Acțiune introdusă la 15 aprilie 2013 – Eni/Comisia

(Cauza T-211/13)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Eni SpA (Roma, Italia) (reprezentanți : G. M. Roberti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Declararea admisibilității acțiunii;

anularea actelor atacate;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este formulată împotriva Deciziei Comisiei din 26 februarie 2013 [C(2013) 1200 final] de reluare a procedurii de sancționare, precum și împotriva comunicării privind obiecțiunile din 26 februarie 2013 [C(2013)1199] privind o procedură în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE, adoptate în cazul AT.40032-BR/ESBR.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă necompetența Comisiei, întrucât aceasta nu ar putea reactiva procedura de sancționare în scopul modificării deciziei adoptate în cazul BR-ESBR în 2006 și să adopte, totodată, o nouă decizie de sancționare care să reimpună majorarea pentru încălcări repetate.

ENI invocă faptul că Tribunalul, în Hotărârea din 13 iulie 2011 (cauza T-39/07), pe lângă faptul că a dispus anularea în parte a deciziei BR-ESBR din 2006, după ce a constatat o apreciere greșită de către Comisie a circumstanței agravante privind încălcările repetate, și-a exercitat propria competență de fond – în sensul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003 1/2003 – determinând din nou cuantumul amenzii și substituind propria apreciere celei a Comisiei. Pe lângă încălcarea acestor dispoziții, actele atacate contravin și articolului 266 TFUE, principiului atribuirii de competență și principiului echilibrului instituțional prevăzute la articolul 13 TUE, precum și principiului fundamental al procesului echitabil prevăzut la articolul 6 CEDO și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE și principiului ne bis in idem prevăzut la articolul 7 CEDO. ENI susține în plus faptul că, contrar celor afirmate de Comisie, Tribunalul nu a constatat un simplu viciu de formă în privința aplicării circumstanței încălcărilor repetate efectuată de Comisei în decizia BR-ESBR din 2006; inițiativa Comisiei se sprijină astfel pe o premisă de drept și de fapt cu totul eronată și contravine, și sub acest aspect, articolului 7 CEDO.