Cauza T‑462/13
Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania),
și
Itelazpi, SA
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutoare de stat – Televiziune digitală – Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața internă – Avantaj – Serviciu de interes economic general – Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Ajutoare noi”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2015
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei adresată unui stat membru și prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Acțiunea unei autorități regionale care a acordat ajutorul respectiv – Admisibilitate
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
2. Acțiune în anulare – Condiții de admisibilitate – Formulare a uneia și aceleiași acțiuni de către doi reclamanți – Admisibilitatea acțiunii unuia dintre reclamanți – Necesitatea de a examina admisibilitatea acțiunii în ceea ce îl privește pe al doilea reclamant – Inexistență
(art. 263 TFUE)
3. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere – Prima condiție enunțată în Hotărârea Altmark – Obligații de serviciu public clar definite – Inexistența unei întreprinderi beneficiare care are efectiv sarcina executării unor obligații de serviciu public – Includere în noțiune
[art. 107 alin. (1) TFUE]
4. Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Exercitarea unei activități economice – Organism al statului care exercită o activitate economică și care dispune de personalitate juridică distinctă de acesta – Lipsa incidenței asupra raporturilor financiare dintre stat și organismul respectiv
[art. 107 alin. (1) TFUE]
5. Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Sectorul radiodifuziunii – Determinarea serviciilor de interes economic general – Distincție între prestarea unui serviciu de radiodifuziune și exploatarea rețelelor de radiodifuziune – Admisibilitate
[art. 107 alin. (1) TFUE; Protocolul nr. 29 anexat la Tratatele UE și FUE]
6. Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei – Control jurisdicțional – Libera apreciere a faptelor și a probelor
7. Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Sectorul radiodifuziunii – Definirea unui serviciu de exploatare a rețelelor ca serviciu de interes economic general – Condiție – Respectarea principiului neutralității tehnologice
[art. 107 alin. (1) TFUE și art. 108 TFUE]
8. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere – A patra condiție enunțată în Hotărârea Altmark – Insuficiența unei indicații a costurilor cu investițiile și a costurilor recurente care figurează în convenții – Prestație efectuată de o administrație prin mijloace proprii – Împrejurare insuficientă pentru a garanta un cost mai redus pentru colectivitate
[art. 107 alin. (1) TFUE]
9. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Limite
[art. 107 alin. (3) TFUE]
10. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Comunicarea privind trecerea la radiodifuziunea digitală – Natură juridică – Norme de conduită indicative care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei
[art. 107 alin. (3) TFUE și art. 108 TFUE; Comunicarea COM(2003) 541 final a Comisiei]
11. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Luare în considerare a situației existente la momentul adoptării măsurii
[art. 107 alin. (3) TFUE]
12. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Apreciere în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c), TFUE – Luarea în considerare a unei practici anterioare – Excludere
[art. 107 alin. (3) lit. (c) TFUE]
13. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Intervenții consecutive ale statului între care există legături indisociabile – Aprecierea măsurilor adoptate în ansamblul lor – Admisibilitate
[art. 107 alin. (3) TFUE și art. 108 TFUE]
14. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Măsură de modificare a unei scheme de ajutoare existente – Modificare ce afectează conținutul schemei – Calificare a schemei drept ajutor nou
[art. 108 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1; Regulamentul nr. 794/2004 al Comisiei, art. 4 alin. (1)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 34)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 34)
3. În materie de ajutoare de stat, potrivit primului criteriu din Hotărârea Altmark, întreprinderea beneficiară a unei compensații trebuie să fie efectiv însărcinată cu executarea unor obligații de serviciu public, iar aceste obligații trebuie să fie clar definite.
Deși statele membre dispun de o amplă putere de apreciere cu privire la definirea a ceea ce acestea consideră ca fiind un serviciu de interes economic general (SIEG), totuși, această putere nu este nelimitată și nu poate fi exercitată în mod arbitrar în scopul exclusiv de a sustrage un sector anume de la aplicarea normelor de concurență. Astfel, pentru a putea fi calificat drept SIEG, serviciul în cauză trebuie să fie de un interes economic general care să prezinte caracteristici speciale în raport cu alte activități din viața economică.
