CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOAMNA JULIANE KOKOTT

prezentate la 17 septembrie 2020(1)

Cauza C‑499/18 P

Bayer CropScience AG și Bayer AG

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 – Produse fitosanitare – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 – Substanțele active clotianidin și imidacloprid – Condiții de autorizare – Efecte inacceptabile asupra mediului – Revizuirea autorizației – Domeniul de aplicare al controlului – Principiul precauției – Sarcina probei – Interdicția utilizării în afara serelor – Interdicția vânzării semințelor tratate cu aceste substanțe active”

Cuprins

I.      Introducere

1.        Prezenta procedură privește validitatea unui regulament de punere în aplicare(2) prin care Comisia a modificat autorizațiile a două substanțe fitosanitare. Drept rezultat, conform acestui regulament, substanțele respective nu au mai putut fi utilizate decât în mod foarte limitat. Desigur, Regulamentul nr. 1107/2009(3) permite Comisiei să retragă sau să modifice o autorizație. Cu toate acestea, Bayer CropScience AG și Bayer AG (denumite în continuare „Bayer”) folosesc cazul din speță pentru a repune fundamental în discuție aplicarea acestei competențe.

2.        În această privință, Bayer critică în special faptul că Comisia a reexaminat și a modificat autorizațiile, deși, potrivit Bayer, nu existau suficiente cunoștințe științifice noi în raport cu procedura de autorizare inițială. Bayer solicită totodată o evaluare științifică mai aprofundată a riscurilor asociate acestor substanțe active, în special prin utilizarea anumitor orientări. În sfârșit, Bayer contestă în special interdicțiile de a utiliza substanțele active pentru tratamentul frunzelor sau în domeniul necomercial.

3.        În cadrul acestei proceduri, Curtea va avea ocazia să se pronunțe mai aprofundat cu privire la procedura de reexaminare și la competența de a modifica o autorizație a unor agenți fitosanitari și în special să precizeze importanța principiului precauției în acest context. În plus, se ridică noi întrebări referitoare la întinderea interesului de a exercita acțiunea dat fiind că, între timp, regulamentul de punere în aplicare în litigiu a fost abrogat.

II.    Cadrul juridic

4.        Autorizarea produselor fitosanitare și a substanțelor active utilizate a fost mai întâi reglementată de Directiva 91/414/CEE(4), adoptată în anul 1991, care a constituit temeiul aprobării substanțelor în litigiu. Directiva a fost însă înlocuită în anul 2009 prin Regulamentul privind produsele fitosanitare.

5.        Criteriile de aprobare a substanțelor active din produsele fitosanitare sunt stabilite în special la articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare:

„(1)      Substanțele active se aprobă în conformitate cu anexa II dacă, în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale și ținând seama de criteriile de aprobare indicate la punctele 2 și 3 din anexa menționată, se poate presupune că produsele fitosanitare care conțin respectivele substanțe active îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3).

[…]

(2)      Reziduurile produselor fitosanitare, folosite în conformitate cu bunele practici fitosanitare și luându‑se în considerare condiții realiste de utilizare, îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)      nu produc efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv aceea a grupurilor vulnerabile, ori asupra sănătății animale, luând în considerare efectele cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte, sau asupra apelor subterane;

(b)      nu produc efecte inacceptabile asupra mediului.

Există metode de uz curent pentru măsurarea reziduurilor care au relevanță toxicologică, ecotoxicologică, ecologică sau pentru apa potabilă. Standardele analitice sunt disponibile cu titlu general.

(3)      Un produs fitosanitar, utilizat în conformitate cu bunele practici fitosanitare și luându‑se în considerare condiții realiste de utilizare, îndeplinește următoarele cerințe:

(a)      este suficient de eficient;

(b)      nu exercită imediat sau în timp efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv asupra sănătății grupurilor vulnerabile, sau asupra sănătății animale, direct sau prin intermediul apei potabile (ținând cont de substanțele care rezultă din tratarea apei potabile), al alimentelor, al hranei pentru animale sau al aerului, sau consecințe la locul de muncă ori alte efecte indirecte, ținând cont de efectele cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte; sau asupra apelor subterane;

(c)      nu produce niciun efect inacceptabil asupra plantelor sau asupra produselor vegetale;

(d)      nu provoacă vertebratelor controlate suferințe și dureri inutile;

(e)      nu produce efecte inacceptabile asupra mediului, ținând seama, în special, de următoarele aspecte, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte:

(i)      evoluția și diseminarea sa în mediu, în special contaminarea apelor de suprafață, inclusiv contaminarea estuarelor și a apelor de coastă, a apelor subterane, a aerului și a solului, ținând cont de locurile aflate la depărtare de locul utilizării unde a ajuns datorită transportului ambiental la mare distanță;

(ii)      impactul său asupra speciilor nețintă, inclusiv asupra comportamentului curent al acestora;

(iii)      impactul său asupra biodiversității și ecosistemului.”

6.        Potrivit articolului 7 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, în cererea sa de aprobare, producătorul substanței active prezintă diferite documente care demonstrează că substanța activă îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4.

7.        Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul privind produsele fitosanitare prevede că, pentru a aprecia dacă o substanță activă poate îndeplini criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) utilizează orientările disponibile.

8.        Punctul 1.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare privește de asemenea utilizarea orientărilor:

„În cursul procesului de evaluare și de adoptare a deciziilor prevăzut la articolele 4-21, statele membre și autoritatea iau în considerare toate liniile directoare suplimentare elaborate în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală în scopul ameliorării, dacă este cazul, a metodelor de evaluare a riscurilor.”

9.        Punctul 3.8.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare conține cerințe specifice referitoare la protecția albinelor:

„O substanță activă, un agent fitoprotector sau un agent sinergic se aprobă numai dacă, pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor efectuate pe baza orientărilor privind testarea agreate la nivel comunitar sau internațional, se stabilește că utilizarea în condițiile propuse de utilizare a produselor fitosanitare care conțin substanța activă, agentul fitoprotector sau agentul sinergic în cauză:

–        va conduce la o expunere neglijabilă a albinelor și

–        nu are efecte acute sau cronice inacceptabile asupra dezvoltării și supraviețuirii coloniilor, ținând seama de efectele asupra larvelor de albine și asupra comportamentului albinelor.”

10.      Articolul 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare reglementează revizuirea aprobării:

„(1)      Comisia poate revizui aprobarea acordată pentru o substanță activă în orice moment. Aceasta ia în considerare solicitarea unui stat membru de revizuire, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice și a datelor de monitorizare, a aprobării unei substanțe active, inclusiv în cazurile în care, după revizuirea autorizațiilor în temeiul articolului 44 alineatul (1), există indicații că nu se pot atinge obiectivele stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și litera (b) punctul (i) și cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din Directiva 2000/60/CE.

În cazul în care, în lumina unor noi cunoștințe științifice și tehnice, Comisia consideră că există indicii conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 sau dacă informațiile suplimentare solicitate în conformitate cu articolul 6 litera (f) nu au fost încă furnizate, informează statele membre, autoritatea și producătorul substanței active și fixează acestuia din urmă un termen pentru a formula observații.

(2)      Comisia poate solicita punctul de vedere al statelor membre și al autorității sau asistența tehnică sau științifică a acestora. Statele membre pot să înainteze Comisiei observațiile lor în termen de trei luni de la data solicitării. Autoritatea înaintează Comisiei punctul de vedere sau rezultatele activității sale în termen de trei luni de la data solicitării.

(3)      În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că nu mai sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 sau dacă informațiile suplimentare solicitate în conformitate cu articolul 6 litera (f) nu au fost furnizate, se adoptă un regulament, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 79 alineatul (3), prin care se retrage sau se modifică aprobarea.

Se aplică articolul 13 alineatul (4) și articolul 20 alineatul (2).”

11.      Considerentul (16) al Regulamentului privind produsele fitosanitare menționează în această privință următoarele:

„Ar trebui să se prevadă […] posibilitatea de a modifica sau retrage aprobarea acordată pentru o substanță activă în cazul în care aceasta încetează să mai îndeplinească criteriile de aprobare […].”

12.      Potrivit articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, „în circumstanțe speciale, statele membre pot autoriza, pe o perioadă de maximum 120 de zile, introducerea pe piață a unor produse fitosanitare destinate să fie aplicate în mod limitat și sub control, atunci când se consideră că astfel de măsuri se impun, deoarece sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.”

13.      Articolul 69 din Regulamentul privind produsele fitosanitare reglementează măsurile de urgență.

„În cazurile în care devine evident că o substanță activă […] aprobat[ă] […] poate constitui un pericol grav pentru sănătatea umană sau animală ori pentru mediu, iar pericolul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsurile luate de statul membru (statele membre) în cauză, se adoptă fără întârziere măsuri de limitare sau interzicere a utilizării și/sau a comercializării respectivei substanțe/respectivului produs. […]”

III. Istoricul litigiului și recursul

14.      Prin Directiva 2006/41(5) și prin Directiva 2008/116(6), Comisia a introdus în anexa I la Directiva privind produsele fitosanitare substanțele active clotianidin și imidacloprid, care fac parte din familia neonicotinoidelor și, prin urmare, a autorizat aceste substanțe. Autorizația avea ca termen‑limită data de 31 iulie 2016 (pentru clotianidin), respectiv data de 31 iulie 2019 (pentru imidacloprid).

15.      În cadrul Uniunii Europene, imidaclopridul și clotianidinul sunt produse și comercializate de grupul Bayer.

A.      Orientările EPPO

16.      Sistemul de evaluare a riscului produselor fitosanitare pentru albinele melifere a fost creat inițial de Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor (European and Mediterranean Plant Protection Organisation, denumită în continuare „EPPO”). Acest sistem a fost descris în documentul intitulat „Environmental risk assessment scheme for plant protection products” („Sistemul de evaluare a riscurilor pentru mediu ale produselor fitosanitare”), având numărul de referință PP 3/10 (denumit în continuare „Orientările EPPO”).

17.      La 18 martie 2011, Comisia a solicitat EFSA să reexamineze Orientările EPPO în vederea evaluării riscurilor pe termen lung pentru albine, a expunerii (albinelor melifere) la doze slabe, a expunerii la gutație și a evaluării cumulative a riscurilor.

18.      La 23 mai 2012, ca răspuns la solicitarea Comisiei din 18 martie 2011, EFSA a publicat un aviz cu privire la demersul științific care stă la baza evaluării riscurilor produselor fitosanitare pentru albine(7). Acest document identifica mai multe domenii în care evaluările viitoare ale riscurilor pentru albine ar trebui îmbunătățite. Acesta evidenția în special o serie de deficiențe ale Orientărilor EPPO, care determinau incertitudini cu privire la gradul real de expunere a albinelor melifere și ridica probleme relevante pentru sănătatea albinelor care nu fuseseră tratate anterior în Orientările EPPO.

19.      În consecință, EFSA a elaborat propriile orientări, care nu au fost însă adoptate în mod formal în urma hotărârii atacate(8) și a argumentelor prezentate de Bayer în cadrul procedurii de recurs, nefiind, așadar, obligatorii.

20.      În schimb, grupul de lucru al EPPO cu privire la produsele fitosanitare a constatat, în anul 2018, că nu mai dispunea de competențele necesare pentru a urmări Orientările EPPO și, prin urmare, a retras aceste orientări(9).

