HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
27 februarie 2014(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale TEEN VOGUE – Marca națională verbală anterioară VOGUE – Admisibilitate – Calificarea concluziilor – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Identitate sau similitudine a produselor – Similitudinea semnelor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Refuz parțial de înregistrare”
În cauza T‑509/12,
Advance Magazine Publishers, Inc., cu sediul în New York, New York (Statele Unite), reprezentată de C. Aikens, barrister,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de V. Melgar, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Nanso Group Oy, cu sediul în Nokia (Finlanda), reprezentată de M. Tuominen, avocat,
având ca obiect o acțiune împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 septembrie 2012 (cauza R 147/2011‑4) privind o procedură de opoziție între Nanso Group Oy și Advance Magazine Publishers, Inc.,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 noiembrie 2012,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI, depus la grefa Tribunalului la 28 februarie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 15 februarie 2013,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 14 mai 2013,
având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,
având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în consecință, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 31 octombrie 2003, reclamanta, Advance Magazine Publishers, Inc., a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal TEEN VOGUE.
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte cu precădere din clasa 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului, piese și părți componente ale tuturor produselor menționate anterior”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 52/2006 din 25 decembrie 2006.
5 La 23 martie 2007, intervenienta, Nanso Group Oy, a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009) la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția era întemeiată pe următoarele mărci anterioare:
– marca suedeză verbală VOGUE, înregistrată la 24 ianuarie 1969 sub numărul 126124, care desemnează produse din clasa 25 și corespunde următoarei descrieri: „Articole de îmbrăcăminte, inclusiv cizme, încălțăminte și papuci”;
– marca suedeză figurativă înregistrată la 27 august 1934 sub numărul 43934, pentru produse care fac parte din clasa 25, reprodusă în continuare:
– cererea de înregistrare a mărcii finlandeze verbale VOGUE, depusă la 5 octombrie 1998 sub numărul T 199803628, pentru produse din clasa 25;
– denumirea comercială auxiliară depusă VO Gue.
7 Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 La 7 aprilie 2008, reclamanta a prezentat, în cursul procedurii de opoziție, o cerere prin care solicita ca intervenienta să facă dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare invocate în susținerea opoziției, în sensul articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009), în urma căreia divizia de opoziție i‑a solicitat să facă dovada respectivă.
9 La 9 octombrie 2008, intervenienta a furnizat diverse documente în scopul de a demonstra că mărcile anterioare au făcut obiectul unei utilizări serioase.
10 La 16 noiembrie 2010, divizia de opoziție a admis opoziția și a refuzat înregistrarea mărcii solicitate pentru toate produsele în cauză.
11 La 14 ianuarie 2011, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
12 Prin decizia din 17 septembrie 2012 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac și a obligat reclamanta la plata către intervenientă a sumei de 1 200 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în procedura de opoziție și în procedura căii de atac. Aceasta a considerat că divizia de opoziție a admis opoziția în mod întemeiat întrucât nu putea fi exclus un risc de confuzie ca urmare a identității sau a similitudinii produselor acoperite de marca solicitată, și anume articole de îmbrăcăminte și încălțăminte și articole pentru acoperirea capului, și a celor protejate de marca suedeză verbală anterioară VOGUE, marcă a cărei utilizare a apreciat‑o, pe de altă parte, ca suficient de dovedită, însă doar pentru articole de galanterie, precum și ca urmare a similitudinii medii a semnelor în conflict.
