este, prin urmare, incompatibilă cu principiul potrivit căruia, având în vedere obiectivul regulamentului menționat, care vizează, conform considerentului (4) al acestuia, „conferirea celui mai mare efect posibil dreptului de acces public la documente”, excepțiile prevăzute la articolul 4 din acest regulament sunt de strictă interpretare și aplicare.

În această privință, în Regulamentul nr. 1049/2001 nu există nimic care să permită să se presupună că politica de concurență a Uniunii ar trebui să beneficieze, în cadrul aplicării acestui regulament, de un tratament diferit în raport cu alte politici ale Uniunii. Nu există, așadar, niciun motiv ca noțiunea de obiective ale activităților de anchetă să fie interpretată diferit în cadrul politicii de concurență în raport cu alte politici ale Uniunii.

(a se vedea punctele 68-72)