Cauza C‑724/17
Vantaan kaupunki
împotriva
Skanska Industrial Solutions Oy și alții
(cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus)
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2019
„Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 101 TFUE – Repararea prejudiciului cauzat printr‑o înțelegere interzisă de acest articol – Determinarea entităților răspunzătoare pentru plata despăgubirilor – Succesiune de entități juridice – Noțiunea «întreprindere» – Criteriul continuității economice”
1. Înțelegeri – Interzicere – Efect direct – Dreptul particularilor de a solicita repararea prejudiciului suferit – Condiții de exercitare
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 24-27, 43 și 44)
2. Înțelegeri – Interzicere – Efect direct – Dreptul particularilor de a solicita repararea prejudiciului suferit – Determinarea entității ținute să repare prejudiciul suferit – Aplicarea dreptului Uniunii – Întreprindere – Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2014/104 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern – Întreprinderi răspunzătoare în solidar – Lipsa incidenței
[art. 21 TFUE; Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11 alin (1)]
(a se vedea punctele 28-35)
3. Înțelegeri – Interzicere – Efect direct – Dreptul particularilor de a solicita repararea prejudiciului suferit – Determinarea entității ținute să repare prejudiciul suferit – Întreprindere – Noțiune – Unitate economică – Entitate constituită din mai multe persoane fizice sau juridice – Restructurare a unei întreprinderi – Persoana juridică responsabilă pentru exploatarea întreprinderii la momentul încălcării – Dispariție ca urmare a absorbției de o altă întreprindere – Stabilirea răspunderii în sarcina dobânditorului – Admisibilitate – Condiții
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 36-40)
4. Înțelegeri – Interzicere – Efect direct – Dreptul particularilor de a solicita repararea prejudiciului suferit – Determinarea entității ținute să repare prejudiciul suferit – Întreprindere – Existența unei situații de continuitate economică – Jurisprudență dezvoltată în contextul aplicării de către Comisie a amenzilor – Aplicabilitate în cauza unei acțiuni în despăgubire
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 41-47)
5. Înțelegeri – Interzicere – Efect direct – Dreptul particularilor de a solicita repararea prejudiciului suferit – Determinarea entității ținute să repare prejudiciul suferit – Întreprindere – Identitate economică între societatea care a participat la încălcare și societatea cumpărătoare
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 48-51 și dispozitivul)
6. Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limitare de către Curte – Condiții – Importanța consecințelor financiare ale hotărârii pentru statul membru în cauză – Risc de repercusiuni economice grave, cauzate mai ales de numărul mare de raporturi juridice constituite cu bună‑credință – Determinarea particularilor și a autorităților naționale să adopte un comportament neconform dreptului Uniunii – Comportamente adoptate de alte state membre sau de către Comisie care au contribuit eventual la incertitudine – Condiții nereunite
(art. 267 TFUE)
(a se vedea punctele 54-58)
Rezumat
În Hotărârea din 14 martie 2019, Skanska Industrial Solutions și alții (C‑724/17), Cutea s‑a pronunțat asupra unei cereri de decizie preliminară care privea dispozițiile tratatului referitoare la înțelegeri și a declarat că, într‑o situație în care toate acțiunile societăților care au participat la o înțelegere au fost dobândite de alte societăți care au dizolvat aceste dintâi societăți și le‑au continuat activitățile comerciale, societățile cumpărătoare pot fi ținute răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de această înțelegere.
În speță, în perioada 1994-2002, pe piața asfaltului din Finlanda a fost pusă în aplicare o înțelegere. Aceasta avea ca obiect împărțirea piețelor, tarifele și supunerea ofertelor pentru contracte, acoperea întreg teritoriul acestui stat membru și era susceptibilă să afecteze de asemenea comerțul dintre statele membre. În perioada 2000-2003, societățile pârâte au dobândit totalitatea acțiunilor mai multor societăți participante la înțelegere, pe care ulterior le‑au dizolvat în urma unor proceduri de lichidare voluntară. Printr‑o hotărâre din 29 septembrie 2009, Curtea Administrativă Supremă a Finlandei a sancționat participanții la înțelegere pentru încălcarea Legii finlandeze privind restricțiile asupra concurenței și a dispozițiilor din tratat referitoare la înțelegeri. În temeiul acestei hotărâri, orașul finlandez Vantaa a intenționat să obțină de la societățile cumpărătoare, ca reparare a prejudiciului cauzat prin înțelegere, daune interese, care nu i‑au fost acordate pentru motivul că normele aplicabile în materie de răspundere civilă cuprinse în dreptul finlandez prevăd că este răspunzătoare numai entitatea juridică ce a produs prejudiciul.
Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, instanța de trimitere a solicitat în esență să se stabilească dacă dispozițiile din tratat referitoare la înțelegeri trebuie să fie interpretare în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, societățile cumpărătoare pot fi ținute răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de această înțelegere.
Curtea a statuat că chestiunea privind determinarea entității ținute să repare prejudiciul cauzat printr‑o înțelegere este reglementată în mod direct de dreptul Uniunii. Întrucât răspunderea pentru prejudiciul care a rezultat din încălcări ale normelor Uniunii privind concurența are un caracter personal, revine întreprinderii care încalcă aceste norme obligația de a răspunde pentru prejudiciul cauzat prin încălcare. Entitățile ținute să repare prejudiciul cauzat printr‑o înțelegere sau printr‑o practică interzisă de articolul 101 TFUE sunt întreprinderile, în sensul acestei dispoziții, care au participat la această înțelegere sau la această practică.
Or, noțiunea de „întreprindere”, în sensul articolului 101 TFUE, cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare, și desemnează o unitate economică chiar dacă din punct de vedere juridic această unitate economică este constituită din mai multe persoane fizice sau juridice.
Prin urmare, atunci când o entitate care a săvârșit o încălcare a normelor Uniunii în materie de concurență face obiectul unei modificări juridice sau organizaționale, această modificare nu are neapărat ca efect crearea unei noi întreprinderi, exonerată de răspunderea pentru comportamentele contrare normelor de concurență ale entității precedente, în cazul în care din punct de vedere economic există o identitate între aceasta și noua entitate. Astfel, în cazul în care întreprinderi răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat printr‑o astfel de încălcare ar putea eluda sancțiunile prin simplul fapt al modificării identității lor în urma restructurărilor, a cesiunilor sau a altor schimbări juridice sau organizaționale, ar fi compromise atât obiectivul urmărit de acest sistem, cât și efectul util al normelor respective.
În speță, rezultă că există continuitate economică între societățile cumpărătoare, pe de o parte, și societățile care au participat la înțelegerea în discuție, pe de altă parte. Societățile cumpărătoare au preluat deci răspunderea acestor din urmă societăți pentru prejudiciul cauzat de această înțelegere.