În această privință, întinderea controlului efectuat de Tribunal cu privire la aprecierile Comisiei ține seama în mod necesar de faptul că definirea de către un stat membru a unui serviciu drept SIEG nu poate fi pusă în discuție de Comisie decât în cazul unei erori vădite. Acest control trebuie totuși să asigure respectarea anumitor criterii minime care vizează în special prezența unui act de putere publică ce îi învestește pe operatorii în cauză cu o misiune SIEG, precum și caracterul universal și obligatoriu al acestei misiuni.
Astfel, în lipsa unei definiri clare a unui serviciu drept serviciu public, primul criteriu din Hotărârea Altmark nu a fost îndeplinit. În plus, simplul fapt că un serviciu este desemnat ca fiind de interes general în dreptul național nu face ca orice operator care îl efectuează să aibă atribuții de executare a obligațiilor de serviciu public în sensul hotărârii menționate. Astfel, calificarea unui serviciu drept SIEG impune ca atribuțiile gestiunii sale să fie încredințate anumitor întreprinderi.
(a se vedea punctele 42, 50-54 și 57)
4. În ceea ce privește aplicarea normelor de concurență, trebuie să se facă distincția între ipoteza în care statul acționează cu exercitarea autorității publice și cea în care statul exercită activități economice cu caracter industrial sau comercial care constau în oferirea de bunuri sau servicii pe piață. În această privință, este nerelevant dacă statul acționează în mod direct, printr‑un organism care face parte din administrația de stat, sau prin intermediul unui organism căruia i‑a conferit drepturi speciale sau exclusive.
În plus, existența sau inexistența unei personalități juridice distincte de cea a statului, pe care dreptul național o atribuie unui organ care desfășoară activități economice, nu are efect asupra existenței relațiilor financiare dintre stat și acest organ și, prin urmare, asupra posibilității organului respectiv de a beneficia de un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
(a se vedea punctele 61 și 62)
5. În dreptul ajutoarelor de stat, în cadrul controlului calificării unui serviciu drept serviciu de interes economic general, Comisia poate face o distincție între prestarea serviciului de radiodifuziune și exploatarea rețelelor de radiodifuziune.
Desigur, transmisiunea este indispensabilă radiodifuziunii. Totuși, trebuie să se facă o distincție între serviciul de radiodifuziune și cel de exploatare a rețelelor de difuziune. Astfel, este vorba despre două activități distincte, efectuate de întreprinderi distincte care își desfășoară activitatea pe piețe distincte. În timp ce serviciul de radiodifuziune este asigurat de organismele de radiodifuziune, respectiv de operatorii de servicii de televiziune, serviciul de exploatare a rețelelor de difuziune este asigurat de operatori de platforme de emisie a semnalelor, respectiv platforme terestre, prin satelit, prin cablu sau prin acces în bandă largă la internet.
În plus, deși Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre care completează Tratatele UE și FUE se aplică în sectorul radiodifuziunii și, mai precis, al finanțării serviciului public de radiodifuziune acordat organismelor de radiodifuziune, în schimb, finanțarea operatorilor de platforme de emisie a semnalelor nu este vizată de protocolul menționat. Pe de altă parte, obiectivele protocolului menționat prin care se urmărea garantarea nevoilor democratice, sociale și culturale ale unei societăți și conservarea pluralismului în mass‑media nu prezintă nicio legătură cu alegerea tehnologiei de difuziune.
(a se vedea punctele 65-67, 69 și 70)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 71)
7. În materie de ajutoare de stat, rezultă din economia generală a tratatului că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie niciodată să conducă la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Marja de apreciere a statelor membre în ceea ce privește configurarea serviciilor lor de interes economic general nu se poate exercita într‑un mod care să facă posibilă o încălcare a principiului egalității de tratament, care este asigurat, în ceea ce privește serviciul de exploatare a rețelelor, în special prin intermediul principiului neutralității tehnologice.
