Cauza T‑72/17

Gabriele Schmid

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă Steirisches Kürbiskernöl – Indicație geografică protejată – Articolul 15, articolul 51 alineatul (1) litera (a) și articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 18, articolul 58 alineatul (1) litera (a) și articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Utilizare serioasă a mărcii – Utilizare ca marcă”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 7 iunie 2018

1.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Posibilitatea Tribunalului de a modifica decizia atacată – Limite

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65 alin. (3)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 15 alin. (1)]

3.      Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Utilizarea unei indicații geografice protejate înregistrate ca marcă individuală

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 15 alin. (1)]

4.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de decădere – Lipsa utilizării serioase a mărcii – Marca figurativă Steirisches Kürbiskernöl

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 15 alin. (1) și art. 51 alin. (1) lit. (a)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 25 și 62)

2.      În ceea ce privește articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că o marcă face obiectul unei „utilizări serioase”, în sensul acestei dispoziții, atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată, în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru acestea din urmă, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă.

Cu toate acestea, împrejurarea că o marcă este utilizată cu scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată, iar nu cu singurul scop de a menține drepturile conferite de marcă, nu este suficientă pentru a concluziona că există o „utilizare serioasă” în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, este deopotrivă indispensabil ca această utilizare a mărcii să fie făcută în conformitate cu funcția esențială a mărcii.

În ceea ce privește mărcile individuale, această funcție esențială constă în a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență. Astfel, pentru ca o marcă să își poată îndeplini rolul său de element esențial în sistemul de concurență nedenaturată pe care tratatul urmărește să îl stabilească și să îl mențină, aceasta trebuie să constituie garanția că toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au fost fabricate sau prestate sub controlul unei singure întreprinderi, căreia îi poate fi atribuită responsabilitatea pentru calitatea acestora.

Necesitatea, în cadrul aplicării articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, a unei utilizări conforme funcției esențiale de indicare a originii reflectă faptul că, deși o marcă poate, desigur, să facă obiectul unor utilizări conforme altor funcții, precum cea care constă în garantarea calității sau cele de comunicare, de investiție sau de publicitate, ea se supune totuși sancțiunilor prevăzute în acest regulament atunci când nu a fost utilizată o perioadă neîntreruptă de cinci ani în conformitate cu funcția sa esențială. În acest caz, titularul mărcii este declarat decăzut din drepturile sale, potrivit modalităților enunțate la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, dacă nu poate invoca motive întemeiate pentru a nu fi efectuat o utilizare care să permită mărcii să își îndeplinească funcția esențială.

(a se vedea punctele 42-45)

3.      Rezultă din jurisprudență că, atunci când utilizarea unei mărci individuale, deși desemnează originea geografică și calitățile produselor diferitor producători datorate acestei origini, nu garantează consumatorilor că aceste produse sau servicii provin de la o singură întreprindere sub controlul căreia sunt fabricate sau prestate și căreia îi poate fi atribuită, în consecință, răspunderea pentru calitatea produselor sau serviciilor menționate, o asemenea utilizare nu este făcută în conformitate cu funcția de indicare a originii.

Astfel, nu există o utilizare conformă cu funcția esențială a mărcii individuale atunci când aplicarea acesteia pe produse are ca unică funcție să constituie o modalitate de identificare a originii geografice și a calităților produselor în cauză datorate acestei origini, iar nu să garanteze și că produsele provin de la o singură întreprindere sub controlul căreia sunt fabricate și căreia îi poate fi atribuită răspunderea pentru calitatea lor.

(a se vedea punctele 48 și 49)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50-53 și 55-59)