Cauza T‑183/07
Republica Polonă
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Mediu – Directiva 2003/87/CE – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Plan național de alocare a cotelor de emisie pentru Polonia pe perioada 2008-2012 – Termen de trei luni – Competențele statelor membre și, respectiv, ale Comisiei – Egalitate de tratament – Obligația de motivare – Articolul 9 alineatele (1) și (3) și articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2003/87”
Sumarul hotărârii
1. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3)]
2. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3)]
3. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3)]
4. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (1) și (3) și art. 11 alin. (2)]
5. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
(Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului)
6. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3)]
7. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3) și art. 11 alin. (2)]
8. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA)
[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9, 10 și art. 11 alin. (2) și (3)]
1. Competența de control și de respingere de către Comisie a unui plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) notificat de un stat membru, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, este clar delimitată, aceasta având atât limite substanțiale, cât și limite temporale. Pe de o parte, acest control se limitează la evaluarea de către Comisie a compatibilității PNA cu criteriile din anexa III și cu dispozițiile articolului 10 din directivă și, pe de altă parte, trebuie să fie exercitat într‑un termen de trei luni de la notificarea respectivului PNA de către statul membru.
În ceea ce privește limitele temporale, articolul 9 alineatul (3) din directivă nu prevede decât un singur termen de trei luni în care Comisia se poate pronunța în legătură cu PNA. Nu există nicio rațiune să se presupună că, atunci când este notificat un PNA incomplet, termenul de trei luni de care dispune Comisia pentru respingerea unui PNA nu poate începe să curgă. Astfel, un stat membru nu poate, notificând un PNA incomplet, să amâne la infinit adoptarea unei decizii de către Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (3) din directiva menționată.
(a se vedea punctele 35 și 36)
2. În absența unei competențe generale de autorizare stricto sensu a Comisiei în privința unui plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) notificat, absența unor obiecții din partea sa la expirarea termenului de trei luni prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității nu poate sta la baza vreunei prezumții de autorizare a PNA.
Astfel, controlul prealabil efectuat în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) menționat nu duce în mod necesar la o decizie de autorizare. Comisia nu trebuie să intervină decât în măsura în care consideră că este necesar să ridice obiecții față de anumite elemente ale PNA notificat și să adopte, în cazul în care statul membru refuză să își modifice PNA, o decizie de respingere. În caz contrar, PNA notificat devine definitiv și se bucură de o prezumție de legalitate care permite statului membru să îl pună în aplicare în cursul perioadei de alocare avute în vedere.
(a se vedea punctele 41 și 42)
3. Înainte de expirarea termenului de trei luni prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, Comisia poate interveni nu numai, inițial, formulând observații sau adresând întrebări în privința anumitor aspecte ale planului național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) notificat, ci și, ulterior, în caz de refuz al statului membru de a modifica PNA, adoptând o decizie de respingere a PNA notificat. Cu toate că adoptarea unei decizii de respingere are ca efect întreruperea curgerii termenului de trei luni, atunci când Comisia formulează obiecții sau adresează întrebări în legătură cu anumite aspecte ale PNA notificat, termenul de trei luni este suspendat.
(a se vedea punctul 43)
4. Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, pentru punerea în aplicare a acestui sistem, determină în mod clar și explicit la articolul 9 alineatele (1) și (3) și la articolul 11 alineatul (2) repartizarea competențelor între statele membre și Comisie pentru elaborarea, controlul și punerea în aplicare a planurilor naționale de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA).
În ceea ce privește competențele statelor membre, rezultă în mod univoc din dispozițiile menționate că statele membre sunt singurele competente, în primul rând, să elaboreze un PNA în care precizează cantitatea totală de cote pe care intenționează să le aloce pentru perioada respectivă și modul în care propun să fie alocate acestea și, în al doilea rând, să decidă cu privire la cantitatea totală de cote pe care le alocă pentru fiecare perioadă de cinci ani și să inițieze procesul de alocare individuală a acestor cote. Cu certitudine, în temeiul articolului 9 alineatul (1) a doua teză din directiva menționată, exercitarea acestor competențe exclusive de către statele membre trebuie să se bazeze pe criterii obiective și transparente, precum cele enumerate în anexa III la această directivă. De asemenea, potrivit articolului 9 alineatul (3) a doua teză din directivă, în cazul în care Comisia respinge în întregime sau parțial un PNA, statul membru adoptă o decizie în temeiul articolului 11 alineatul (2) din această directivă numai în cazul în care modificările propuse sunt acceptate de Comisie.
