Cauza C‑133/06

Parlamentul European

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Acțiune în anulare – Politică comună în domeniul azilului – Directiva 2005/85/CE – Procedura de acordare și de retragere a statutului de refugiat în statele membre – Țări de origine sigure – Țări terțe europene sigure – Liste comune minimale – Procedura de adoptare și de modificare a listelor comune minimale – Articolul 67 alineatul (1) și alineatul (5) prima liniuță CE – Necompetență”

Sumarul hotărârii

1.        Vize, azil, imigrare – Politica privind azilul – Procedura de acordare și de retragere a statutului de refugiat în statele membre

[art. 202 CE; Directiva 2005/85 a Consiliului, considerentele (19) și (24)]

2.        Acte ale instituțiilor – Procedură de elaborare – Norme ale tratatului – Caracter obligatoriu

[art. 67 alin. (2) a doua liniuță CE]

3.        Vize, azil, imigrare – Politica privind azilul – Procedura de acordare și de retragere a statutului de refugiat în statele membre

[art. 63 primul paragraf punctul 1 și punctul 2 litera (a) CE, art. 67 alin. (1) și (5) CE și art. 202 CE; Directiva 2005/85 a Consiliului]

1.        Conform articolului 202 CE, atunci când este necesară adoptarea, la nivel comunitar, a măsurilor de executare a unui act de bază, în mod normal Comisia este competentă să exercite această prerogativă. Consiliul are obligația să motiveze în mod corespunzător, în funcție de natura și de conținutul actului de bază care trebuie pus în aplicare, o excepție de la regula menționată.

În această privință, motivele expuse în considerentele (19) și (24) ale Directivei 2005/85 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat și care privesc importanța politică a desemnării țărilor de origine sigure și, respectiv, potențialele consecințe ale conceptului de țară terță sigură pentru solicitanții de azil urmăresc să justifice consultarea Parlamentului European cu privire la întocmirea și la modificarea listelor țărilor sigure, dar nu să motiveze în mod suficient o competență de executare rezervată care prezintă un caracter specific pentru Consiliu.

(a se vedea punctele 47-49)

2.        Normele referitoare la formarea voinței instituțiilor comunitare sunt stabilite de tratat și nu sunt nici la discreția statelor membre, nici a instituțiilor înseși. Numai tratatul, în cazuri speciale precum cel prevăzut la articolul 67 alineatul (2) a doua liniuță CE, poate abilita o instituție să modifice o procedură decizională pe care acesta o stabilește.

A recunoaște unei instituții posibilitatea de a stabili temeiuri juridice derivate, fie în sensul unei înăspriri, fie în sensul unei simplificări a condițiilor de adoptare a unui act, ar însemna să i se atribuie o competență legislativă care depășește ceea ce este prevăzut prin tratat. Acest fapt ar conduce de asemenea la a permite instituției să aducă atingere principiului echilibrului instituțional, care implică faptul că fiecare instituție își exercită competențele cu respectarea competențelor celorlalte instituții.

Pe de altă parte, existența unei practici anterioare care constă în stabilirea de temeiuri juridice derivate nu poate deroga de la normele tratatului și nu poate, prin urmare, să creeze un precedent cu caracter obligatoriu pentru instituții.

(a se vedea punctele 54-57 și 60)

3.        Pentru a determina dacă fie adoptarea și modificarea ulterioare ale listelor țărilor sigure pe cale legislativă, fie eventuala decizie de a aplica articolul 202 a treia liniuță CE sub forma unei delegări sau a unei competențe de executare rezervate se încadrează la alineatul (1) sau (5) al articolului 67 CE, trebuie să se cerceteze dacă, prin adoptarea Directivei 2005/85 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, Consiliul a adoptat o legislație comunitară care definește regulile comune și principiile de bază care reglementează domeniile prevăzute la articolul 63 primul paragraf punctul 1 și punctul 2 litera (a) CE.

Dat fiind că Directiva 2005/85 stabilește criterii detaliate care permit stabilirea ulterioară a listelor țărilor sigure, Consiliul, prin acest act legislativ, a adoptat „legislați[a] comunitară care definește regulile comune și principiile de bază” în sensul articolului 67 alineatul (5) prima liniuță CE, astfel încât este aplicabilă procedura de codecizie.

(a se vedea punctele 63, 65 și 66)