B.      Regulamentul de punere în aplicare în litigiu

21.      În cursul anilor 2008 și 2009, o serie de incidente legate de utilizarea abuzivă a produselor fitosanitare care conțin substanțele contestate au determinat pierderi coloniilor de albine. Statele membre în cauză au reacționat prin diverse măsuri restrictive.

22.      Ca reacție la aceste incidente, Comisia Europeană a adoptat Directiva 2010/21(10), care stabilea dispoziții suplimentare în ceea ce privește substanțele active respective, inclusiv măsuri adecvate de limitare a riscurilor legate de protecția organismelor nevizate, în special a albinelor melifere.

23.      În diferite state membre, erau în continuare aplicabile la nivel național măsuri restrictive privind utilizarea produselor fitosanitare care conțineau substanțele active contestate. În urma unor întâlniri cu experții statelor membre în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, Comisia a decis, la 22 martie 2012, să solicite un aviz din partea EFSA. În acest scop, ea s‑a întemeiat de asemenea pe raportul final al programului de supraveghere și de cercetare Apenet din Italia, din luna octombrie 2011, care exprima îngrijorări cu privire la utilizarea semințelor tratate cu produse fitosanitare conținând substanțele contestate.

24.      La 30 martie 2012, revista Science a publicat un studiu privind efectele subletale ale substanței active imidacloprid asupra albinelor (denumit în continuare „studiul Whitehorn”). Autorii au ajuns la concluzia că aplicarea acestei substanțe active la nivelul normal ar putea avea efecte considerabile asupra stabilității și a supraviețuirii coloniilor de albine melifere și de bondari.

25.      La 3 aprilie 2012, Comisia a solicitat EFSA, în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, să evalueze noul studiu și să verifice, cel târziu până la 30 aprilie 2012 (după prelungirea termenului până la 31 mai 2012), dacă dozele utilizate pentru testele menționate în studiul Whitehorn erau comparabile cu dozele la care albinele erau efectiv expuse în Uniune, ținând seama de utilizările autorizate la nivelul Uniunii și de autorizațiile acordate de statele membre (demers denumit în continuare „primul mandat”). Comisia a ridicat de asemenea problema dacă rezultatele studiilor puteau fi aplicate altor neonicotinoide utilizate pentru tratarea semințelor, în special clotianidinului.

26.      La 25 aprilie 2012, Comisia a solicitat EFSA să actualizeze, până la 31 decembrie 2012, evaluărilor riscurilor legate în special de substanțele contestate. Această solicitare privea în special, pe de o parte, efectele acute și cronice asupra dezvoltării și a supraviețuirii coloniilor de albine, ținând seama de efectele asupra larvelor de albine, precum și asupra comportamentului albinelor, și, pe de altă parte, efectele dozelor subletale asupra supraviețuirii și a comportamentului albinelor (demers denumit în continuare „al doilea mandat”).

27.      La 1 iunie 2012, drept răspuns la primul mandat, EFSA a prezentat declarația privind concluziile unor studii recente referitoare la efectele subletale asupra albinelor ale anumitor neonicotinoide, având în vedere utilizările autorizate în prezent în Europa. În această declarație, EFSA a evaluat studiul Whitehorn, precum și un studiu privind clotianidinul, publicat în luna ianuarie 2012 (denumit în continuare „studiul Schneider”).

28.      La 25 iulie 2012, în urma temerii exprimate de EFSA, că nu va fi în măsură să îndeplinească cel de al doilea mandat în termenul stabilit, Comisia, luând în considerare declarația EFSA din 1 iunie 2012 și menținând totodată termenul limită de 31 decembrie 2012, a restrâns al doilea mandat, astfel încât să acorde prioritate revizuirii, în afară de substanțele contestate, doar a încă unui neonicotinoid, tiametoxamul, dar nu și a altor două neonicotinoide, și astfel încât să se concentreze pe utilizarea lor pentru tratarea semințelor și sub formă de granule.

29.      La 16 ianuarie 2013, EFSA a publicat concluziile sale cu privire la evaluarea riscurilor pe care substanțele contestate le prezintă pentru albine (denumite în continuare „concluziile EFSA”), în care a constatat că diferite utilizări prezentau riscuri ridicate, acute pentru albine. În plus, concluziile EFSA au evidențiat numeroase incertitudini ca urmare a lipsei unor date științifice.

30.      Astfel, prin scrisoarea din 16 ianuarie 2013, Comisia a invitat Bayer să formuleze observații cu privire la concluziile EFSA, ceea ce aceasta a făcut prin scrisoarea din 25 ianuarie 2013. De asemenea, Comisia a invitat Bayer, prin scrisoarea din 22 februarie 2013, să formuleze observații cu privire la proiectul actului normativ atacat. Bayer și‑a prezentat observațiile prin intermediul scrisorii din 1 martie 2013. În plus, asociațiile care reprezintă industria fitosanitară și, așadar, inclusiv pe Bayer au participat la diferite reuniuni cu serviciile Comisiei în lunile ianuarie și februarie ale anului 2013 prin care se urmărea obținerea opiniei părților interesate (industrie, organizații neguvernamentale din domeniul mediului) cu privire la concluziile EFSA și la măsurile preconizate de Comisie.

31.      La 24 mai 2013, Comisia a adoptat regulamentul de punere în aplicare în litigiu. Printre altele, aceasta a introdus următoarele restricții de autorizare în ceea ce privește substanțele în cauză:

–        interzicerea oricărei utilizări neprofesionale, în interior și în exterior;

–        interzicerea utilizărilor pentru tratarea semințelor sau tratarea solurilor pentru următoarele cereale, dacă sunt însămânțate între ianuarie și iunie: orz, mei, ovăz, orez, secară, sorg, triticală, grâu;

–        interzicerea tratării foliare a următoarelor cereale: orz, mei, ovăz, orez, secară, sorg, triticală, grâu;

–        interzicerea utilizărilor pentru tratarea semințelor, tratarea solurilor sau tratament foliar pentru aproximativ o sută de culturi, inclusiv rapiță, soia, floarea soarelui și porumb, cu excepția utilizărilor în sere și a tratamentului foliar după înflorire;

–        interzicerea utilizării sau comercializării semințelor pentru anumite culturi tratate cu produse fitosanitare care conțin substanțele contestate, cu excepția semințelor utilizate în sere. Această din urmă interdicție privea în special semințele unor cereale de vară, precum rapița, soia, floarea‑soarelui și porumbul.

32.      În urma pronunțării hotărârii atacate, Comisia a stabilit noi reglementări referitoare la autorizațiile privind clotianidinul(11) și imidaclopridul(12), impunând restricții și mai stricte. Bayer nu a atacat aceste măsuri. Se pare că autorizația privind clotianidinul chiar a expirat între timp(13).

IV.    Procedura judiciară

33.      Bayer Cropscience AG a introdus acțiunea în cauza T‑429/13 împotriva regulamentului de punere în aplicare în litigiu. Președintele Camerei întâi a Tribunalului a admis cererile de intervenție în susținerea Bayer formulate de Association générale des producteurs de maïs et autres céréales cultivées de la sous‑famille des panicoïdées (AGPM), National Farmers’ Union (NFU), Association européenne pour la protection des cultures (European Crop Protection Association) (ECPA), Rapool‑Ring GmbH Qualitätsraps deutscher Züchter (Rapool‑Ring), European Seed Association (ESA) și Agricultural Industries Confederation Ltd (AIC).

34.      Președintele Camerei întâi a admis cererile de intervenție în susținerea Comisiei formulate de Regatul Suediei, Union nationale de l’apiculture française (UNAF), Deutschen Berufs- und Erwerbsimkerbund e. V. (DBEB), Österreichischen Erwerbsimkerbund (ÖEB), Stichting Greenpeace Council (Greenpeace), Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), Bee Life – European Beekeeping Coordination (Bee Life) și Buglife – The Invertebrate Conservation Trust (Buglife).

35.      Prin Hotărârea din 17 mai 2018, Bayer CropScience și alții/Comisia (T‑429/13 și T‑451/13, EU:T:2018:280), supusă recursului, Tribunalul a respins acțiunea.

36.      La 27 iulie 2018, Bayer, mai exact Bayer Cropscience AG și Bayer AG, au formulat prezentul recurs împotriva hotărârii atacate, solicitând Curții:

–        anularea hotărârii Tribunalului în cauza T‑429/13;

–        admiterea cererii formulate în primă instanță și anularea regulamentului de punere în aplicare în litigiu, în măsura în care privește recurentele;

–        obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată ale recurentelor și a propriilor cheltuieli, efectuate în prima instanță și în cadrul recursului.

37.      NFU și AIC prezintă aceleași concluzii. ECPA susține concluziile Bayer, însă nu prezintă argumente proprii.

38.      Comisia Europeană solicită Curții:

–        respingerea recursului și

–        obligarea Bayer la plata cheltuielilor de judecată.

39.      UNAF, DBEB/ÖEB, Greenpeace/PAN Europe/Bee Life/Buglife, precum și Suedia susțin concluziile Comisiei.

40.      În plus, președintele Curții a admis cererea de intervenție în susținerea Comisiei formulată de Stichting De Bienstichting (Fundația Albinelor).

41.      Părțile și‑au prezentat observațiile scrise. La ședința din 3 iunie 2020 au participat Bayer, NFU, AIC, Comisia, DBEB/ÖEB și Greenpeace/PAN Europe/Bee Life/Buglife.

V.      Apreciere juridică

42.      Recursul contestă aprecierea jurisdicțională a diferitor etape ale aplicării articolului 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, care au condus la regulamentul de punere în aplicare în litigiu.

A.      Observație preliminară

43.      În temeiul articolului 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia poate revizui în orice moment aprobarea acordată pentru o substanță activă [alineatul (1) primul paragraf prima teză] și, pe această bază, să modifice sau să retragă aprobarea în cazul în care concluzionează că nu mai sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 [alineatul (3)].

44.      Astfel cum se arată și în considerentul (8) al Regulamentului privind produsele fitosanitare, din articolul 4 decurg în esență două condiții de aprobare a unei substanțe active. În primul rând, utilizarea sa pentru produse fitosanitare trebuie să nu aibă efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv asupra categoriilor de persoane deosebit de vulnerabile, ori asupra sănătății animale sau asupra apelor subterane [alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) litera (b)]. În al doilea rând, nu trebuie să existe efecte inacceptabile asupra mediului [alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) litera (e)].

45.      În cazul în care autorizația nu îndeplinește aceste cerințe, aceasta este nelegală. Desigur, retragerea unei decizii nelegale implică găsirea unui echilibru între cerința securității juridice și cea a legalității(14). Cu toate acestea, acest echilibru poate fi anticipat de legiuitorul Uniunii prin definirea unor competențe specifice(15). Acesta a procedat astfel la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, în sensul că o autorizație este modificată sau retrasă în măsura în care este incompatibilă cu criteriile prevăzute la articolul 4 și, în această privință, a acordat prioritate legalității. Acest lucru este neproblematic în raport cu principiul securității juridice, întrucât revocarea unei decizii nelegale este întotdeauna posibilă pentru viitor(16).

46.      Particularitatea cazului în speță constă în faptul că sunt în discuție exclusiv efecte asupra mediului. Or, efectele negative asupra mediului nu se opun în mod necesar unei autorizații, ci numai atunci când sunt „inacceptabile”. Punctul 3.8.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare precizează, în ceea ce privește albinele melifere, că expunerea lor trebuie să fie „neglijabilă” și că nu trebuie să se producă efecte acute sau cronice „inacceptabile” asupra dezvoltării și supraviețuirii coloniilor, ținând seama de efectele asupra larvelor de albine și asupra comportamentului albinelor.

