Cauza C‑417/18
AW și alții
împotriva
Lietuvos valstybė, reprezentat de Lietuvos Respublikos ryšių reguliavimo tarnyba, de Bendrasis pagalbos centras și de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija
(cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus apygardos administracinis teismas)
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 septembrie 2019
„Trimitere preliminară – Directiva 2002/22/CE – Serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații – Articolul 26 alineatul (5) – Numărul european unic pentru apelurile de urgență – Punere la dispoziție a informațiilor referitoare la localizarea apelantului”
1. Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Serviciul universal și drepturile utilizatorilor – Directiva 2002/22 – Obligația întreprinderilor în cauză de a pune la dispoziție în mod gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la 112 – Întindere – Apel efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM – Includere
[Directiva 2002/22 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 26 alin. (5)]
(a se vedea punctele 22-24 și dispozitiv 1)
2. Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Serviciul universal și drepturile utilizatorilor – Directiva 2002/22 – Definirea criteriilor de acuratețe și de fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la numărul european unic pentru apelurile de urgență 112 – Marja de apreciere a statelor membre – Limite – Obligația de a asigura o localizare suficient de fiabilă și de precisă pentru a permite serviciilor de urgență să intervină – Apreciere de către instanța națională
[Directiva 2002/22 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 26 alin. (5)]
(a se vedea punctele 29-34 și dispozitiv 2)
3. Dreptul Uniunii Europene – Drepturi conferite particularilor – Încălcare de către un stat membru – Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor – Condiții – Drept intern în care se consideră ca suficientă existența unei legături de cauzalitate indirecte între o încălcare a dreptului național și prejudiciul suferit pentru angajarea răspunderii statului – Caracterul suficient al unei astfel de legături de cauzalitate indirecte între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă statului membru și prejudiciul suferit de particulari pentru angajarea răspunderii statului membru menționat
(a se vedea punctele 38-41 și dispozitiv 3)
Rezumat
Întreprinderile de telecomunicații trebuie să transmită gratuit informațiile care permit localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la 112
În Hotărârea AW și alții (Apeluri la 112) (C‑417/18), pronunțată la 5 septembrie 2019, Curtea a declarat că statele membre au obligația de a se asigura că întreprinderile de telecomunicații pun la dispoziție în mod gratuit informații privind localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la 112, sub rezerva fezabilității tehnice, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM. În plus, aceste informații trebuie să fie suficient de fiabile și de precise pentru a permite serviciilor de urgență să intervină. În sfârșit, Curtea a precizat condițiile care permit angajarea răspunderii statului în cazul încălcării dreptului Uniunii.
O tânără de 17 ani a fost răpită într‑o suburbie a Panevėžys (Lituania), apoi violată și arsă de vie în portbagajul unui autoturism. În timp ce se afla închisă în acest portbagaj, aceasta a format, folosind un telefon mobil, centrul de recepție a apelurilor de urgență lituanian, la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” de aproximativ 10 ori pentru a solicita ajutor. Cu toate acestea, echipamentele centrului de recepție a apelurilor de urgență nu afișau numărul telefonului mobil utilizat, ceea ce a împiedicat angajații acestui centru să o localizeze. Nu s‑a putut stabili dacă telefonul mobil utilizat de victimă era echipat cu o cartelă SIM și nici motivul pentru care numărul său nu era vizibil la centrul de recepție a apelurilor de urgență.
Rude ale victimei au formulat o acțiune având ca obiect obligarea statului lituanian la repararea prejudiciului lor moral. Ele reproșează Republicii Lituania că nu a asigurat corect punerea în aplicare practică a articolului 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22(1), care impune statelor membre să se asigure că întreprinderile în cauză pun la dispoziție gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență imediat ce apelul ajunge la autoritatea menționată.
Tribunalul Administrativ din Vilnius (Lituania), sesizat cu cauza, a adresat Curții întrebări preliminare cu privire la întinderea obligației de a transmite informațiile de localizare a apelantului la 112.
Mai întâi, Curtea a precizat că obligația prevăzută la articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22 se aplică statelor membre, sub rezerva fezabilității tehnice, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM.
În continuare, Curtea a subliniat că articolul 26 alineatul (5) ultima teză din Directiva 2002/22 conferă statelor membre o anumită marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și de fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la 112. Cu toate acestea, criteriile pe care le definesc trebuie să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției apelantului cu gradul de fiabilitate și de precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util. Întrucât o astfel de apreciere prezintă un caracter eminamente tehnic și este strâns legată de caracteristicile rețelei de telecomunicații mobile naționale, revine instanței naționale sarcina de a o efectua.
În sfârșit, în ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudicii cauzate de o încălcare a dreptului Uniunii, Curtea a arătat că, desigur, printre aceste condiții figurează cea legată de existența unei legături directe de cauzalitate între încălcarea acestui drept și prejudiciul suferit de acești particulari. Cu toate acestea, repararea consecințelor prejudiciului cauzat trebuie asigurată în cadrul dreptului național al răspunderii, fiind subînțeles că condițiile stabilite de legislațiile naționale în domeniul reparării prejudiciilor nu pot fi mai puțin favorabile decât cele referitoare la acțiuni asemănătoare de natură internă. Prin urmare, atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și prejudiciul suferit de un particular este suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie de asemenea suficientă, potrivit principiului echivalenței, în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această încălcare a dreptului Uniunii.