Cauza T‑406/09
Donau Chemie AG
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața carburii de calciu și a magneziului pentru industriile oțelului și gazului în SEE, cu excepția Irlandei, a Spaniei, a Portugaliei și a Regatului Unit – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Stabilirea prețurilor și împărțirea pieței – Amenzi – Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Circumstanțe atenuante – Cooperare pe parcursul procedurii administrative – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Capacitate de plată”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 14 mai 2014
1. Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond
(art. 253 CE)
2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut
(art. 81 CE și 253 CE)
3. Concurență – Amenzi – Cuantum – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond – Efect – Aplicarea Orientărilor privind calcularea amenzilor – Excludere – Obligația de respectare a principiului egalității de tratament
(art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)
4. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Apreciere – Punere în aplicare a încălcării – Impact real asupra pieței – Criterii distincte
(art. 81 CE; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 22)
5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Modificarea Orientărilor privind calcularea amenzilor – Obligația Comisiei de a‑și respecta practica decizională anterioară – Inexistență
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei]
6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Apreciere – Apreciere de la caz la caz – Luare în considerare a unor criterii care nu sunt menționate în mod expres în orientările adoptate de Comisie
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
7. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Apreciere – Preeminența aspectului intențional al comportamentului asupra efectelor sale
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Încălcare săvârșită de mai multe întreprinderi – Gravitate care trebuie apreciată individual
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Gravitatea participării fiecărei întreprinderi – Distincție
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Rol pasiv sau imitativ al întreprinderii – Criterii de apreciere
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Întreprindere care a aderat la o înțelegere sub efectul unor presiuni – Irelevanță – Lipsa unei circumstanțe atenuante
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Luarea în considerare a capacității de plată reduse a unei întreprinderi – Noțiune – Întreprindere având o dimensiune mai mică în raport cu alți participanți la înțelegere – Excludere
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
13. Concurență – Amenzi – Aplicare – Necesitatea unui beneficiu obținut de întreprindere ca urmare a încălcării – Inexistență – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Inexistența unui beneficiu – Excludere
(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)
14. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Cooperarea întreprinderii incriminate în afara domeniului de aplicare al Comunicării privind clemența – Criterii de apreciere – Luare în considerare a necontestării faptelor de către întreprinderea în cauză – Limite
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Instituirea unui program de aliniere pentru conformarea față de normele de concurență – Luare în considerare neimperativă
(art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23; Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei)
16. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Săvârșire cu intenție sau din neglijență – Noțiune
(art. 81 CE)
17. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Starea financiară defavorabilă a sectorului în cauză – Excludere
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
18. Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Prezentare tardivă a propunerilor de probe – Condiții
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (1)]
19. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Întreprindere care a participat la mai multe componente ale unei încălcări și care a furnizat elemente de probă numai în privința uneia dintre aceste componente – Luare în considerare a participării acestei întreprinderi la alte componente ale încălcării – Inadmisibilitate
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
20. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Atitudinea întreprinderii pe parcursul procedurii administrative – Atitudine care trebuie să faciliteze constatarea încălcării de către Comisie
(art. 81 CE;Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29)
21. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Caracter disuasiv al amenzii – Majorare specifică în cazul întreprinderilor cu o cifră de afaceri deosebit de mare – Putere de apreciere a Comisiei
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctul 30]
22. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Respectarea principiului proporționalității – Obligația de aplicare a unei amenzi strict proporțională cu beneficiile realizate de întreprindere pe piețele vizate – Inexistență
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
23. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Amendă aplicată unei întreprinderi de dimensiune mică sau medie – Amendă care reprezintă un procent foarte apropiat de plafonul de 10 % din cifra sa de afaceri globală – Procent superior celui aplicat altor participanți la înțelegere – Încălcare, determinată de această unică împrejurare, a principiului egalității de tratament – Inexistență
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
24. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Cifră de afaceri care trebuie luată în considerare – Respectarea principiilor egalității de tratament și proporționalității – Acordarea unei reduceri a amenzii având în vedere caracteristicile specifice ale unei întreprinderi, în special în privința riscului unui caracter disproporționat al amenzii – Orientări adoptate de Comisie – Posibilitatea Comisiei de a se îndepărta de acestea – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 37]
25. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Obligația de a lua în considerare situația financiară deficitară a întreprinderii în cauză – Inexistență – Capacitatea de plată reală a întreprinderii într‑un context social și economic particular– Luare în considerare – Condiții
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 35]
26. Concurență – Amenzi – Orientări privind calcularea amenzilor – Natură juridică – Normă de conduită indicativă care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei – Posibilitatea Comisiei de a se îndepărta de aceasta – Condiții
(Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 28)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 29, 30 și 120)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 58-60, 222 și 306-310)
4. În cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE, cu ocazia aprecierii de către Comisie a cuantumului amenzii pe care o va aplica unei întreprinderi, există o diferență între criteriul privind punerea în aplicare sau nu a încălcării și criteriul privind impactul real al încălcării asupra pieței. În ceea ce privește o încălcare constând în împărțirea piețelor, stabilirea cotelor, alocarea clienților, stabilirea prețurilor și schimbul de informații comerciale sensibile, se poate considera că primul dintre cele două criterii a fost îndeplinit dacă se demonstrează că ceea ce se convenise între participanții la o înțelegere a fost pus în mod efectiv în aplicare în practica lor comercială, cu alte cuvinte, că membrii înțelegerii au luat măsuri pentru aplicarea, de exemplu, a prețurilor convenite, anunțându‑le clienților, dând angajaților instrucțiuni să le utilizeze ca bază de negociere și supraveghind aplicarea acestora de către concurenții lor și de către propriile servicii de vânzări.