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– respingerea opoziției în măsura în care aceasta privește articole pentru acoperirea capului, precum și pantofi, cizme, sandale, cămăși, bluze, rochii, fuste, sacouri, pulovere, costume, jachete, pantaloni, șorturi, costume de baie, mantouri, cravate, șaluri, fulare, bretele și curele;
– obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
15 Trebuie precizat că acțiunea reclamantei, având ca obiect respingerea opoziției pentru anumite produse determinate, urmărește în realitate ca Tribunalul să adopte decizia pe care, potrivit reclamantei, ar fi trebuit să o ia camera de recurs atunci când a fost sesizată. Astfel, din articolul 64 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că, după ce a anulat decizia atacată în fața sa, camera de recurs poate să exercite competențele organului OAPI care a adoptat decizia respectivă acestui organ, în speță să se pronunțe asupra opoziției și să o respingă. În consecință, această măsură figurează printre cele care pot fi adoptate de Tribunal în temeiul competenței sale de modificare consacrate la articolul 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2004, MFE Marienfelde/OAPI − Vétoquinol (HIPOVITON), T‑334/01, Rec., p. II‑2787, punctul 19, Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Koipe/OAPI – Aceites del Sur (La Española), T‑363/04, Rep., p. II‑3355, punctele 29 și 30, și Hotărârea Tribunalului din 6 septembrie 2013, Eurocool Logistik/OAPI – Lenger (EUROCOOL), T‑599/10, nepublicată în Repertoriu, punctul 25 și jurisprudența citată].
16 Cu toate acestea, întrucât acțiunea menționată, cu excepția cererii de obligare a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, nu conține decât un capăt de cerere, trebuie să se statueze că, prin acesta din urmă, reclamanta solicită în mod necesar nu doar modificarea deciziei atacate, ci și anularea acesteia din urmă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 7 noiembrie 2013, Budziewska/OAPI – Puma (Félin bondissant), T‑666/11, nepublicată în Repertoriu, punctul 18 și jurisprudența citată], ceea ce de altfel se deduce din prezentarea motivului unic al reclamantei, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
17 Acțiunea astfel definită este, așadar, admisibilă.
Considerații introductive
18 Trebuie subliniat că, astfel cum rezultă din decizia atacată, camera de recurs, asemenea diviziei de opoziție, și‑a întemeiat respingerea cererii de înregistrare a mărcii solicitate pentru articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte și articole pentru acoperirea capului, din clasa 25, pe existența unui risc de confuzie între marca solicitată și marca suedeză verbală anterioară VOGUE, celelalte mărci anterioare nefiind reținute în susținerea respingerii menționate.
19 În consecință, prezenta acțiune trebuie apreciată doar din perspectiva mărcii suedeze verbale anterioare VOGUE.
Cu privire la încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
20 În cadrul motivului său unic, reclamanta susține că riscul de confuzie dintre marca solicitată și marca suedeză verbală anterioară VOGUE nu se extinde la alte produse decât articolele de galanterie. Aceasta consideră că s‑a săvârșit o eroare de către camera de recurs la compararea impresiei de ansamblu produse, pe de o parte, de marca solicitată și, pe de altă parte, de marca suedeză verbală anterioară VOGUE, neacordându‑se o importanță suficientă elementului „teen”, în condițiile în care este vorba despre elementul verbal care figurează în prima poziție în marca solicitată, iar partea inițială a unei mărci prezintă o importanță deosebită în cadrul impresiei globale produse de această marcă. Potrivit reclamantei, acest element aduce o diferență vizuală semnificativă în raport cu marca suedeză verbală anterioară VOGUE și, din punct de vedere fonetic, se distinge printr‑o silabă suplimentară. Nu se poate susține că elementul „vogue” domină, singur, marca solicitată, cu atât mai mult cu cât, având în vedere că niciuna dintre mărcile aflate în conflict nu are o semnificație în limba suedeză, acestea nu pot fi considerate similare pe plan conceptual. Întrucât, astfel cum susține chiar camera de recurs, marca suedeză verbală anterioară VOGUE are o capacitate distinctivă normală, nu ar rezulta niciun risc suplimentar de confuzie dintr‑un caracter distinctiv mai ridicat decât în mod obișnuit al elementului „vogue”. În ceea ce privește compararea produselor în discuție, camera de recurs nu ar fi ținut seama de toți factorii pertinenți care caracterizează raporturile lor mutuale. Aceasta susține că articolele de galanterie sunt diferite de articolele pentru acoperirea capului datorită funcțiilor lor distincte, precum și a textilelor și a materialelor diferite care sunt utilizate pentru compoziția acestora. Punctele de vânzare sau raioanele marilor magazine în care acestea sunt comercializate ar fi de asemenea diferite. Aceste produse nu ar fi nici complementare, întrucât unele nu sunt importante sau necesare pentru utilizarea celorlalte, nici în concurență, întrucât unele nu le pot înlocui pe celelalte. În cea ce privește comparația dintre articolele de galanterie și încălțăminte, reclamanta recunoaște că aceste articole sunt în parte identice în măsura în care primele includ șosetele și alte articole de lenjerie care se poartă în picioare, dar arată că acest lucru nu este valabil pentru pantofi, cizme și sandale. Mai mult, materiile utilizate, și anume țesături tricotate în primul caz și piele sau imitație de piele în al doilea caz, ar fi diferite și, la fel ca în cazul anterior, produsele menționate nu ar fi în concurență. Chiar și atunci când sunt vândute în același magazin, ar fi comercializate în raioane diferite. Aceste produse nu ar fi în concurență între ele, după cum nici articolele de galanterie nu sunt în concurență cu toate celelalte tipuri de articole de îmbrăcăminte incluse în clasa 25.