47.      Aprecierea legalității autorizației depinde, așadar, de o analiză comparativă complexă. Ea nu poate fi limitată, prin urmare, la ponderarea efectelor, respectiv a expunerii în ceea ce privește bunul protejat, și anume albinele melifere. Ar trebui, mai degrabă, să fie luat în considerare de asemenea interesul legat de utilizarea substanței active, întrucât nu se poate exclude ca acest interes să prevaleze asupra efectelor sale prejudiciabile, aceste efecte fiind, așadar, „acceptabile”. Acest lucru este în conformitate cu considerentul (8) al Regulamentului privind produsele fitosanitare, care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului, asigurând totodată competitivitatea agriculturii comunitare. În plus, în ceea ce privește în special modificarea sau retragerea unei autorizații, se ridică problema măsurii în care trebuie respectate drepturile titularului autorizației(17).

48.      În conformitate cu considerentele (6), (7), (10), (11) și (14) ale regulamentului în litigiu, Comisia a concluzionat, pe baza aprecierilor EFSA, că utilizarea substanțelor contestate implica anumite riscuri ridicate, acute pentru albine și că nu puteau fi excluse alte riscuri inacceptabile. Prin urmare, restricțiile impuse ar fi necesare.

49.      Evaluarea comparativă a Comisiei, aflată la originea acestei constatări, este un element‑cheie pentru decizia adoptată în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare. Cu toate acestea, recursul nu o contestă în mod direct, ci critică, cu titlu principal, faptul că Comisia a statuat pe baza unor informații insuficiente și invocă vicii de procedură.

50.      Această strategie procedurală este conformă cu structura protecției jurisdicționale în fața instanțelor Uniunii. În primul rând, Comisia beneficiază de o marjă de manevră largă în ceea ce privește evaluarea comparativă științifică și economică complexă prevăzută la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, astfel încât instanțele Uniunii pot efectua un control al temeiniciei acestei evaluări comparative numai în raport cu existența unor vicii de apreciere vădite(18). În al doilea rând, chiar și acest control limitat necesită o apreciere a faptelor de către instanță care nu constituie, cu excepția cazului denaturării faptelor și a elementelor de probă, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs(19).

51.      În schimb, chiar în prezența unor decizii complexe, instanța Uniunii trebuie să verifice respectarea normelor de procedură, exactitatea materială a faptelor reținute de Comisie și lipsa unui abuz de putere(20). În special atunci când examinează dacă instituția competentă a săvârșit o eroare vădită de apreciere, instanța Uniunii trebuie să controleze dacă această instituție a analizat atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei, pe care se întemeiază concluziile deduse din acestea(21).

52.      Astfel, recursul privește inițierea revizuirii (referitor la acest aspect, a se vedea secțiunea C), evaluarea riscului de către EFSA (referitor la acest aspect, a se vedea secțiunea D), aprecierea de către Comisie a îndeplinirii criteriilor de aprobare (referitor la acest aspect, a se vedea secțiunea E), precum și estimarea efectelor reglementării (referitor la acest aspect, a se vedea secțiunea F).

53.      Totuși, mai întâi trebuie să se examineze admisibilitatea recursului și în special interesul lui Bayer de a exercita acțiunea, dat fiind că regulamentul de punere în aplicare în litigiu a fost înlocuit între timp cu alte reglementări (referitor la acest aspect, a se vedea secțiunea B).

54.      În plus, se impun două observații cu privire la diferite criterii juridice invocate de mai multe părți pentru a‑și justifica pozițiile. Astfel, este vorba, pe de o parte, despre Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2000 privind recurgerea la principiul precauției(22) și, pe de altă parte, despre diferite hotărâri ale Tribunalului. Ambele surse pot furniza, cu siguranță, argumente importante, însă nerespectarea lor nu constituie în mod necesar o eroare de drept. Erorile de drept rezultă, mai degrabă, din încălcarea dreptului Uniunii. În ceea ce privește conținutul său, nu sunt determinante nici comunicările Comisiei, nici – cu atât mai mult în recurs – jurisprudența Tribunalului, ci numai normele de drept respective, eventual în interpretarea acestora de către Curtea de Justiție.

55.      În special în ceea ce privește comunicarea menționată, este adevărat că Tribunalul a înțeles‑o deja în sensul unei limitări a puterii de apreciere a Comisiei(23). Cu toate acestea, în jurisprudența privind principiul precauției, Curtea se referă exclusiv la principiul ca atare, astfel cum este stabilit la articolul 191 alineatul (2) TFUE(24).

B.      Cu privire la admisibilitatea și la obiectul recursului

56.      Atunci când Curtea de Justiție este sesizată cu un recurs în temeiul articolului 56 din statutul său, aceasta este obligată să se pronunțe, dacă este cazul din oficiu, asupra admisibilității acțiunii în anulare care face obiectul recursului(25).

57.      În speță, interesul de a exercita acțiunea este îndoielnic, întrucât între timp a dispărut obiectul litigiului. Or, acesta trebuie să existe, în raport cu obiectul acțiunii, la momentul introducerii acesteia; în caz contrar, acțiunea este inadmisibilă. Ca și interesul de a exercita acțiunea, obiectul litigiului trebuie de asemenea să fie menținut până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, în caz contrar nefiind necesară pronunțarea asupra fondului. Aceasta presupune că, prin rezultatul său, acțiunea poate să procure un beneficiu părții care a formulat‑o(26).

58.      Până la hotărârea atacată, exista în mod cert un interes de a exercita acțiunea, deoarece regulamentul de punere în aplicare în litigiu limita în mod considerabil utilizarea unor produse fitosanitare fabricate pe baza substanțelor active clotianidin și imidacloprid, produse de Bayer. Aceste limitări ar fi dispărut, în cazul în care acțiunea ar fi fost admisă.

59.      Or, imediat în urma hotărârii atacate, Comisia a reorganizat autorizațiile privind clotianidinul și imidaclopridul, impunând restricții și mai stricte(27). Existența acestor reglementări nu ar fi afectată de prezenta procedură, iar Bayer nu le‑a contestat în mod separat.

60.      Totuși, abrogarea unui act atacat, survenită după introducerea acțiunii, nu determină, prin ea însăși, obligația instanței de a nu se pronunța asupra fondului cauzei pentru lipsa obiectului sau pentru lipsa interesului de a exercita acțiunea la data pronunțării hotărârii(28). În special, un reclamant își poate menține interesul de a solicita anularea unei decizii, pentru a evita astfel riscul repetării nelegalității de care pretinde că este afectat actul atacat(29). În această privință, menținerea interesului unui reclamant de a exercita acțiunea trebuie să fie apreciată în concret, ținând seama în special de consecințele nelegalității invocate și de natura prejudiciului pretins suferit(30).

61.      Se opune menținerii unui interes de a exercita acțiunea mai întâi faptul că Bayer nu mai repune în discuție restricțiile privind utilizarea clotianidinului și a imidaclopridului. Aceasta nici nu a atacat noile reglementări, mai severe, nici nu a contestat expirarea autorizației privind clotianidinul(31). Admiterea prezentului recurs sau chiar a acțiunii nu ar permite, așadar, Bayer să continue comercializarea acestor substanțe active.

62.      În lumina considerațiilor care urmează și ținând seama de complexitatea științifică a deciziei de reexaminare a Comisiei, pare de asemenea absurd ca eventualele nelegalități săvârșite de Comisie să fie suficient de grave pentru a conferi un drept la repararea prejudiciului(32). În plus, potrivit Comisiei, un astfel de drept s‑ar fi prescris între timp.

63.      Or, este de notorietate că Bayer produce și comercializează un număr mare de alți agenți fitosanitari autorizați. Astfel, această întreprindere este interesată în special de clarificarea cadrului juridic în care se înscriu revizuirea și modificarea autorizațiilor acordate în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, pentru ca Comisia sau EFSA să nu repete eventuale erori de aplicare în raport cu alte substanțe active. Și, contrar celor susținute de Comisie, prezentul recurs nu privește aspecte specifice cazului în speță, ci chestiuni de interpretare de o importanță transversală.

64.      În consecință, se menține, în principiu, interesul Bayer de a exercita acțiunea. Totuși, în ceea ce privește consecințele unor eventuale erori de drept, vom reveni în detaliu asupra măsurii în care acest interes de a exercita acțiunea justifică alte demersuri(33).

65.      Cu toate acestea, obiectul recursului nu poate fi unul mai extins decât obiectul acțiunii introduse în cauza T‑429/13, pe care Bayer a formulat‑o în fața Tribunalului(34). Aceasta privea substanțele active clotianidin și imidacloprid, produse și comercializate de reclamantă, în timp ce neonicotinoidul tiametoxam, a cărui utilizare a fost de asemenea restricționată prin regulamentul de punere în aplicare în litigiu, a făcut obiectul acțiunii Syngenta Crop Protection AG în cauza T‑451/13. Cu toate acestea, Syngenta nu a formulat recurs. Așadar, cererea Bayer se limitează la abrogarea regulamentului de punere în aplicare în litigiu, în măsura în care Bayer este vizată de restricțiile privind utilizarea clotianidinului și a imidaclopridului.

66.      Pe de altă parte, UNAF consideră că recursul este inadmisibil în totalitate, în măsura în care urmărește obținerea unei noi aprecieri a faptelor. Totuși, această susținere trebuie respinsă, deoarece nu vizează în detaliu argumentele prezentate de Bayer. În plus, considerațiile care urmează demonstrează că această critică nu este întemeiată.

67.      În sfârșit, trebuie să se discute aspectul potrivit căruia, deși recursul este introdus în numele Bayer CropScience AG și al Bayer AG, numai prima societate menționată a participat la procedura în fața Tribunalului. În această privință, în scrisoarea care însoțește recursul, se arată că activitatea legată de substanțele active imidacloprid și clotianidin a fost transferată de la Bayer CropScience AG către Bayer AG în luna ianuarie a anului 2017.

68.      Conform articolului 56 din statut, recursul poate fi introdus numai de părți și de către intervenienți din procedura care s‑a aflat pe rolul Tribunalului, precum și de state membre și de instituții ale Uniunii. Desigur, în ipoteza unei succesiuni cu titlu universal, Curtea a statuat deja că succesorul în drepturi poate continua o procedură judiciară inițiată de predecesorul în drept(35). În schimb, Tribunalul a subliniat că o succesiune parțială nu conferă succesorului în drepturi calitatea de destinatar al unei decizii adresate predecesorului în drept. Prin urmare, succesorul în drepturi nu poate interveni nici într‑o cale de atac introdusă de predecesorul în drept împotriva unei astfel de decizii(36). Pe de altă parte, articolele 174-176 din Regulamentul de procedură al Tribunalului conțin dispoziții specifice referitoare la intervenția în procedură a unui succesor în drepturi în domeniul proprietății intelectuale. Desigur, în speță nu este în discuție destinatarul unei decizii, însă acțiunea Bayer CropScience AG nu a fost admisibilă decât pentru că, în calitate de solicitant, aceasta era vizată în mod direct și individual de regulamentul de punere în aplicare în litigiu.