În ceea ce privește criteriul privind impactul real al unei încălcări asupra pieței, acesta ridică problema efectului real al punerii în aplicare a încălcării asupra concurenței pe piața relevantă. Desigur, deși punerea în aplicare a încălcării constituie un criteriu pertinent care, având în vedere împrejurările specifice fiecărei cauze, poate fi suficient pentru a concluziona că încălcarea în discuție a avut un impact real asupra pieței, nu este mai puțin adevărat că punerea în aplicare a unui acord nu presupune obligatoriu că produce efecte reale. Așadar, criteriile întemeiate pe punerea sau nepunerea în aplicare a încălcării și, respectiv, pe impactul real al acesteia asupra pieței sunt diferite și nu se poate prezuma că, în cazul îndeplinirii celui dintâi, al doilea va fi îndeplinit în mod automat.
(a se vedea punctele 69 și 70)
5. Deși Comisia nu se poate abate de la normele pe care și le‑a impus, cu excepția cazului în care are motive care sunt compatibile cu principiul egalității de tratament, în schimb, are libertatea de a modifica aceste norme sau de a le înlocui. Într‑o situație care face parte din domeniul de aplicare al noilor norme, Comisia nu poate fi criticată că, în vederea stabilirii gravității încălcării, nu a analizat un criteriu care nu este prevăzut de aceste noi norme pentru simplul motiv că analiza acestuia era prevăzută în normele anterioare.
(a se vedea punctele 74, 87, 150-152 și 175)
6. Gravitatea încălcărilor aduse dreptului concurenței al Uniunii trebuie să fie determinată în funcție de numeroase elemente, cum ar fi împrejurările specifice cauzei, contextul acesteia și efectul descurajator al amenzilor, fără să fi fost stabilită o listă obligatorie sau exhaustivă de criterii care trebuie luate în considerare. Astfel, faptul că, prin Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia și‑a precizat poziția cu privire la evaluarea gravității unei încălcări nu se opune ca aceasta să o aprecieze în ansamblu, în funcție de toate împrejurările pertinente, inclusiv elemente care nu sunt menționate în mod expres în Orientări.
Faptul că aceste Orientări nu prevăd în mod expres, pentru determinarea gravității încălcării în vederea stabilirii cuantumului de bază al amenzii, analiza impactului real al încălcării asupra pieței nu se opune examinării de către Comisie și a acestui factor. Cu toate acestea, în susținerea afirmațiilor privind contestarea cuantumului amenzii care i‑a fost aplicată pentru încălcarea normelor de concurență, un reclamant nu se poate limita să afirme că, în scopul aprecierii gravității încălcării, Comisia ar fi trebuit să analizeze și un anumit factor a cărui analiză nu era prevăzută în aceste Orientări. Reclamantul trebuie să demonstreze, în plus, prin ce anume această analiză ar fi modificat aprecierea gravității încălcării reținută de Comisie și ar fi justificat impunerea unei amenzi mai mici.