21 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
22 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
23 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și asupra produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
24 În vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., p. II‑43, punctul 42 și jurisprudența citată].
25 În speță, trebuie în prealabil să se aprobe aprecierea camerei de recurs, de altfel necontestată de reclamantă, potrivit căreia publicul relevant în raport cu care trebuie analizat riscul de confuzie este publicul larg din Suedia.
Cu privire la compararea produselor
26 Trebuie să se arate că, la punctul 27 din decizia atacată, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că produsele protejate de marca suedeză verbală anterioară VOGUE, a cărei utilizare serioasă a fost demonstrată pentru articolele de galanterie, constituiau articole de îmbrăcăminte și erau, așadar, identice cu „articolele de îmbrăcăminte” vizate de marca solicitată.
27 Camera de recurs a apreciat, pe de altă parte, că articolele de galanterie, de încălțăminte și articolele pentru acoperirea capului erau similare, aspect contestat de reclamantă.
28 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru aprecierea similitudinii dintre produsele în cauză, este necesar să se țină seama de toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție a produselor respective [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, El Corte Inglès/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., p.II‑2579, punctul 37 și jurisprudența citată].
29 Pentru a‑și întemeia concluzia referitoare la similitudinea dintre articolele de galanterie, pe de o parte, și articolele de încălțăminte și pentru acoperirea capului, pe de altă parte, camera de recurs a subliniat că aceste articole aveau în comun în general „natura și finalitatea utilizării, care constă în acoperirea și protejarea unor părți ale corpului uman”. Aceasta a evidențiat de asemenea similitudini între canalele de distribuție ale acestor produse, faptul că erau supuse influenței modei și că publicul relevant avea tendința să le asorteze, ceea ce reflecta caracterul lor complementar (punctul 27 din decizia atacată).
30 În ceea ce privește, mai întâi, similitudinea dintre articolele de galanterie și cele pentru acoperirea capului, trebuie subliniat că, deși diferitele produse în discuție nu se adresează în totalitate aceluiași public, au totuși ca destinație comună să îmbrace persoanele conform modei. Astfel, produsele în cauză, din punctul de vedere al publicului relevant, aparțin aceleiași familii de produse, și anume articolele de îmbrăcăminte la modă. Având în vedere că un număr mare de întreprinderi de modă comercializează sub aceeași marcă articole de îmbrăcăminte având stiluri diferite, nu este exclus ca publicul relevant să perceapă diferitele produse în discuție ca provenind de la aceeași întreprindere [a se vedea în acest sens, în ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte pentru exterior și articolele de lenjerie pentru femei, pe de o parte, și, respectiv, articolele pentru acoperirea capului pentru băieți și adolescenți, pe de altă parte, Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2011, Chabou/OAPI – Chalou (CHABOU), T‑323/10, punctul 34].