69.      Cu toate acestea, dat fiind că acest obiect a dispărut între timp, nu este necesar să se verifice dacă Bayer AG, în calitate de succesor parțial al Bayer CropScience AG, poate interveni în procedură. Astfel, interesul de a exercita acțiunea este deja detașat în mare măsură de cele două substanțe vizate și se întemeiază în esență pe restul activității în domeniul fitosanitar. În acest scop, este suficient ca lui Bayer CropScience AG să i se permită continuarea procedurii.

70.      În schimb, dacă recursul a fost formulat în numele Bayer AG, acesta este inadmisibil.

C.      Primul motiv de recurs – inițierea revizuirii

71.      Prin intermediul primului motiv de recurs, Bayer reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că sporirea gradului de certitudine al cunoștințelor anterioare putea fi calificată drept cunoștință științifică nouă, astfel încât Comisia putea proceda la o revizuire a acestei autorizații în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare.

72.      Potrivit articolului 21 alineatul (1) primul paragraf prima teză din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia poate revizui aprobarea acordată pentru o substanță activă în orice moment. A doua teză prevede că aceasta ia în considerare solicitarea unui stat membru de revizuire, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice și a datelor de monitorizare, a aprobării unei substanțe active. În cazul în care, în lumina unor noi cunoștințe științifice și tehnice, Comisia consideră că există indicii conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4, aceasta informează statele membre, autoritatea și producătorul substanței active în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf și fixează acestuia din urmă un termen pentru a formula observații.

73.      În această privință, Tribunalul arată, la punctele 160-162 din hotărârea atacată, că noțiunea de cunoștințe științifice și tehnice noi desemnează pragul de aplicare a articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare. Pragul nu ar fi atins dacă noile cunoștințe nu ar privi decât simple repetări ale unor cunoștințe anterioare, noi supoziții fără un temei solid, precum și considerații politice fără legătură cu știința. În cele din urmă, noile cunoștințe științifice și tehnice ar trebui, prin urmare, să aibă o relevanță reală pentru aprecierea menținerii condițiilor de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare. La punctul 179 din hotărârea atacată, Tribunalul a precizat acest aspect în sensul că rezultatele care confirmă cunoștințe deja existente ar putea fi recunoscute drept cunoștințe științifice noi în cazul în care se bazează pe metode noi, mai fiabile decât cele utilizate anterior.

74.      Bayer răspunde că principiul securității juridice impune ca revizuirea unei autorizații acordate pe o durată determinată să fie justificată numai în cazul în care stadiul evoluției cunoștințelor științifice și tehnice se modifică. Legiuitorul ar fi exprimat în mod clar acest lucru, atunci când a completat propunerea Comisiei cu criteriul cunoștințelor „noi”. Confirmarea cunoștințelor cunoscute nu ar îndeplini această calitate. În caz contrar, revizuirea nu ar fi subordonată niciunei condiții și ar fi subminată finalitatea procedurii de aprobare, cea de efectuare a unei examinări complete a substanței active. AIC invocă de asemenea o încălcare a principiului securității juridice.

75.      Constatările Tribunalului sunt afectate în mod real de o eroare de drept, dar nu în sensul invocat de Bayer. Astfel, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf prima teză din Regulamentul privind produsele fitosanitare permite Comisiei să efectueze în orice moment o revizuire a aprobării, fără a impune alte condiții în acest scop.

76.      În măsura în care, la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, legiuitorul impune existența unor cunoștințe noi, este vorba despre obligații în privința unor cazuri speciale, și anume, în primul rând, în contextul cererii de revizuire formulate de un stat membru și, în al doilea rând, în ipoteza în care astfel de cunoștințe conțin indicii că substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare. În cazul unei cereri, cunoștințele noi au ca efect limitarea puterii discreționare a Comisiei în ceea ce privește revizuirea. Aceasta este astfel obligată să înceapă reexaminarea în lumina acestor cunoștințe. Iar dacă aceste indicii există în cel de al doilea caz, acesteia îi revine sarcina de a informa statele membre, autoritatea publică și producătorul substanței active, dându‑le astfel posibilitatea de a‑și prezenta observațiile.

77.      Aceasta nu înseamnă însă că Comisia poate iniția o reexaminare exclusiv în cazul unor cunoștințe noi. Astfel, Curtea a constatat recent că noile cunoștințe științifice și tehnice sunt doar un posibil motiv pentru o revizuire („notamment”, „u. a.”, [„inclusiv”])(37), lăsând astfel loc și pentru alte motive.

78.      Un alt motiv al unei revizuiri poate fi, de exemplu, faptul că legiuitorul a decis între timp să definească mai strict anumite cerințe de protecție. Astfel, Comisia arată că protecția albinelor are o pondere mai mare în cadrul Regulamentului privind produsele fitosanitare decât în cadrul Directivei privind produsele fitosanitare aplicabile anterior, în temeiul căreia aceasta aprobase, într‑o primă etapă, substanțele active în litigiu. În plus, DBEB/ÖEB arată în mod întemeiat că avizul EFSA privind deficiențele Orientărilor EPPO a oferit de asemenea un motiv pentru revizuirea autorizațiilor acordate în condițiile utilizării acestor orientări. Pe de altă parte, ar fi de asemenea posibilă descoperirea unor erori în cadrul procedurii de autorizare inițială.

79.      Această interpretare a articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare permite să se răspundă cu celeritate și cu flexibilitate tuturor preocupărilor care pot fi avute în vedere în privința unei autorizații. Comisia poate viza, prin urmare, un nivel ridicat de protecție a sănătății, astfel cum impun articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 9, articolul 114 alineatul (3) și articolul 168 alineatul (1) TFUE(38), străduindu‑se în același timp să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și de îmbunătățire a calității mediului, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) TUE, articolul 114 alineatul (3) TFUE și articolul 37 din cartă. De altfel, conform articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare și considerentului (8) al acestuia, acestea sunt obiective explicite ale acestui regulament.

80.      Considerentul (16), invocat de Bayer, nu modifică această interpretare. Deși se face referire la „anumite condiții”, nu este mai puțin adevărat că acestea trebuie să fie îndeplinite pentru a modifica sau a retrage o autorizație, iar nu pentru a începe o revizuire. Numai în acest stadiu al procedurii sunt aplicabile securitatea juridică revendicată de Bayer și protecția încrederii legitime. Astfel, potrivit articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia poate modifica sau retrage o autorizație numai în cazul în care nu mai sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 sau dacă anumite informații solicitate nu sunt furnizate. Mai ales în lumina securității juridice, această dispoziție nu permite ca o autorizație să fie retrasă pentru simplul motiv că, pe o bază factuală neschimbată, Comisia adoptă o altă decizie în cadrul marjei de apreciere de care dispune în această privință(39).

81.      Prin urmare, trebuie să se constate că interpretarea articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare reținută în hotărârea atacată, în special la punctul 162, este afectată de o eroare de drept, deoarece inițierea unei revizuiri nu presupune noi cunoștințe științifice. Această eroare de drept nu determină însă anularea hotărârii, întrucât nu repune în discuție rezultatul examinării Tribunalului. În această privință, este suficient să se precizeze motivarea(40). Prin urmare, primul motiv de recurs trebuie să fie respins.

D.      Al doilea motiv de recurs – orientări aplicabile în evaluarea riscurilor în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul privind produsele fitosanitare

82.      Prin intermediul celui de al doilea motiv, Bayer reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că EFSA nu era obligată să întemeieze evaluarea riscurilor pe documentele de orientare oficiale aplicabile în perioada reexaminării. Această obiecție este, în principiu, justificată, dar, în privința cazului concret din speță, nu mai este acoperită de interesul de a exercita acțiunea, astfel încât nu determină anularea hotărârii atacate.

83.      În ceea ce privește temeinicia acestei critici, trebuie să se constate că, potrivit articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia adoptă un regulament prin care retrage sau modifică aprobarea atunci când concluzionează că nu mai sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4. În vederea pregătirii acestei decizii, Comisia poate, în temeiul articolului 21 alineatul (2) prima teză din același regulament, să solicite EFSA un aviz sau asistență științifică sau tehnică.

84.      Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul privind produsele fitosanitare prevede că EFSA utilizează orientările disponibile pentru a evalua dacă o substanță activă poate îndeplini criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4. În plus, în conformitate cu punctul 3.8.3 din anexa II, o substanță activă este evaluată pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor efectuate pe baza orientărilor privind testarea agreate la nivel comunitar sau internațional.

85.      Astfel cum a stabilit Tribunalul la punctul 249 din hotărârea atacată, cu ocazia revizuirii nu existau încă orientări relevante ale Uniunii, ci numai avizul pregătitor al EFSA(41). În schimb, existau orientările, recunoscute la nivel internațional, ale EPPO, pe care, potrivit Bayer, EFSA ar fi trebuit să le aplice. Faptul că Tribunalul nu a impus aplicarea acestor orientări ar constitui o eroare de drept.

86.      Tribunalul a respins în esență acest argument la punctele 266 și 271 din hotărârea atacată, susținând că nu pot fi relevante orientările existente la momentul aprobării, ci trebuie utilizate orientări actuale.

87.      Bayer opune totuși în mod întemeiat acestui argument faptul că respectiva concluzie nu răspunde la argumentele prezentate de ea în fața Tribunalului. Astfel, recurenta a făcut referire la orientările actualizate(42).

88.      Desigur, obligația de motivare a hotărârilor, ce revine Tribunalului în temeiul articolului 36 și al articolului 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu îi impune acestuia să prezinte o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Astfel, atunci când motivarea menționează în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, motivarea poate fi implicită, cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care au fost luate măsurile în cauză, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul(43).

89.      Or, în speță, Tribunalul nu a răspuns, nici explicit, nici implicit, la argumentele prezentate de Bayer, ci le‑a denaturat fondul. Aceasta constituie cel puțin o lipsă de motivare și, în plus, o încălcare a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale.

90.      Independent de aspectul dacă trimiterile la orientări de la articolul 12 alineatul (2) și de la punctul 3.8.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare trebuie luate în considerare ca atare în aplicarea articolului 21 menționat, această eroare de drept era relevantă pentru pronunțarea hotărârii atacate.

91.      Astfel, examinarea respectării criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare implică o apreciere științifică complexă, în cadrul căreia Comisia trebuie să examineze, cu atenție și cu imparțialitate, toate elementele relevante ale cauzei(44). Orientările relevante se numără, în orice caz, printre aceste elemente, fapt pe care articolul 12 alineatul (2) și punctul 3.8.3 din anexa II nu fac decât să îl confirme.

92.      Desigur, aceasta nu înseamnă că Comisia și EFSA trebuie să urmeze literal aceste orientări, întrucât o revizuire nu trebuie să repete procedura de autorizare completă(45). Cu toate acestea, în măsura în care orientările sunt relevante pentru aspectele vizate de revizuire, acestea trebuie de asemenea să fie luate în considerare.

93.      Din moment ce Tribunalul nu a examinat dacă Orientările EPPO fuseseră luate în considerare în mod suficient, este dificil de apreciat dacă decizia în litigiu se întemeiază pe o examinare suficientă a informațiilor relevante. Astfel, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept.

94.      Totuși, pentru a remedia această eroare de drept, Curtea ar trebui să trimită cauza Tribunalului, în vederea efectuării examinării care lipsește. În această privință, ar putea juca un rol evaluarea Orientărilor EPPO din avizul EFSA și argumentul Comisiei potrivit căruia ar rezulta din înseși Orientările EPPO că acestea ar fi inadecvate pentru aprecierea anumitor chestiuni. De asemenea, ar fi necesar să se examineze argumentul Suediei potrivit căruia EFSA a respectat în mod efectiv Orientările EPPO, în măsura în care acestea erau pertinente.