Astfel, în cazul în care există mai multe platforme de transmisiune, nu se poate considera că una dintre ele este esențială pentru transmisiunea semnalelor de radiodifuziune, fără respectarea principiului neutralității tehnologice. Prin urmare, cu ocazia definirii serviciului de exploatare a unei rețele drept SIEG, autoritățile naționale nu trebuie să discrimineze celelalte platforme. Un sistem de concurență nedenaturată, precum cel prevăzut de Tratatul FUE, nu poate fi garantat decât dacă egalitatea de șanse dintre diferiții operatori economici este asigurată.
Totuși, respectarea principiului neutralității tehnologice nu implică faptul că, în toate cazurile, definirea unei anumite platforme pentru exploatarea rețelelor de radiodifuziune constituie o eroare vădită. Astfel, în cazul în care Comisia nu examinează în mod aprofundat alegerea statului membru, ea nu a poate constata în mod justificat existența unei erori vădite a autorităților naționale în cadrul definirii unei anumite platforme a acestei exploatări. Totuși, o astfel de deficiență este lipsită de consecințe într‑un caz în care primul criteriu din Hotărârea Altmark nu este îndeplinit în lipsa unei definiri clare și precise drept serviciu public a unui serviciu de exploatare a rețelelor de radiodifuziune.
(a se vedea punctele 77-79)
8. În materia ajutoarelor de stat, în scopul de a se aprecia dacă a patra condiție enunțată în Hotărârea Altmark este îndeplinită într‑un caz concret, indicarea costului investiției și a cheltuielilor recurente estimate în convențiile interinstituționale încheiate între administrațiile unei comunități autonome a unui stat membru nu înlocuiește o analiză a costurilor pe care o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător astfel încât să îndeplinească cerințele necesare de serviciu public le‑ar fi înregistrat pentru a executa aceste obligații, luându‑se în considerare atât veniturile aferente, cât și un profit rezonabil pentru executarea acestor obligații.
În plus, simplul fapt că o prestație este efectuată de o administrație prin mijloace proprii nu constituie o garanție a unui cost mai redus pentru colectivitate.
(a se vedea punctele 80, 84 și 87)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 105, 106 și 112)
10. În materie de trecere de la radiodifuziunea analogică la cea digitală, importanța principiului neutralității tehnologice a fost subliniată de Comisie la punctul 2.1.3 din Comunicarea din 2003 privind trecerea la digital. Condiția neutralității tehnologice în sensul acestei comunicări prevede, în particular, că abandonarea difuziunii analogice pe un teritoriu dat nu poate avea loc decât dacă cvasitotalitatea gospodăriilor beneficiază de servicii digitale și că, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv, toate modurile de transmisiune trebuie luate în considerare. Atunci când Comisia adoptă astfel de acte, destinate să precizeze, cu respectarea tratatului, criteriile pe care intenționează să le aplice în cadrul exercitării puterii sale de apreciere, rezultă de aici o autolimitare a acestei puteri, în sensul că îi revine sarcina de a se conforma normelor orientative pe care și le‑a impus ea însăși.
(a se vedea punctul 109)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 116, 119-121, 123 și 124)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 129)
13. În materia ajutoarelor de stat, diferitele intervenții statale la nivel național, regional și comunal trebuie analizate în funcție de efecte, astfel încât, atunci când prezintă legături atât de strânse între ele, pot fi considerate de Comisie un singur sistem de ajutoare acordat de autoritățile publice dintr‑un stat membru.
În plus, în cazul unei scheme de ajutor, Comisia se poate limita să studieze caracteristicile schemei în cauză pentru a aprecia, în motivele deciziei, dacă acest regim a dobândit un caracter adecvat pentru realizarea unuia dintre obiectivele vizate de articolul 107 alineatul (3) TFUE. Așadar, într‑o decizie referitoare la o asemenea schemă, ea nu este obligată să efectueze o analiză a ajutorului acordat în fiecare caz individual în temeiul unei astfel de scheme. Doar în etapa recuperării ajutoarelor este necesar să se verifice situația individuală a fiecărei întreprinderi în cauză.
(a se vedea punctele 133 și 134)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 146-150)