31 Având în vedere cele ce precedă, destinația similară a produselor în discuție și împrejurarea că acestea aparțin aceleiași familii de produse întăresc probabilitatea ca acestea să fie distribuite prin aceleași canale și propuse spre vânzare în aceleași magazine. Deși este adevărat, astfel cum subliniază reclamanta, că aceste produse nu sunt în mod necesar comercializate în aceleași magazine sau în departamente identice ale marilor magazine, nu este mai puțin adevărat că ele sunt distribuite de comercianții cu ridicata din sectorul textilelor și vândute în magazine de modă, precum și în mari magazine care propun articole de îmbrăcăminte la modă. Fără a aduce atingere analizei riscului de confuzie efectuate la punctele 48 și 49 de mai jos, trebuie observat că aceste împrejurări sunt de asemenea de natură să întărească, în rândul publicului relevant, sentimentul că produsele în discuție provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic (Hotărârea CHABOU, citată anterior, punctul 37).
32 În ceea ce privește, în continuare, similitudinea dintre articolele de galanterie și articolele de încălțăminte, trebuie de la bun început să se sublinieze că există o complementaritate marcată între articolele de galanterie destinate să acopere picioarele și laba piciorului, în special ciorapi, șosete și ciorapi‑pantalon, și articolele de încălțăminte, întrucât consumatorul mediu al produselor de galanterie menționate asociază în mod frecvent alegerea acestor articole cu cea a articolelor de încălțăminte pe care le poate asorta cu articolele de îmbrăcăminte în discuție. Camera de recurs a subliniat, așadar, în mod întemeiat, la punctul 27 din decizia atacată, dorința publicului relevant de a asorta aceste produse. Rezultă de asemenea din jurisprudența referitoare la similitudinea dintre articolele de îmbrăcăminte în general și articolele de încălțăminte, că legăturile suficient de strânse pe care le prezintă finalitatea acestor produse, detectabile printre altele în faptul că aparțin aceleiași clase, și eventualitatea concretă că pot să fie produse de aceiași operatori sau vândute împreună permit să se concluzioneze că aceste produse pot fi asociate în percepția publicului relevant [Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2004, AVEX/OAPI – Ahlers (a), T‑115/02, Rec., p. II‑2907, punctul 26]. Pentru motivele expuse la începutul acestui punct, considerația este cu atât mai mult valabilă în ceea ce privește articolele de galanterie.
33 În ceea ce privește, în sfârșit, mai extins, similitudinea dintre articolele de galanterie, pe de o parte, și articolele pentru acoperirea capului și de încălțăminte considerate în ansamblu, pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte și articolele pentru acoperirea capului, incluse în clasa 25, deservesc o finalitate comună, întrucât sunt fabricate pentru a acoperi corpul uman, pentru a‑l ascunde, a‑l proteja și a‑l apăra [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2008, Tsakiris‑Mallas/OAPI – Late Editions (exé), T‑96/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 30, și Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2010, 2nine/OAPI – Pacific Sunwear of California (nollie), T‑364/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 33].
34 Prin urmare, în pofida faptului că în compoziția acestor produse intră textile și materiale diferite și că acestea sunt uneori comercializate în puncte de vânzare diferite, camera de recurs le‑a considerat în mod întemeiat similare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
35 Produsele în cauză sunt, așadar, în parte identice și în parte similare.
Cu privire la compararea semnelor
36 Semnele în conflict sunt mărci verbale, marca suedeză verbală anterioară fiind compusă doar din cuvântul „vogue”, în timp ce marca solicitată este compusă din cuvintele „teen” și „vogue”.
37 Trebuie amintit că aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 35 și jurisprudența citată).
38 În speță, camera de recurs a concluzionat în sensul unor similitudini vizuală și fonetică medii între semnele în conflict, excluzând o similitudine conceptuală, pentru motivul că niciunul dintre termenii în discuție nu avea o semnificație în limba suedeză.