95.      Cu toate acestea, interesul Bayer de a exercita acțiunea nu justifică aceste consecințe juridice. Desigur, acesta include problema fundamentală de a ști în ce măsură orientările trebuie luate în considerare cu ocazia unei revizuiri, întrucât această problemă se poate ridica și în contextul altor revizuiri. Cu toate acestea, nu există un interes legitim de a clarifica mai mult importanța Orientărilor EPPO, întrucât EPPO le‑a retras între timp(46). În același timp, există orientări mai recente ale EFSA care, deși nu sunt încă aplicabile în mod formal(47), cel puțin conțin elemente relevante din punct de vedere științific.

96.      Așadar, Curtea ar trebui doar să statueze că constatarea potrivit căreia nu era necesar să se țină seama de Orientările EPPO cu ocazia adoptării regulamentului de punere în aplicare în litigiu este afectată de o eroare de drept, fără a anula hotărârea atacată cu privire la acest aspect.

E.      Al treilea, al patrulea și al cincilea motiv de recurs – criterii de aprobare

97.      Al treilea, al patrulea și al cincilea motiv de recurs privesc aplicarea de către Tribunal a articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare și în special principiul precauției. Potrivit articolului 21 alineatul (3), aprobarea se modifică sau se retrage în cazul în care Comisia concluzionează că în special criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 nu mai sunt îndeplinite. Astfel cum am arătat deja, aspectul determinant în speță este dacă utilizarea substanțelor active determină efecte inacceptabile asupra mediului.

1.      Cu privire la examinarea riscurilor asociate substanțelor active

98.      Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv de recurs și prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, Bayer contestă faptul că, la punctele 309 și 310 din hotărârea atacată, Tribunalul a autorizat Comisia să decidă pe baza unei evaluări preliminare a riscurilor efectuate de EFSA, în loc să aștepte o evaluare științifică mai completă și mai precisă a riscurilor asociate acestor substanțe active.

99.      Bayer se întemeiază în această privință pe punctul 3.8.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare, potrivit căruia evaluarea riscurilor trebuie să fie adecvată, precum și pe jurisprudența Tribunalului. În această privință, Bayer sugerează că Tribunalul a acceptat o evaluare a riscurilor incompletă și precipitată. Această poziție este totuși lipsită de orice justificare și nu corespunde nici raționamentului Tribunalului.

100. Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 306-308 din hotărârea atacată, evaluarea riscurilor efectuată de EFSA era întemeiată pe cunoștințele științifice disponibile. Constatările criticate au fost efectuate de Tribunal numai pentru a justifica motivele pentru care EFSA și Comisia nu trebuiau să aștepte existența unor orientări ale Uniunii privind evaluarea riscurilor, care să conțină în special un cadru pentru experimente pe teren.

101. În ceea ce privește durata evaluării riscurilor, Suedia, precum și asociațiile de mediu și de apicultori implicate în litigiu subliniază în mod întemeiat că EFSA a dispus de opt luni pentru a‑și prezenta avizul, în timp ce articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul privind produsele fitosanitare prevede un termen de numai trei luni. Prin urmare, nu poate fi vorba despre o decizie precipitată.

102. Această abordare este justificată de principiul precauției, care era aplicabil și în prezenta cauză.

103. Desigur, articolul 191 alineatul (2) TFUE prevede că politica de mediu se întemeiază în special pe principiul precauției, în timp ce Regulamentul privind produsele fitosanitare nu s‑a întemeiat pe competența Uniunii în domeniul mediului. Principiul precauției trebuie să se aplice însă și în cadrul altor competențe ale Uniunii, în special în domeniul protecției sănătății publice, în conformitate cu articolul 168 TFUE, precum și atunci când instituțiile Uniunii adoptă, în temeiul politicii agricole comune sau al politicii pieței interne, măsuri de protecție a sănătății umane(48). În această privință, din considerentul (8) și din articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul privind produsele fitosanitare reiese că dispozițiile acestui regulament se bazează pe principiul precauției(49).

104. Prin urmare, articolul 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare și caracterul adecvat al unei evaluări a riscurilor în temeiul punctului 3.8.3 din anexa II la acest regulament trebuie de asemenea să fie apreciate în lumina acestui principiu. În schimb, critica AIC potrivit căreia Tribunalul ar fi admis o aplicare izolată a principiului precauției nu este întemeiată.

105. O aplicare corectă a principiului precauției presupune, în primul rând, identificarea consecințelor potențial negative pentru sănătate ale substanțelor sau ale produselor alimentare în cauză și, în al doilea rând, o evaluare completă a riscului pentru sănătate, întemeiată pe cele mai fiabile date științifice disponibile și pe cele mai recente rezultate ale cercetării internaționale(50). Același raționament se aplică riscurilor în domeniul mediului(51).

106. Din principiul precauției rezultă însă de asemenea că, în cazul în care există anumite incertitudini cu privire la existența sau la întinderea unor riscuri privind sănătatea persoanelor, pot fi luate măsuri de protecție fără a trebui să se aștepte ca natura reală și gravă a acestor riscuri să fie demonstrată deplin(52). Atunci când se dovedește imposibilă determinarea cu certitudine a existenței sau a întinderii riscului invocat, principiul precauției justifică adoptarea unor măsuri restrictive. Aceasta este situația atunci când rezultatele studiilor efectuate sunt neconcludente, dar probabilitatea unui prejudiciu real persistă în ipoteza realizării riscului(53). Astfel, în lumina principiului precauției, pot fi luate măsuri de protecție chiar dacă, ținând seama de împrejurările specifice ale speței, realizarea unei evaluări științifice a riscurilor cât mai complete se dovedește imposibilă din cauza insuficienței datelor științifice disponibile(54).

107. În mai multe rânduri, în special la punctele 116, 118, 120 și 122 din hotărârea atacată, Tribunalul evocă faptul că principiul precauției ar permite adoptarea unor măsuri preventive. Procedând astfel, acesta confundă principiul precauției, din punct de vedere terminologic, cu principiul acțiunii preventive, prevăzut de asemenea la articolul 191 alineatul (2) TFUE. Deși este adevărat că Tribunalul se poate întemeia pe unele opinii din doctrină(55), pare mai logic ca principiul acțiunii preventive, dezbătut cu mai puțină intensitate până în prezent în jurisprudență, să fie corelat cu prioritate cu obligația de a preveni efectele nocive asupra mediului, care ar interveni în mod cert potrivit cunoștințelor disponibile(56), în timp ce principiul precauției autorizează măsuri de protecție în cazul în care există incertitudini în ceea ce privește efectele(57). Totuși, această lipsă de precizie terminologică a Tribunalului nu are efecte asupra legalității hotărârii atacate, din moment ce conținutul acesteia nu vizează în mod sistematic măsuri preventive veritabile, ci măsuri de precauție.

108. Pentru prezentele obiecții împotriva hotărârii atacate, este esențial ca principiul precauției să impună luarea în considerare a celor mai bune cunoștințe științifice disponibile. Prin urmare, EFSA și Comisia nu trebuiau să întârzie evaluarea riscurilor în așteptarea altor studii sau a unor noi orientări ale Uniunii(58). În această privință, Tribunalul nu a avut motive să formuleze critici.

109. Pe de altă parte, regulamentul de punere în aplicare în litigiu nu urmărea să definească în mod durabil măsuri de protecție pe baza unor cunoștințe provizorii. Dimpotrivă, Comisia a anticipat deja progrese în evaluarea riscurilor, din moment ce considerentul (16) al regulamentului de punere în aplicare prevedea în mod expres că Comisia va iniția în termen de doi ani, fără întârzieri nejustificate, o revizuire a noilor informații științifice pe care le‑a primit. Astfel, în partea B a intrării legate de substanța activă respectivă în cauză, se preciza că întreprinderile în cauză trebuiau să furnizeze informații suplimentare cu privire la anumite riscuri până la 31 decembrie 2014(59).

110. Așadar, primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs și cel de al cincilea motiv de recurs sunt neîntemeiate.

2.      Măsuri de urgență adoptate în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare

111. Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs, Bayer aprofundează critica legată de luarea unei decizii precipitate, considerând că, dacă luarea unei decizii ar fi fost deosebit de urgentă, Comisia nu ar fi trebuit să se întemeieze pe articolul 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, ci mai degrabă pe articolul 69 din acest regulament.

112. Totuși, acest argument nu a făcut obiectul acțiunii în fața Tribunalului și, prin urmare, este inadmisibil în temeiul articolului 170 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție.

113. Astfel, în cadrul recursului, competența Curții este limitată la aprecierea soluției legale adoptate de prima instanță. A permite unei părți să invoce pentru prima dată în fața Curții un motiv îndreptat împotriva actului contestat în fața Tribunalului, pe care nu l‑a invocat în fața Tribunalului – sau, precum în speță, l-a invocat cu întârziere, în cadrul memoriului în replică –, ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea, a cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul(60).

114. Însă acest argument nu este convingător nici pe fond, din moment ce nu rezultă nicio obligație a Comisiei de a recurge la procedura prevăzută la articolele 69 sau 70 din Regulamentul privind produsele fitosanitare atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21(61).

3.      Lipsa unei cereri de a prezenta noi informații

115. Al treilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că Bayer nu a avut ocazia de a prezenta Comisiei informații actualizate, pentru a înlătura îndoielile cu privire la menținerea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare.

116. Astfel, Bayer critică punctul 142 din hotărârea atacată. Potrivit Bayer, în această hotărâre, Tribunalul a statuat că Comisia putea anula aprobarea substanțelor active ale Bayer pentru motivul că datele generate în cadrul studiilor efectuate pentru aprobarea inițială erau insuficiente pentru a identifica, în lumina condițiilor de aprobare modificate, toate riscurile pentru albine legate de substanța activă în cauză.

117. Această susținere a Bayer trebuie admisă în măsura în care Comisia nu poate retrage sau modifica aprobarea unei substanțe active decât după ce a dat producătorului posibilitatea de a se pronunța în această privință. În anumite cazuri, acest lucru este prevăzut în mod expres la articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul privind produsele fitosanitare. Pe de altă parte, acest lucru rezultă din articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, potrivit căruia orice persoană are dreptul de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere.

118. Or, astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 435 din hotărârea atacată, Bayer a avut în mai multe rânduri ocazia de a se pronunța în acest sens(62).

119. În schimb, dreptul de a fi ascultat nu obligă Comisia ca, în cadrul unei revizuiri în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, să acorde producătorului ocazia de a efectua noi studii pentru a acoperi eventuale lacune existente în privința datelor.

120. Desigur, o astfel de obligație există într‑o procedură de aprobare inițială a substanței active, conform articolului 11 alineatul (3) și articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare(63), și eventual și în contextul reînnoirii unei aprobări în temeiul articolelor 15 și 17 din același regulament. Cu toate acestea, articolul 21 din Regulamentul privind produsele fitosanitare nu conține o trimitere comparabilă în acest sens.

