Recurs introdus la 7 octombrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanţei pronunțate la 20 iulie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-86/07, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-402/09 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile recurentului

În orice caz: anularea în tot și fără nicio excepție a ordonanței atacate;

declararea faptului că acțiunea în primă instanță, în cadrul căreia a fost pronunțată ordonanța atacată, era perfect admisibilă în tot și fără nicio excepție;

în principal: admiterea în tot și fără nicio excepție a concluziilor reclamantului din acțiunea în primă instanță;

obligarea pârâtei la rambursarea în favoarea recurentului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de acesta din urmă în legătură atât cu judecata în primă instanţă, cât și cu prezenta judecată în recurs;

în subsidiar: trimiterea prezentei cauze spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice, în complet diferit.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 20 iulie 2009, pronunțate în cauza F-86/07. Această ordonanță a respins în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată o acțiune având ca obiect anularea deciziei prin care Comisia a respins cererea recurentului privind obţinerea efectuării unei anchete cu privire la hărţuirea morală pe care acesta ar fi suferit-o pe parcursul perioadei în care era detașat la Delegaţia Comisiei din Angola, precum și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului rezultat din hărţuirea morală invocată.

În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă următoarele motive:

interpretarea și aplicarea eronată și falsă a noţiunii de anchetă prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din reglementarea comună privind acoperirea riscurilor de accidente și de boală profesională ale funcţionarilor Comunităţilor Europene și a noţiunii de anchetă în scopul de a stabili dacă un funcţionar al unei instituţii a făcut obiectul unei hărţuiri morale;

eroare de drept prin declararea ca inadmisibilă a cererii de anulare a respingerii cererii de anchetă, inclusiv pentru falsa interpretare a noţiunii de lipsă de obiect a acesteia din urmă;

eroare de drept prin declararea ca inadmisibilă a cererii de anulare a raportului IDOC, inclusiv pentru lipsa absolută de motivare, pentru nepronunţarea asupra unui punct fundamental al litigiului și pentru aplicarea în mod eronat în speţă a noţiunii de act pregătitor.

interpretarea eronată a noţiunii de hărţuire morală, precum și a obligaţiei de a dovedi hărţuirea morală, care îi revine persoanei hărţuite;

lipsa absolută a motivării în ceea ce privește afirmaţiile invocate în susţinerea respingerii cererilor de despăgubire.

____________