– Cu privire la comparația vizuală
39 În primul rând, trebuie constatat, astfel cum a procedat camera de recurs la punctul 29 din decizia atacată, că, deși este adevărat că marca solicitată conține două cuvinte, spre deosebire de marca suedeză verbală anterioară, care nu conține decât unul, nu este mai puțin adevărat că marca suedeză verbală anterioară este înglobată în întregime în marca solicitată. Cuvântul „vogue”, prezent în semnele în conflict, este, în cazul mărcii suedeze verbale anterioare, singurul pe care publicul relevant va putea să îl citească, iar în cazul mărcii solicitate, ultimul cuvânt pe care îl va fi citit. Mai mult, în timp ce cuvântul „teen” are patru litere, cuvântul „vogue” este compus din cinci litere. Din ceea ce precedă rezultă că, referitor la marca solicitată, în privința comparației vizuale, elementul „teen” nu are mai multă importanță decât elementul „vogue”.
40 În al doilea rând, în ceea ce privește invocarea de către reclamantă a jurisprudenței potrivit căreia partea de început a unui semn are importanță specială în impresia globală pe care o produce acest semn [Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2005, L’Oréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, Rec., p. II‑949, punctele 64 și 65, și Hotărârea Tribunalului din 16 decembrie 2008, Focus Magazin Verlag/OAPI – Editorial Planeta (FOCUS Radio), T‑357/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 36], trebuie amintit că această apreciere nu își găsește aplicabilitatea în toate cazurile și nu poate, în orice caz, să infirme principiul potrivit căruia, la examinarea similitudinii mărcilor, trebuie luată în considerare impresia de ansamblu produsă de aceste mărci, din moment ce consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2007, Trek Bicycle/OAPI – Audi (ALLTREK), T‑158/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 70 și jurisprudența citată]. Astfel, în pofida prezenței unui prim element care diferențiază marca solicitată de marca anterioară, acestea pot prezenta o oarecare similitudine vizuală ca urmare a prezenței unui element comun [Hotărârea Tribunalului din 25 noiembrie 2003, Oriental Kitchen/OAPI – Mou Dybfrost (KIAP MOU), T‑286/02, Rec., p. II‑4953, punctele 39-44, Hotărârea Tribunalului din 8 martie 2005, Leder & Schuh/OAPI – Schuhpark Fascies (JELLO Schuhpark), T‑32/03, nepublicată în Repertoriu, punctele 38-47, și Hotărârea Tribunalului din 14 aprilie 2011, Lancôme/OAPI – Focus Magazin Verlag (ACNO FOCUS), T‑466/08, Rep., p. II‑1831, punctele 56-63].
41 Așadar, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat în sensul similitudinii medii a semnelor pe plan vizual ca urmare a prezenței elementului „vogue”, comun respectivelor semne.
– Cu privire la comparația fonetică
42 Camera de recurs a concluzionat de asemenea în sensul unei similitudini fonetice medii a semnelor în conflict, întrucât elementul lor comun, „vogue” se pronunță în același mod în ambele cazuri.
43 Trebuie mai întâi să se arate că prezența elementului „teen” în marca solicitată contribuie, cu siguranță, la diferențierea fonetică a celor două semne în conflict, astfel cum subliniază reclamanta. Cu toate acestea, nu se poate susține că elementul „teen”, ținând seama de concizia sa, prevalează, în această privință, asupra elementului „vogue”, comun celor două semne. În consecință, se poate considera că există o anumită similitudine fonetică între cele două semne luate în ansamblul lor [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2008, Tomorrow Focus/OAPI – Information Builders (Tomorrow Focus), T‑90/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 34, și Hotărârea ACNO FOCUS, citată anterior, punctul 64]. Așadar, reclamanta susține în mod greșit că camera de recurs a apreciat în mod eronat că, din punct de vedere fonetic, semnele în conflict prezentau o similitudine medie.