121. Acest lucru este de altfel logic, întrucât, înainte de aprobare, substanța activă nu poate fi utilizată și poate cauza prejudicii. În schimb, în cazul în care, ulterior, survin îndoieli cu privire la compatibilitatea cu articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, pe baza cărora Comisia inițiază o revizuire, așteptarea unor informații complete din partea producătorului ar prelungi perioada în care eventualele riscuri pentru sănătatea umană sau pentru mediu persistă. În această privință, Tribunalul arată, la punctul 443 din hotărârea atacată, că Comisia și Bayer sunt de acord să considere că generarea datelor necesare pentru a acoperi aceste lacune ar necesita cel puțin unu sau doi ani, începând din momentul în care ar fi disponibil un document orientativ.

122. Astfel, după cum constată Tribunalul la punctul 442 din hotărârea atacată, este în conformitate cu principiul precauției faptul că, în cadrul revizuirii unei autorizații, Comisia nu este obligată să acorde producătorului posibilitatea de a acoperi toate lacunele existente în privința datelor, ci numai să îi dea posibilitatea să își prezinte observațiile înainte de modificarea aprobării(64). Aceasta nu exclude, desigur, obligația Comisiei de a facilita din nou utilizarea substanțelor active în cazul în care, ulterior, producătorul reușește să acopere lacunele în privința datelor, eliminând astfel riscurile preconizate.

123. Prin urmare, al treilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este neîntemeiat.

4.      Securitate juridică în prezența unor cerințe juridice noi

124. Al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs privește o contradicție în raționamentul Tribunalului. Pe de o parte, pentru inițierea procedurii de revizuire în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, acesta impune, la punctele 160-162 din hotărârea atacată, probe științifice noi, în timp ce, pe de altă parte, potrivit punctului 142 din hotărârea atacată, retragerea sau modificarea aprobării în temeiul articolului 21 alineatul (3) din acest regulament poate fi întemeiată pe criterii de aprobare noi, mai stricte. Deși cunoștințele noi sunt de asemenea menționate la punctul 142, acestea nu ar fi însă indispensabile în cazul unor criterii noi. Or, ar fi efectiv contradictoriu să se prevadă condiții mai stricte sau total diferite în ceea ce privește deschiderea procedurii de revizuire decât în ceea ce privește adoptarea unei decizii finale.

125. Această contradicție confirmă eroarea de drept constatată deja în cadrul primului motiv de recurs(65). Noile cunoștințe științifice nu constituie în mod necesar decât un caz posibil care justifică o revizuire. O astfel de revizuire trebuie să fie de asemenea posibilă în prezența unor noi condiții de autorizare.

126. Totuși, această contradicție, la fel ca eroarea de drept menționată, nu determină anularea hotărârii atacate. Dimpotrivă, aceasta este eliminată în cazul în care Curtea urmează propunerea noastră și precizează, în contextul primului motiv de recurs, că inițierea revizuirii unei autorizații nu este condiționată de existența unor informații noi.

127. În consecință, cel de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat.

5.      Certitudine sporită în ceea ce privește riscurile și datele noi

128. Prin intermediul primului aspect al celui de al patrulea motiv de recurs, Bayer critică faptul că Tribunalul a omis să stabilească – săvârșind astfel o eroare de drept – un grad adecvat de certitudine științifică privind realizarea riscului invocat necesar pentru aplicarea măsurilor de precauție.

129. Astfel, Bayer contestă din nou punctul 142 din hotărârea atacată, însă contestă, de această dată, constatarea potrivit căreia este suficient ca Comisia să furnizeze indicii serioase și concludente care să permită îndoieli rezonabile că substanța activă în cauză îndeplinește criteriile de aprobare.

130. Or, potrivit Bayer, din jurisprudență reiese că, pentru a adopta măsuri care afectează autorizațiile existente, este necesar, în primul rând, un grad mai ridicat de certitudine în ceea ce privește realizarea riscului invocat, care – în al doilea rând – se întemeiază pe date științifice noi(66).

131. În legătură cu revizuirea unei autorizații, articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare impune, în vederea unei retrageri sau a unei modificări, ca criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 să nu mai fie îndeplinite sau ca anumite informații să nu fi fost furnizate. Această dispoziție nu impune nici dezvoltarea unor cunoștințe științifice noi(67), nici o certitudine specială în ceea ce privește realizarea riscului respectiv.

132. Deși este adevărat că articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare menționează, în mai multe rânduri, noi cunoștințe, acest lucru privește numai anumite cazuri de revizuire a unei autorizații(68). Prin urmare, această referire la noi cunoștințe nu creează condiții suplimentare pentru modificarea sau retragerea unei autorizații în temeiul articolului 21 alineatul (3) din regulamentul menționat.

133. În ceea ce privește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia trebuie să verifice în special dacă substanțele active au efecte inacceptabile asupra mediului [articolul 4 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) litera (e)]. Întrucât, în prezenta speță, este în discuție protecția albinelor, punctul 3.8.3 din anexa II la Regulamentul privind produsele fitosanitare impunea să se examineze dacă expunerea albinelor putea fi „neglijabilă” și dacă, ținând seama de efectele asupra larvelor de albine și asupra comportamentului albinelor, nu existau efecte acute sau cronice inacceptabile asupra supraviețuirii și dezvoltării coloniilor(69).

134. Aceeași verificare ar trebui efectuată în cazul unei aprobări inițiale a substanței active. Așadar, nu există, în principiu, o certitudine sporită în ceea ce privește realizarea riscurilor în raport cu procedura de autorizare inițială.

135. Cu toate acestea, gradul de certitudine poate influența evaluarea comparativă a caracterului încă „acceptabil” sau deja „inacceptabil” al anumitor riscuri pentru mediu legate de substanța activă. În cazul unui grad de certitudine mai mare referitor la producerea unui risc, chiar și prejudicii mai mici pot prevala asupra interesului utilizării substanței active – spre deosebire de cazul unor riscuri mai puțin certe.

136. Înțelegem, așadar, argumentația Bayer în sensul că securitatea juridică și încrederea în menținerea autorizației constituie factori suplimentari în evaluarea comparativă, a căror importanță relativă poate scădea numai în cazul în care există o certitudine sporită în ceea ce privește realizarea riscurilor în raport cu aprobarea inițială. Pe de altă parte, o asemenea certitudine sporită ar presupune de asemenea noi cunoștințe, întrucât certitudinea cu privire la riscuri obținută în cadrul procedurii de autorizare – și care, potrivit Bayer, nu este suficientă pentru o modificare – se întemeia deja pe cunoștințele disponibile la data respectivă.

137. Acest raționament, deși la prima vedere pare plauzibil, nu poate fi, în cele din urmă, reținut. Astfel, pragul stabilit la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare în ceea ce privește utilizarea unei substanțe active nu poate depinde de aspectul dacă aceasta a fost sau nu a fost deja aprobată. Dimpotrivă, făcând trimitere la articolul 4 în cuprinsul articolului 21 alineatul (3), legiuitorul a stabilit exact același prag precum cel stabilit pentru momentul aprobării inițiale. Astfel cum arată De Bijenstichting și alte părți interesate, acesta nu a interpretat, așadar, aprobarea unei substanțe active ca drept de a produce efecte „inacceptabile” asupra mediului, ci ca o simplă constatare că efectele asupra mediului și riscurile asupra mediului identificate sunt acceptabile. Dacă această constatare se dovedește ulterior neîntemeiată, articolul 21 alineatul (3) menționat autorizează modificarea sau retragerea acesteia. În consecință, aplicarea articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare nu impune o certitudine sporită în ceea ce privește realizarea riscurilor în raport cu cea necesară în cazul unei aprobări.

138. Hotărârea Curții de Justiție în cauza Fidenato, invocată de Bayer, nu impune cerințe de siguranță mai stricte în ceea ce privește riscurile asupra mediului. Această hotărâre privea măsuri de urgență privind furajele modificate genetic și produsele alimentare autorizate, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003(70). În această privință, Curtea a constatat că termenii „evident” și „risc grav” utilizați în acea hotărâre trebuie interpretați ca referindu‑se la un risc major care pune în pericol în mod vădit sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul înconjurător(71). În cadrul Regulamentului privind produsele fitosanitare, nu ar trebui luate măsuri corespunzătoare în temeiul articolului 21, ci în temeiul articolului 69 din acesta, în cuprinsul căruia sunt utilizați aceiași termeni precum cei utilizați la articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

139. De asemenea, Curtea a făcut în mod expres distincție între măsurile de urgență menționate și măsurile generale de precauție, pentru care este suficient ca o evaluare a informațiilor disponibile să indice posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, în condițiile în care persistă încă o incertitudine științifică(72). Prin urmare, cel puțin în acest caz, Curtea a apreciat că riscurile majore nu sunt indispensabile pentru a justifica măsuri de precauție fără caracter urgent. În consecință, această hotărâre nu furnizează niciun temei pentru o lectură a acestor cerințe prin intermediul interpretării articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare.

140. Cu toate acestea, trebuie să admitem susținerea Bayer potrivit căreia o bază decizională nemodificată în raport cu aprobarea concretă nu permite, în principiu, Comisiei să își modifice aprecierea potrivit căreia anumite efecte asupra mediului sau anumite riscuri în domeniul mediului sunt „inacceptabile”. Astfel, funcția esențială a securității juridice este aceea că, odată ce a efectuat o apreciere a situației de fapt, administrația nu o repune în discuție fără a avea motive suficiente(73). Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când – precum în cazul aprobării unor substanțe active – această apreciere are un efect limitat în timp, cu alte cuvinte titularul aprobării putea în mod legitim să aibă o încredere deosebită în menținerea autorizației în acest termen.

141. În concluzie, rezultă că, în ceea ce privește limitarea unei autorizații în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, Comisia trebuie să dispună de elemente noi care, în cadrul procedurii inițiale de aprobare, ar fi fost suficiente pentru a limita de la început aprobarea.

142. Cu toate acestea, hotărârea atacată nu este afectată de nicio eroare de drept, întrucât, la punctul 142 din aceasta, Tribunalul a enunțat în mod expres constatarea criticată privind elementele serioase și concludente care permit în mod rezonabil existența unor îndoieli în contextul unei baze decizionale modificate și, prin urmare, noi.

143. Astfel, eventualele modificări ale temeiului deciziei nu sunt limitate la cunoștințele științifice, ci includ modificările normei aplicabile, menționate la punctul 142 din hotărârea atacată(74). În raport cu Directiva privind produsele fitosanitare, pe baza căreia au fost eliberate autorizațiile inițiale, Regulamentul privind produsele fitosanitare a pus accentul pe protecția albinelor melifere și, în general, a precizat dispozițiile privind limitarea efectelor nocive.

144. Pe de altă parte, avizul emis de EFSA, evocat la punctele 233-240 din hotărârea atacată, care evidențiază stadiul actual al cunoștințelor științifice și deficiențele Orientărilor EPPO aplicate cu ocazia aprobării substanțelor active, este nou. Deși este adevărat că, la punctul 170 din hotărârea menționată, Tribunalul nu atribuie acestui aviz decât un rol secundar în luarea deciziei de către Comisie, nu este mai puțin adevărat că concluziile EFSA cu privire la cele două substanțe active se referă de asemenea la acest aviz(75).

145. În plus, Comisia a indicat ca motiv concret al revizuirii noile studii din anul 2012, care reprezintă probabil datele noi menționate la punctul 142 din hotărârea atacată. Potrivit punctului 198 din hotărârea atacată, aceste studii prezintă o concluzie îngrijorătoare în ceea ce privește excluderea efectelor inacceptabile asupra speciilor care nu sunt vizate.

