Language of document : ECLI:EU:T:2010:389

Cauza T‑193/06

Télévision française 1 SA (TF1)

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Scheme de ajutor pentru producția cinematografică și audiovizuală – Decizie de a nu ridica obiecții – Acțiune în anulare – Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale – Inadmisibilitate”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune a părților în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE – Admisibilitate – Condiții

[art. 88 alin. (2) și (3) CE și art. 230 al patrulea paragraf CE]

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune a unei întreprinderi concurente care nu demonstrează afectarea substanțială a poziției sale pe piață – Inadmisibilitate

[art. 88 alin. (2) și (3) CE și art. 230 al patrulea paragraf CE]

1.      Potrivit articolului 230 al patrulea paragraf CE, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși luate sub aparența unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

În cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, prevăzută la articolul 88 CE, se impune să se distingă, pe de o parte, faza preliminară a examinării ajutoarelor, instituită prin alineatul (3) al acestui articol, al cărei obiect este numai acela de a permite Comisiei să își formeze o primă opinie cu privire la compatibilitatea parțială sau totală a ajutorului respectiv, și, pe de altă parte, faza de investigare, prevăzută la alineatul (2) al aceluiași articol. Doar în cadrul acesteia, care este destinată să permită Comisiei să obțină informații complete cu privire la toate datele cauzei, tratatul prevede obligația Comisiei de a solicita persoanelor interesate să își prezinte observațiile.

Atunci când, fără a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE, Comisia constată, printr‑o decizie adoptată în temeiul alineatului (3) al aceluiași articol, că un ajutor este compatibil cu piața comună, beneficiarii acestor garanții procedurale nu pot obține respectarea acestora decât dacă au posibilitatea de a contesta decizia respectivă în fața instanței comunitare. Din aceste motive, instanța comunitară declară admisibilă o acțiune care urmărește anularea unei astfel de decizii, introdusă de o parte în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE, atunci când persoana care a formulat acțiunea urmărește, prin introducerea acesteia, să conserve drepturile procedurale de care beneficiază în temeiul acestei din urmă dispoziții.

Astfel de părți în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE sunt persoanele, întreprinderile sau asociațiile ale căror interese sunt eventual afectate de acordarea unui ajutor, cu alte cuvinte, în special întreprinderile concurente ale beneficiarilor acestui ajutor și organizațiile profesionale.

(a se vedea punctele 64 și 69-71)

2.      Alte subiecte de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt vizate individual decât dacă această decizie le aduce atingere în temeiul anumitor calități care le sunt specifice sau al unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, le individualizează într‑un mod analog cu destinatarul deciziei.

În domeniul ajutoarelor de stat, în cazul în care reclamantul contestă temeinicia deciziei de examinare a ajutorului ca atare, simplul fapt că acesta poate fi considerat parte în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE nu poate fi suficient pentru a accepta admisibilitatea acțiunii. Reclamantul trebuie să demonstreze în acest caz că are un statut special, îndeosebi că poziția sa pe piață ar fi afectată în mod substanțial de ajutorul care face obiectul deciziei în cauză. În această privință, o întreprindere nu se poate prevala numai de calitatea de concurent al întreprinderii beneficiare a măsurii în cauză, ci trebuie să demonstreze în plus importanța atingerii aduse poziției sale pe piață.

(a se vedea punctele 66, 72 și 76-78)