– Cu privire la compararea conceptuală
44 Camera de recurs a amintit, la punctul 31 din decizia atacată, că niciunul dintre cele două elemente în discuție („teen” și „vogue”) nu avea o semnificație în limba suedeză, aspect care nu a fost contestat. Acesteia îi revine însă și obligația să verifice dacă publicul larg din Suedia, în mare parte anglofon, era în măsură să deosebească sensul acestor două elemente, ceea ce nu a făcut. Considerațiile consacrate acestei probleme de OAPI în memoriul în răspuns nu pot compensa lipsa analizei camerei de recurs în privința cunoștințelor publicului larg din Suedia referitoare la limba engleză. Trebuie, așadar, verificat dacă această examinare incompletă efectuată de camera de recurs, care nu constituie o insuficiență a motivării, întrucât aceasta a indicat în mod clar motivele pentru care aprecia că nu era posibilă efectuarea unei comparații a semnelor pe plan conceptual, ci o apreciere parțial eronată privind aptitudinile publicului relevant, este de natură să afecteze legalitatea deciziei atacate.
45 În speță, pentru partea din publicul larg menționat care cunoaște limba engleză, cuvântul „vogue” ar fi fost înțeles ca un termen în legătură cu moda, cuvântul „teen” desemnând în mod clar adolescenții. De altfel, cuvântul „teenager” se traduce în limba suedeză printr‑un cuvânt construit în mod similar, și anume „tonåring”. Trebuie dedus de aici că expresia „teen vogue” ar fi fost percepută ca o simplă declinare a cuvântului „vogue”, întrucât noțiunea „ceea ce este la modă pentru adolescenți” decurge în mod natural din „ceea ce este la modă”. Această evidentă similitudine conceptuală nu putea, așadar, decât să întărească concluzia camerei de recurs referitoare, mai întâi, la similitudinea semnelor în conflict și, în continuare, la riscul de confuzie. Prin urmare, această eroare referitoare la competențele publicului relevant rămâne fără efect în privința legalității deciziei atacate, fiind amintit faptul că, pentru publicul relevant care nu este anglofon, concluzia camerei de recurs cu privire la absența influenței comparației conceptuale asupra aprecierii similitudinii semnelor rămâne exactă [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 16 septembrie 2013, Gitana/OAPI – Teddy (GITANA), T‑569/11, nepublicată în Repertoriu, punctul 67 și jurisprudența citată].
– Concluzie referitoare la compararea semnelor
46 Camera de recurs a considerat, așadar, în mod întemeiat că, pentru publicul relevant, existau similitudini vizuală și fonetică a semnelor în conflict. În schimb, afirmația potrivit căreia nu poate fi constatată nicio diferență semnificativă între marca suedeză verbală anterioară și marca solicitată, având în vedere lipsa unei semnificații în limba suedeză a elementelor care compun respectiva marcă, este adevărată doar pentru publicul relevant care nu este anglofon. Cu toate acestea, luarea în considerare a publicului relevant anglofon nu ar fi putut conduce decât la concluzia unei similitudini conceptuale a semnelor în conflict.
47 Prin urmare, reclamanta nu este îndreptățită să susțină că semnele în conflict au fost considerate în mod greșit ca fiind similare. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește aspectele vizual, fonetic și conceptual [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., p. II‑4335, punctul 30 și jurisprudența citată].
Cu privire la riscul de confuzie
48 Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 17, și Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, Rec., p. II‑5409, punctul 74].
49 Ținând seama de similitudinile vizuală și fonetică a semnelor în conflict și având în vedere faptul că produsele desemnate prin marca suedeză verbală anterioară VOGUE, pe de o parte, și marca solicitată, pe de altă parte, sunt în parte identice și în parte similare, camera de recurs a concluzionat că exista un risc de confuzie între acestea fără a săvârși o eroare de apreciere și a confirmat astfel decizia diviziei de opoziție prin care s‑a refuzat înregistrarea mărcii solicitate pentru „articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului, piese și părți componente ale tuturor produselor menționate anterior”, din clasa 25.
50 Întrucât motivul unic al reclamantei, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, prezentat în susținerea concluziilor sale atât în anulare, cât și în modificare, nu este întemeiat, trebuie respinsă acțiunea în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
51 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
52 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Advance Magazine Publishers, Inc., la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 27 februarie 2014.
Semnături