146. Așadar, nu pot fi admise obiecțiile împotriva criteriului formulat de Tribunal la punctul 142 din hotărârea atacată, întemeiate de Bayer pe lipsa unei certitudini sporite cu privire la efectele asupra mediului și pe lipsa unor cunoștințe noi. În consecință, primul aspect al celui de al patrulea motiv este neîntemeiat.

6.      Inversarea sarcinii probei

147. Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al patrulea motiv de recurs, Bayer reproșează Tribunalului că i‑a solicitat să facă dovada anumitor fapte, deși sarcina de a dovedi că nu mai sunt îndeplinite condițiile de aprobare ar reveni Comisiei.

148. Bayer ignoră însă cerințele de probă în cadrul procedurii de revizuire. În această privință, nu revine Comisiei sarcina de a demonstra în mod exhaustiv că substanța activă încalcă cerințele prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind produsele fitosanitare.

149. Dimpotrivă, conform articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare, în cadrul procedurii de autorizare, solicitantul trebuie să facă dovada că substanța activă îndeplinește criteriile stabilite de acest regulament(76). Această repartizare a sarcinii probei este pertinentă și în cadrul procedurii de revizuire, întrucât, astfel cum s‑a menționat, această procedură vizează același nivel de protecție ca și procedura de aprobare.

150. Punctul de plecare în această privință este, desigur, că titularul aprobării a demonstrat deja, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind produsele fitosanitare, că substanța activă îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 menționat. Totuși, dacă Comisia furnizează – astfel cum se impune la punctul 142 din hotărârea atacată – indicii serioase și concludente care permit în mod rezonabil să se pună la îndoială respectarea acestor cerințe, sarcina inițială a probei devine din nou validă. În acest caz, titularul autorizației trebuie să își completeze elementele de probă astfel încât să înlăture indiciile Comisiei.

151. Trebuie să se admită că această sarcină a probei în materia protecției fitosanitare poate fi dificilă atunci când Comisia identifică lacune în date. Totuși, aceste lacune ar fi trebuit să fie acoperite de titularul aprobării încă de la procedura de autorizare inițială, și anume înainte ca substanța activă să fie utilizată pentru prima dată.

152. Prin urmare, nici critica întemeiată pe o inversare a sarcinii probei nu este întemeiată.

7.      Riscuri ipotetice

153. Această concluzie intermediară nu exclude însă ca Bayer și AIC să invoce în mod întemeiat, în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv de recurs, erori de drept în aplicarea concretă a sarcinii probei. Acestea privesc interdicțiile de utilizare pentru tratamentul foliar și utilizarea neprofesională ca insecticid.

a)      Cu privire la tratamentul foliar

154. Bayer reproșează Tribunalului că a autorizat, la punctul 534 din hotărârea atacată, interzicerea tratamentului foliar pentru motivul că anumite utilizări autorizate până atunci ale substanțelor active vizate puteau determina riscuri inacceptabile pentru albine, deși această utilizare nu fusese examinată de EFSA. Bayer și AIC reproșează în special Comisiei că a procedat ea însăși la evaluarea riscurilor, în loc să solicite EFSA efectuarea acesteia. Potrivit acestora, evaluarea riscurilor revine totuși experților.

155. La această din urmă obiecție, trebuie arătat că sesizarea EFSA în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul privind produsele fitosanitare ține de puterea discreționară a Comisiei(77), iar EFSA este obligată să înainteze Comisiei punctul său de vedere sau rezultatele activității sale în termen de trei luni de la data solicitării. Această dispoziție se întemeiază, așadar, deja pe o evaluare a riscurilor limitată din partea EFSA, care nu este nici strict necesară. Simpla împrejurare că Comisia nu a sesizat EFSA cu problema tratamentului foliar nu repune automat în discuție interzicerea tratamentului foliar.

156. Bayer și AIC se întemeiază, de altfel, pe jurisprudența constantă referitoare la principiul precauției, potrivit căreia evaluarea riscurilor nu se poate întemeia pe considerații pur ipotetice(78). Sunt astfel vizate simple supoziții, neverificate încă din punct de vedere științific(79). În schimb, preocupările având o bază științifică îndeplinesc cerințele acestui principiu, chiar și în cazul în care incertitudinea științifică persistă(80).

157. Cu toate acestea, Bayer reproduce în mod selectiv constatările Tribunalului, întrucât acesta a autorizat în mod expres, la punctul 534 din hotărârea atacată, o interzicere a utilizărilor neevaluate numai atunci când și în măsura în care (Comisia) putea considera în mod rezonabil că aceste riscuri corespundeau celor ale utilizărilor evaluate.

158. În plus, aprecierea detaliată a argumentelor invocate la punctele 537-545 din hotărârea atacată demonstrează că Tribunalul nu acceptă ca „ipoteză rezonabilă” o simplă supoziție, neverificată încă din punct de vedere științific. Dimpotrivă, acesta respinge, la punctul 542, o parte din raționamentul Comisiei pentru motivul că studiul științific invocat nu ar fi adecvat pentru a‑l demonstra.

159. În schimb, la punctele 544 și 545 din hotărârea atacată, Tribunalul apreciază că restul argumentelor Comisiei sunt suficiente pentru a justifica interdicția. Astfel, acestea demonstrează că tratamentul foliar determină depunerea pe sol a produsului fitosanitar în cauză, de unde substanțele sale active pot fi absorbite de rădăcini și distribuite în plantă. Pe această cale, ele sunt, în cele din urmă, susceptibile să afecteze albinele.

160. Astfel, în ceea ce privește interzicerea tratamentului foliar, contrar celor susținute de Bayer, Tribunalul nu a autorizat o evaluare a riscurilor pe baza unor considerații pur ipotetice.

161. În consecință, această obiecție este neîntemeiată.

b)      Cu privire la interzicerea utilizărilor necomerciale

162. În ceea ce privește interzicerea utilizării neprofesionale a substanțelor active ca insecticid, trebuie amintit mai întâi că regulamentul de punere în aplicare în litigiu autorizează anumite utilizări profesionale, însă a interzis complet utilizarea neprofesională.

163. Având în vedere această interdicție mai extinsă, Bayer critică faptul că Tribunalul constată, la punctul 558 din hotărârea atacată, că o utilizare necorespunzătoare, care nu respectă instrucțiunile de folosire, nu poate fi exclusă, mai ales în ceea ce privește utilizatorii neprofesioniști. În același timp, acesta a recunoscut, la punctul 553, că nici Comisia, nici reclamantele nu demonstraseră existența sau inexistența unei astfel de probabilități.

164. Această obiecție este întemeiată. Tribunalul acceptă, la punctele 551 și 552 din hotărârea atacată, argumentul esențial al Comisiei potrivit căruia acesteia îi revine sarcina de a stabili nivelul de risc acceptabil pe baza unor considerente politice. Faptul că, la punctele 553-556 din hotărârea atacată, Tribunalul ține seama de considerații științifice, și anume de două sondaje, este numai ca urmare a inițiativei Bayer.

165. În ședință, Comisia a precizat că distincția dintre utilizările profesionale și utilizările neprofesionale ale produselor fitosanitare este obișnuită în dreptul Uniunii. Aceasta s‑a întemeiat, în primul rând, pe definiția utilizatorului profesionist prevăzută la articolul 3 punctul 25 din Regulamentul privind produsele fitosanitare și, în al doilea rând, pe faptul că legiuitorul a constatat, în cuprinsul considerentului (17) al Directivei de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în scopul unei utilizări durabile a pesticidelor(81), că, în categoria utilizatorilor neprofesioniști, este foarte posibil să aibă loc erori de manipulare din cauza lipsei de cunoștințe în domeniu a acestora.

166. Nu este mai puțin adevărat că, în ceea ce privește interdicțiile concrete impuse utilizatorilor neprofesioniști, Comisia a renunțat la orice apreciere a datelor științifice disponibile, așa cum sunt sondajele prezentate de Bayer. Totuși, acest lucru se impune atunci când sunt adoptate măsuri de precauție(82).

167. Este posibil ca, ulterior, în cadrul evaluării comparative a caracterului acceptabil al riscurilor, interesele utilizatorilor neprofesioniști în ceea ce privește utilizarea anumitor produse fitosanitare să fie mai puțin importante decât cele ale utilizatorilor profesioniști. De asemenea, utilizatorii neprofesioniști pot prezenta riscuri speciale, în special din cauza lipsei lor de calificare profesională sau din cauza caracteristicilor specifice ale grădinilor private. Totuși, aceasta nu înseamnă că, pentru impunerea unor restricții, sunt suficiente simple supoziții, fără a lua în considerare cunoștințele științifice disponibile.

168. În privința acestui aspect, recursul formulat de Bayer este, așadar, fondat. Prin urmare, se impune anularea hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea în ceea ce privește interdicția privind utilizarea neprofesională a clotianidinului și a imidaclopridului ca insecticid, având în vedere că această interdicție este mai extinsă decât interdicția utilizării profesionale. În această privință, nu par să existe îndoieli cu privire la interesul de a exercita acțiunea. Dimpotrivă, deficiența neidentificată de Tribunal în ceea ce privește luarea în considerare a informațiilor relevante privește în mod direct regulamentul de punere în aplicare în litigiu, astfel încât Curtea îl poate anula și pe acesta din urmă în această privință.

F.      Al șaselea motiv de recurs – conținutul analizei de impact

169. Prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, Bayer contestă aprecierea de la punctele 459-461 din hotărârea atacată cu privire la analiza de impact efectuată de Comisie. Tribunalul ar fi considerat că era suficient ca Comisia să se familiarizeze cu efectele măsurii (punctul 460) și a statuat că domeniul de aplicare și formatul analizei țineau de puterea de apreciere a Comisiei (punctele 459 și 460). În concluzie, Tribunalului i‑ar fi fost suficient un rezumat în patru puncte al unui studiu privind efectele economice, prezentat în special de Bayer, deși Comisia nu dispunea de o cunoaștere completă a produselor de protecție a plantelor alternative (punctul 461). Astfel, obligația efectuării analizei de impact ar fi privată de conținut.

170. Bayer consideră în mod corect că, în elaborarea politicii sale în domeniul mediului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (3) a treia liniuță TFUE, Uniunea ține seama de avantajele și de costurile care pot rezulta din acțiune sau din inacțiune.

171. De asemenea, este adevărat că principiul precauției trebuie aplicat în lumina principiului proporționalității. Potrivit acestui principiu, actele instituțiilor Uniunii nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim prin reglementarea în cauză. Astfel, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite(83).

172. În această privință, contrar celor susținute de Comisie, nu este suficient să se țină seama numai de efectele negative ale substanțelor active asupra mediului, în special asupra albinelor, precum și de lacunele în materie de date și de riscurile identificate în această privință. Trebuie de asemenea să se pună în balanță interesele socioeconomice, cel puțin în măsura în care articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul privind produsele fitosanitare lasă o marjă de apreciere în cadrul căreia Comisia poate aplica principiul proporționalității.

173. Deși este adevărat că, în temeiul articolului 4 din regulamentul menționat, o astfel de marjă de manevră este exclusă în cazul unor efecte nocive asupra sănătății umane sau asupra apelor subterane, totuși efectele asupra mediului relevante în speță nu se opun aprobării unei substanțe active decât atunci când sunt „inacceptabile”. În special în privința albinelor melifere, trebuie să fie evitate efectele „inacceptabile” asupra coloniilor, în conformitate cu punctul 3.8.3 din anexa II la acest regulament(84).

