Cauza T‑287/17
Swemac Innovation AB
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 7 februarie 2019
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală SWEMAC – Denumirea socială sau numele comercial național anterior SWEMAC Medical Appliances AB – Motiv relativ de refuz – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Risc de confuzie – Articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001] – Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] – Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”
1. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Reexaminarea faptelor în lumina probelor prezentate pentru prima dată în fața sa – Excludere
(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)
(a se vedea punctul 18)
2. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Legalitatea deciziei unei camere de recurs – Luarea în considerare, în vederea aplicării dreptului Uniunii, a legislației, a jurisprudenței sau a doctrinei naționale – Admisibilitate
(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)
(a se vedea punctul 20)
3. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unui drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 – Condiții – Interpretare în lumina dreptului Uniunii – Apreciere în raport cu criteriile stabilite de dreptul național care reglementează semnul invocat
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 53 alin. (1) lit. (c)]
(a se vedea punctele 35-37)
4. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității întemeiată pe existența unui drept național anterior – Sarcina probei
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4), art. 53 alin. (1) lit. (c) și art. 56; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 37 lit. (b) pct. (ii)]
(a se vedea punctele 38-40)
5. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Utilizare a mărcii care poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior – Control exercitat de organele competente ale Oficiului și de Tribunal cu privire la dreptul național aplicabil – Stabilirea conținutului legislației naționale
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4), art. 53 alin. (1) lit. (c) și art. 65 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 41-43)
6. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unui drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 – Conflict între dreptul anterior, o denumire socială înregistrată și o altă denumire socială sau marcă neînregistrată pe plan național – Competența Tribunalului
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 53 alin. (1) lit. (c)]
(a se vedea punctele 52-58)
7. Drept național – Trimitere la ordinile juridice naționale – Dreptul suedez – Dreptul mărcilor
(a se vedea punctul 60)
8. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unui drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marca verbală SWEMAC și denumirea socială SWEMAC Medical Appliances AB
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4) și art. 53 alin. (1) lit. (c)]
(a se vedea punctele 61-66)
9. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate relativă – Existența unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Coexistența pe piață a unor mărci anterioare – Incidență
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b) și art. 53 alin. (1) lit. (a)]
(a se vedea punctul 74)
10. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Termen de limitare a drepturilor – Momentul de la care începe să curgă termenul
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 54 alin. (2)]
(a se vedea punctele 83-85)
11. Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței – Noțiune
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 54 alin. (2)]
(a se vedea punctele 90 și 91)
Rezumat
În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2019, Swemac Innovation/EUIPO‑SWEMAC (T‑287/17), Tribunalul a fost sesizat de titularul mărcii Uniunii Europene SWEMAC cu o cerere de anulare a deciziei camerei de recurs prin care se declară nulitatea mărcii respective din cauza existenței unui semn anterior, și anume denumirea socială suedeză anterioară Swemac Medical Appliances AB.
Cauza ridică în special problema dacă, astfel cum susține reclamanta, împrejurarea că aceasta s‑ar putea prevala de un drept și mai vechi decât semnul anterior ar implica faptul că persoana care solicită declararea nulității, titulară a semnului anterior, nu ar avea dreptul să interzică utilizarea unei mărci a Uniunii Europene ulterioare, astfel încât nu ar fi îndeplinită condiția prevăzută la articolul 8 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009(1).
În această privință, Tribunalul arată că, potrivit jurisprudenței, atunci când titularul mărcii Uniunii Europene atacate posedă un drept anterior care poate invalida marca anterioară pe care se întemeiază o cerere de declarare a nulității, îi revine sarcina să se adreseze, dacă este cazul, autorității sau instanței naționale competente pentru a obține, dacă dorește, anularea acestei mărci.
În plus, acesta amintește jurisprudența, stabilită în cadrul unor proceduri de opoziție, potrivit căreia faptul că titularul unei mărci contestate este titularul unei mărci naționale și mai vechi decât marca anterioară nu are în sine nicio incidență în măsura în care procedura de opoziție la nivelul Uniunii nu are obiectul de a soluționa conflicte la nivel național.
Astfel, potrivit jurisprudenței, validitatea unei mărci naționale nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci a Uniunii, ci numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul membru respectiv. În plus, deși este de competența Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să verifice, pe baza probelor a căror prezentare incumbă persoanei care a formulat opoziția, existența mărcii naționale invocate în susținerea opoziției, nu este de competența acestuia să soluționeze conflictul între această marcă și o altă marcă pe plan național, conflict care este de competența autorităților naționale.
În consecință, potrivit jurisprudenței, cât timp marca națională anterioară este protejată efectiv, existența unei înregistrări naționale anterioare sau a unui alt drept anterior acesteia nu este pertinentă în cadrul opoziției formulate împotriva cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, chiar dacă marca Uniunii Europene solicitată este identică cu o marcă națională anterioară a reclamantei sau cu un alt drept anterior mărcii naționale pe care se întemeiază opoziția.
Tribunalul observă că a avut deja ocazia să statueze că, presupunând că drepturile asupra numelor de domenii anterioare pot fi asimilate cu o înregistrare națională anterioară, în orice caz, nu este de competența Tribunalului să se pronunțe cu privire la un conflict între o marcă națională anterioară și drepturile asupra numelor de domeniu anterioare, întrucât un astfel de conflict nu intră în sfera de competență a Tribunalului.
Tribunalul consideră că este necesar să se aplice prin analogie această jurisprudență în speță. În această privință, el arată că, fără a aduce atingere obligațiilor cărora le este supus EUIPO și rolului Tribunalului trebuie constatat că nu revine nici EUIPO, nici Tribunalului sarcina de a soluționa un conflict între semnul anterior și o altă denumire socială sau marcă neînregistrată pe plan național în cadrul unei proceduri de declarare a nulității împotriva unei mărci a Uniunii Europene.
Potrivit Tribunalului, rezultă că problema dreptului anterior este examinată în raport cu înregistrarea mărcii Uniunii Europene atacate, iar nu în raport cu drepturile anterioare invocate pe care titularul mărcii Uniunii Europene atacate, în speță reclamanta, le‑ar putea avea față de persoana care solicită declararea nulității, titulară a semnului anterior. Prin urmare, singurul drept anterior care trebuie luat în considerare pentru soluționarea litigiului este semnul anterior.