Cu toate acestea, Directiva 2003/87 nu prevede în mod clar și precis forma și mijloacele de aducere la îndeplinire a rezultatului pe care îl stabilește. Statele membre dispun, prin urmare, de o anumită marjă de manevră pentru transpunerea directivei și, așadar, pentru alegerea măsurilor pe care le consideră cel mai bine adaptate pentru aducerea la îndeplinire, în contextul specific al pieței energetice naționale, a obiectivului stabilit de această directivă.
(a se vedea punctele 84-88)
5. În cadrul punerii în aplicare a sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității stabilit prin Directiva 2003/87, a permite Comisiei să rețină aceeași metodă de evaluare a planurilor naționale de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) pentru toate statele membre ar însemna a i se recunoaște nu numai o veritabilă competență de uniformizare în cadrul punerii în aplicare a sistemului de comercializare a cotelor, ci și un rol central în elaborarea PNA. Or, nici o astfel de competență de uniformizare, nici un astfel de rol central nu au fost conferite Comisiei de către legiuitor prin directivă, în cadrul competenței sale de control al PNA.
Astfel, aplicarea principiului egalității de tratament între statele membre nu poate avea ca efect modificarea repartizării competențelor între statele membre și Comisie, astfel cum este prevăzută de Directiva 2003/87, potrivit principiului subsidiarității care se consideră a fi fost respectat în privința adoptării acesteia.
(a se vedea punctele 104 și 106)
6. O decizie privind un plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA), adoptată de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, care stabilește încălcarea mai multor criterii din anexa III la directiva menționată, în timp ce Comisia s‑a limitat să substituie cu propriile date datele înscrise în PNA, fără a controla în niciun mod compatibilitatea acestor ultime date cu criteriile enunțate în directivă, nu respectă repartizarea competențelor între statele membre și Comisie, astfel cum este definită în directivă.
Metoda de control al PNA pe care a reținut‑o Comisia, care constă în compararea datelor înscrise în PNA cu datele obținute prin propria metodă de evaluare, echivalează în practică cu a permite Comisiei să elaboreze ea însăși, în mod complet autonom, un propriu PNA de referință și să aprecieze compatibilitatea PNA notificate nu în raport cu criteriile enunțate în directivă, ci, în primul rând, în raport cu datele și cu rezultatele obținute prin propria metodă.
(a se vedea punctele 107, 108 și 110)
7. Astfel cum este prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, consultarea publicului înainte de adoptarea unei decizii definitive în temeiul aceleiași dispoziții ar deveni fără obiect, iar observațiile publicului ar fi pur teoretice dacă modificările unui plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) care pot fi propuse ulterior unei decizii a Comisiei adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (3) din directiva menționată ar fi limitate la cele avute în vedere de Comisie.
Astfel, statele membre pot, fără a fi în mod obligatoriu ținute de recomandările formulate de Comisie într‑o decizie adoptată în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) menționat, nu numai să corecteze și să actualizeze PNA ulterior unei astfel de decizii, ci și să îl ajusteze ulterior adoptării deciziei de alocare individuală care le privește. În plus, în raport atât cu modul de redactare a directivei, cât și cu economia generală și cu obiectivele sistemului pe care îl stabilește, Comisia este obligată să se asigure în permanență că PNA țin cont de datele și de informațiile cele mai exacte și, așadar, cele mai actualizate posibil în vederea unei diminuări cât mai reduse a dezvoltării economice și a ocupării forței de muncă, menținând un sistem performant de cote de emisie de gaze cu efect de seră.
(a se vedea punctele 116-118)
8. Prin stabilirea, în dispozitivul unei decizii privind un plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA), adoptată în temeiul prevederilor articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, a unui nivel maxim pentru cantitatea totală de cote ce trebuie alocate, plafon dincolo de care PNA ar fi considerat incompatibil cu directiva, Comisia depășește competențele care îi sunt conferite în temeiul dispozițiilor menționate.
Astfel, potrivit articolului 11 alineatele (2) și (3) din aceeași directivă, revine fiecărui stat membru, și nu Comisiei, obligația de a decide, pe baza PNA elaborat în temeiul articolului 9 și în conformitate cu articolul 10 din directiva respectivă, cu privire la cantitatea totală de cote pe care le va aloca pentru perioada în cauză, de a iniția procesul de atribuire a acestor cote operatorului fiecărei instalații și de a se pronunța cu privire la alocarea cotelor respective.
(a se vedea punctele 123, 126 și 131)