Acțiune introdusă la data de 23 martie 2007 - Telecom Italia Media/Comisie

(Cauza T-96/07)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Telecom Italia Media S.p.A. (Roma, Italia) (reprezentanți: prof. F. Bassan și S. Venturini, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

în principal, anularea deciziei Comisiei C(2006) 6634 final din 24 ianuarie 2007 privind ajutorul de stat C 52/2005 (ex NN 88/2005, ex CP 101/2004) și a actelor conexe, anterioare și subsecvente acesteia;

în subsidiar, anularea deciziei Comisiei C(2006) 6634 final, în măsura în care obligă statul italian la recuperarea ajutorului conform regulilor stabilite de aceasta;

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate consecințele legale.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care s-a stabilit că nu este legal ajutorul de stat care prevede subsidii pentru achiziționarea de decodoare digitale, alocat de guvernul italian pentru anii 2004 și 2005. În această privință, trebuie subliniat că, printr-o decizie din aceeași dată, subsidiile pentru achiziționarea de decodoare digitale cu API deschisă (application program interface), prevăzute pentru 2006, au fost considerate legale, în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE.

În opinia reclamantei, diferența dintre ajutorul legal din 2006 și cel ilegal din anii 2004 și 2005 ar consta în faptul că în acești ultimi ani a fost exclusă în mod expres finanțarea pentru decodoarele TV satelit, care este deci exclusă de drept, în timp ce pentru ajutorul din 2006, aceasta este exclusă doar "de fapt", fiind decodorul ales de platforma monopolistă SKY "închis".

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă:

-    eroarea de apreciere săvârșită de pârâtă. În această privință, se arată că:

-    măsura era necesară pentru accelerarea tranziției la digital: termenul prevăzut de lege pentru switch off (2006) nu era (și, oricum, în mod rezonabil, nu putea fi considerat astfel) peremptoriu.

-    măsura nu substituia o inițiativă pe care operatorii ar fi adoptat-o oricum. De fapt, aceștia - datorită caracteristicilor pieței digitale terestre - nu aveau niciun interes să finanțeze achiziționarea de decodoare, întrucât:

(i) nu sunt integrați vertical cu producătorii de software sau de decodoare; (ii) nu au un model de afaceri bazat pe un abonament lunar, care permite recuperarea finanțării în timp și (iii) decodorul terestru poate accepta cartele de la mai mulți operatori, aflați în concurență între ei.

-    măsura nu discrimina operatorii care transmiteau prin satelit, din două motive. În primul rând, întrucât aceștia operează pe o piață diferită, calificată în mod greșit ca unică de către Comisie. În al doilea rând, întrucât acești operatori erau deja excluși de facto, deoarece optaseră încă din perioada SKY - platformă monopolistă în Italia în domeniul televiziunii prin satelit - pentru o platformă proprietate care folosește un standard închis și care nu merită deci să fie susținută, conform celor stabilite de Comisie în decizia referitoare la măsura pentru anul 2006.

-    perioada luată în considerare pentru calcularea efectelor produse de măsură pe piață nu poate fi întregul interval de timp 2004-2005, de vreme ce TIMedia a făcut publicitate pentru și a comercializat prima ofertă pay per view pe piața digitală terestră la 22 ianuarie 2005. În ceea ce privește dies ad quem, nu este posibil să nu se acorde importanță faptului că, începând cu 1 septembrie 2005, subsidiul a fost acordat doar consumatorilor din zonele all digital sau din regiunile (Val d'Aosta și Sardegna) pentru care era prevăzută o încheiere anticipată a tranziției. Subsidiul era limitat pe plan funcțional și teritorial. TIMedia ar putea să restituie ajutorul, în măsura în care acesta nu a generat profit suplimentar în perioada avută în vedere. Într-adevăr, costurile sunt superioare veniturilor, cum este normal în faza de start up. În plus, Comisia solicită ca stabilirea cuantumului care trebuie recuperat să se facă pornind de la profiturile suplimentare generate de numărul adițional de spectatori pe care măsura i-a atras spre televiziunea digitală terestră pay per view. Aceste profituri s-ar calcula multiplicând venitul mediu provenit de la abonați cu numărul de abonați suplimentari estimat. În realitate, profiturile suplimentare se obțin prin scăderea costurilor suplimentare din veniturile suplimentare (nu din cele medii). De fapt, venitul generat de abonatul suplimentar, care este rar tentat să achiziționeze evenimente pay per view, este inferior venitului generat de media abonaților.

-    încălcarea și aplicarea greșită a articolului 87 alineatele (1) și (3) litera (c) din Tratatul CE, în măsura în care Comisia nu a dovedit că măsura denaturează sau amenință să denatureze concurența și, în consecință, constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1). Comisia nu a demonstrat nici cum poate fi aplicată exceptarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) producătorilor de decodoare dar nu și operatorilor de televiziune, care sunt și ei beneficiari indirecți ai acestor decodoare.

-    contradicția internă și lipsa de logică intrinsecă a deciziei atacate.

    În această privință, se subliniază că, în opinia Comisiei, măsura ar fi selectivă, referindu-se numai la anumiți beneficiari indirecți (operatorii de televiziune), nu și la alții (producătorii de decodoare).

____________