(a se vedea punctele 76-78)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 81)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 92 și 138)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 93, 95, 115, 117 și 127)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 108, 143 și 144)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 110)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 112)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 145)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 154)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 162, 166 și 169)
16. Pentru ca o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii să poată fi considerată săvârșită cu intenție, iar nu din neglijență, nu este necesar ca întreprinderea în cauză să fi avut cunoștința faptului că restrânge concurența; este suficient ca aceasta să nu fi putut să ignore că acțiunea sa avea ca obiect restrângerea concurenței pe piața comună. Rezultă că faptul că responsabilii unei întreprinderi au cunoștință despre conținutul exact al acestor norme, care poate fi dobândită ca urmare a unui program de formare și de conformare, nu este un prealabil necesar pentru constatarea unei încălcări a acestor norme. Dimpotrivă, în pofida lipsei unei asemenea cunoașteri, este posibil să se constate o încălcare a acelor norme, săvârșită nu doar din neglijență, ci și cu intenție.
(a se vedea punctul 171)
17. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 175)
18. Propunerea de probe ulterior duplicii este posibilă în cazul în care autorul propunerii nu putea, înaintea încheierii procedurii scrise, să dispună de probele respective sau dacă probele propuse tardiv de adversarul său justifică completarea dosarului astfel încât să se asigure respectarea principiului contradictorialității. În ceea ce privește excepția de la normele care reglementează prezentarea propunerilor de probe, articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului impune părților să indice motivele care au determinat întârzierea în propunerea probelor. O asemenea obligație implică recunoașterea competenței instanței de a verifica temeinicia motivării întârzierii cu care au fost propuse aceste probe și, dacă este cazul, conținutul acestora din urmă, precum și, în cazul în care cererea nu este întemeiată corespunzător cerințelor legale, a competenței de a le respinge. A fortiori, aceeași concluzie este valabilă și în ceea ce privește propunerile de probe prezentate după depunerea duplicii.
(a se vedea punctul 212)
19. În vederea stabilirii cotei de reducere adecvate care trebuie aplicată cuantumului unei amenzi care trebuie impusă pentru încălcarea normelor de concurență ale Uniunii, pentru a recompensa o întreprindere pentru cooperarea sa la procedura de constatare a încălcării respective, nu este necesară luarea în considerare a faptului că această amendă sancționează participarea acestei întreprinderi nu numai la componenta încălcării în privința căreia a furnizat elemente de probă cu o valoare adăugată semnificativă, ci și la o altă componentă a aceleiași încălcări, în privința căreia nu a furnizat asemenea elemente.
(a se vedea punctul 229)
20. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 233)
21. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 250)
22. În cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE, cu ocazia aprecierii de către Comisie a cuantumului amenzii pe care o va aplica unei întreprinderi, deși profitul pe care întreprinderea în cauză a putut să îl obțină din încălcare și, mai general, beneficiile pe care le‑a realizat pe piețele vizate de încălcare constituie un element, printre altele, care poate fi luat în considerare în vederea stabilirii cuantumului amenzii, Comisia sau instanța Uniunii, atunci când aceasta își exercită competența de fond în materie de amenzi, nu are obligația să se asigure că acest cuantum va fi direct proporțional cu beneficiile realizate de întreprinderea în cauză pe piețele în discuție ori că nu le va depăși.
(a se vedea punctul 258)
23. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 259)
24. În cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE, cu ocazia aprecierii de către Comisie a cuantumului amenzii pe care o va aplica unei întreprinderi, plafonul de 10 % privind cifra de afaceri a acesteia, stabilit la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, urmărește să evite ca amenzile aplicate de Comisie să fie disproporționate în raport cu importanța acestei întreprinderi. Or, acest plafon nu este suficient pentru a evita caracterul eventual disproporționat al amenzii aplicate în cazul unui negociant care activează în comerțul cu materiale având o valoare ridicată și cu o marjă a profitului redusă.
(a se vedea punctele 266-269, 271, 309 și 310)
25. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 285-290 și 299)
26. Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 prevăd o normă de conduită care indică practica ce trebuie urmată și de la care Comisia nu se poate îndepărta, într‑un caz specific, fără a oferi motive compatibile cu principiul egalității de tratament. În consecință, nu se poate exclude ca, într‑un caz specific, Comisia să fie obligată să se îndepărteze de la propriile orientări, cu condiția să aibă motive compatibile cu principiile generale de drept pe care trebuie să le respecte cu ocazia stabilirii cuantumului amenzii, inclusiv, printre altele, principiul egalității de tratament. Astfel, în conformitate cu ierarhia normelor, prin intermediul unei reguli de conduită internă pe care și‑o impune, o instituție a Uniunii nu poate să renunțe integral la exercitarea unei puteri discreționare care îi este conferită de o dispoziție precum, în speță, articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003.
(a se vedea punctele 306 și 307)