174. În consecință, Comisia trebuie să aprecieze avantajele și inconvenientele măsurii vizate, și anume limitarea autorizațiilor, precum și eventualele alternative ale acestei măsuri.

175. Totuși, este necesar să se distingă controlul său jurisdicțional de cerințele principiului proporționalității. Acest control este, în special în cadrul legislativ, limitat, însă este necesar cel puțin ca instituțiile Uniunii care au adoptat actul normativ în cauză să fie în măsură să demonstreze în fața Curții de Justiție că actul a fost adoptat prin exercitarea efectivă a puterii lor de apreciere. Aceasta presupune luarea în considerare a tuturor elementelor și împrejurărilor pertinente ale situației a cărei reglementare se urmărea prin acest act. Așadar, instituțiile Uniunii trebuie cel puțin să poată prezenta și expune în mod clar și neechivoc datele de bază care au trebuit luate în considerare pentru a fundamenta măsurile contestate din actul respectiv și de care depindea exercitarea puterii lor de apreciere(85). Aceste obligații de prezentare trebuie să se aplice a fortiori exercitării competențelor de executare ale Comisiei(86).

176. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de asemenea de faptul că puterea largă de apreciere a Comisiei și care presupune un control jurisdicțional limitat al modului în care este exercitată(87) nu se aplică exclusiv în ceea ce privește natura și sfera de aplicare ale dispozițiilor care trebuie adoptate, ci se aplică, într‑o anumită măsură, și în ceea ce privește constatarea datelor de bază(88). În special, forma în care sunt prezentate datele de bază luate în considerare este lipsită de relevanță. Deși o evaluare a efectelor formală și globală poate fi de mare utilitate(89), Comisia poate lua în considerare de asemenea orice altă sursă de informații(90).

177. Tribunalul a evaluat în mod întemeiat în raport cu aceste criterii aprecierea de către Comisie a efectelor prejudiciabile ale reglementării în litigiu.

178. În ceea ce privește efectele economice, la punctul 461 din hotărârea atacată, Tribunalul a dedus în mod întemeiat din cele patru puncte menționate că Comisia a ținut seama de studiul care era rezumat în acestea. În plus, Tribunalul a apreciat, la punctele 464 și 465 din hotărârea atacată, că statele membre care avuseseră deja experiența interdicției neonicotinoidelor nu au comunicat Comisiei efecte negative specifice asupra productivității sau asupra mediului.

179. Bayer și mai ales NFU critică în special, în cadrul acestui motiv, faptul că importanța produselor fitosanitare alternative a făcut obiectul unei aprecieri insuficiente.

180. În această privință, este adevărat că dezavantajele legate de restricții depind de produsele fitosanitare pe care agricultorii le mai pot utiliza. Raportul calitate/preț al acestor produse alternative influențează randamentele agricultorilor, iar, pe de altă parte, trebuie să se țină seama de efectele negative ale acestora asupra sănătății și a mediului.

181. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 468 din hotărârea atacată, Comisia avea o imagine completă a substanțelor active pe care le aprobase și cunoștea, așadar, utilitatea acestora pentru agricultură și efectele lor asupra sănătății și a mediului. De asemenea, Comisia a luat în considerare aceste cunoștințe, întrucât era conștientă de faptul că, la momentul respectiv, erau disponibile alte două neonicotinoide(91).

182. În schimb, Comisia nu era obligată să examineze măsura în care statele membre autorizaseră deja produse fitosanitare bazate pe alte substanțe active, susceptibile să înlocuiască resursele care urmau să dispară ca urmare a regulamentului de punere în aplicare în litigiu. Deși ar fi fost posibil să se obțină aceste informații din partea statelor membre, nu este mai puțin adevărat că acestea ar fi descris doar o situație de moment. Astfel, trebuia să se considere că, în urma noii reglementări, producătorii vor notifica produse fitosanitare destinate combaterii organismelor dăunătoare vizate pe baza unor substanțe active aprobate în continuare.

183. Tribunalul arată, în plus, în mod întemeiat, la punctul 463 din hotărârea atacată, că articolul 53 din Regulamentul privind produsele fitosanitare permite evitarea efectelor inadecvate ale restricțiilor în litigiu. Astfel, potrivit acestei dispoziții, statele membre pot autoriza temporar introducerea pe piață, pentru o utilizare limitată și controlată, a unui produs fitosanitar bazat pe substanțe active neautorizate, cu condiția ca o astfel de măsură să se dovedească necesară în raport cu un risc care nu poate fi evitat în alt mod. Comisia era, așadar, îndreptățită să considere că restricțiile pe care le impune nu s‑ar aplica în mod absolut și invariabil, ci că, în situații urgente, statele membre pot autoriza derogări.

184. Chiar dacă NFU arată că practica aplicării unor asemenea derogări este, în Regatul Unit, foarte restrictivă, totuși aceasta constituie tocmai o manifestare a principiului proporționalității. În cazul în care autoritățile naționale competente ajung la concluzia că, într‑un caz concret, efectele prejudiciabile se opun autorizării unei derogări, cu alte cuvinte dezavantajele unei derogări prevalează față de avantajele acesteia, principiul proporționalității nu poate impune o aprobare generală mai extinsă.

185. Pe de altă parte, din moment ce, în acest cadru, statele membre au responsabilitatea de a pune în balanță interesele conflictuale, nu se poate impune Comisiei să anticipeze practica acestora cu ocazia revizuirii unei autorizații.

186. Rezultă că al șaselea motiv este neîntemeiat.

VI.    Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului

187. Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului spre rejudecare.

188. Având în vedere considerațiile care precedă, se impune anularea hotărârii Tribunalului numai în măsura în care se respinge acțiunea în ceea ce privește interdicția privind utilizarea neprofesională a clotianidinului și a imidaclopridului ca insecticid, având în vedere că această interdicție este mai extinsă decât interdicția utilizării profesionale. Cu privire la acest aspect, litigiul este în stare de judecată, întrucât este cert că în această privință Comisia nu s‑a întemeiat pe cunoștințele științifice disponibile. În consecință, regulamentul de punere în aplicare în litigiu trebuie anulat cu privire la acest aspect.

VII. Cu privire la cheltuielile de judecată

189. Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat sau atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

190. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (3) prima teză din acest regulament, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Aceeași normă este cuprinsă la articolul 134 alineatul (3) prima teză din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

191. În consecință, Comisia și Bayer ar trebui să suporte propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului și în fața Curții.

192. Situația este aceeași în ceea ce privește recursul inadmisibil în numele Bayer AG, întrucât acesta nu a generat cheltuieli suplimentare în raport cu recursul admisibil formulat de Bayer CropScience AG pentru celelalte părți.

193. În plus, din articolul 184 alineatul (4) din același regulament de procedură, reiese că, în cazul în care un intervenient în primă instanță nu a formulat el însuși recurs, acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în procedura de recurs decât dacă a participat la faza scrisă sau orală a procedurii în fața Curții. În cazul în care un asemenea intervenient participă la procedură, Curtea poate decide ca acesta să suporte propriile cheltuieli de judecată. În consecință, în lumina rezultatului procedurii, propunem ca intervenientele în primă instanță care au intervenit în prezenta procedură să fie obligate să suporte propriile cheltuieli de judecată(92).

194. Pe de altă parte, cheltuielile de judecată trebuie corectate de asemenea în privința intervenientelor în primă instanță. Și acestea trebuie, potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, să își suporte propriile cheltuieli de judecată.

195. În sfârșit, în privința De Bijenstichting, propunem Curții să aplice articolul 140 alineatul (3) din regulamentul de procedură menționat, în temeiul căruia Curtea poate decide ca aceasta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

VIII. Concluzie

196. Propunem, așadar, Curții să soluționeze prezentul litigiu după cum urmează:

1)      Declară recursul ca fiind inadmisibil în măsura în care a fost introdus în numele Bayer AG.

2)      Anulează Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2018, Bayer și alții/Comisia (T‑429/13 și T‑451/13, EU:T:2018:280), în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea în ceea ce privește interdicția privind utilizarea neprofesională a clotianidinului și a imidaclopridului ca insecticid, având în vedere că această interdicție este mai extinsă decât interdicția utilizării profesionale.

3)      Declară Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2018, Bayer și alții/Comisia (T‑429/13 și T‑451/13, EU:T:2018:280), ca fiind afectată de o eroare de drept în măsura în care în aceasta se constată că, la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active, nu a fost necesar să se ia în considerare sistemul cu privire la evaluarea riscului de mediu al produselor fitosanitare, publicat de Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor, în versiunea actualizată în anul 2010.

4)      Anulează Regulamentul de punere în aplicare nr. 485/2013 în măsura în care acesta supune utilizarea neprofesională a clotianidinului și a imidaclopridului ca insecticid unei interdicții mai largi decât cea aplicabilă în cazul utilizării profesionale.

5)      Fiecare dintre părțile la procedurile desfășurate în fața Tribunalului și în fața Curții și intervenientele în cadrul acestor proceduri suportă propriile cheltuieli de judecată.

1      Limba originală: germana.

2      Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active [JO 2013, L 139, p. 12, denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”].

3      Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul privind produsele fitosanitare”).

4      Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar [JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30, denumită în continuare „Directiva privind produsele fitosanitare”].

5      Directiva 2006/41/CE a Comisiei din 7 iulie 2006 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea înscrierii substanțelor active clotianidin și petoxamid (JO 2016, L 187, p. 24, Ediție specială, 03/vol. 73, p. 254).

6      Directiva Comisiei 2008/116/CE din 15 decembrie 2008 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active (JO 2008, L 337, p. 86).

7      EFSA Panel on Plant Protection Products and their Residues (PPR), Scientific Opinion on the science behind the development of a risk assessment of Plant Protection Products on bees (Apis mellifera, Bombus spp. and solitary bees). EFSA Journal 2012, 10(5)2668 (doi:10.2903/j.efsa.2012.2668).

8      Punctele 241-243.

9      EPPO, Annual Report and Council Recommendations 2018, în EPPO Bulletin (2019) 49, p. 509 (602).

10      Directiva 2010/21/UE a Comisiei din 12 martie 2010 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește dispozițiile specifice referitoare la clotianidin, la tiametoxam, la fipronil și la imidacloprid (JO 2010, L 65, p. 27).

11      Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/784 al Comisiei din 29 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active clotianidin (JO 2018, L 132, p. 35).

12      Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/783 al Comisiei din 29 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active imidacloprid (JO 2018, L 132, p. 31).

13      https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/eu‑pesticides-database/public/?event=activesubstance.detail&language=DE&selectedID= 1154

14      Hotărârea din 22 martie 1961, S.N.U.P.A.T./Hohe Behörde (42/59 și 49/59, EU:C:1961:5, p. 172), Hotărârea din 4 octombrie 2012, Byankov (C‑249/11, EU:C:2012:608, punctul 77), și Hotărârea din 20 decembrie 2017, Incyte (C‑492/16, EU:C:2017:995, punctul 48).

15      Concluziile avocatului general Campos Sánchez‑Bordona prezentate în cauza Repower/EUIPO (C‑281/18 P, EU:C:2019:426, punctele 34 și 35).

16      Hotărârea din 9 martie 1978, Herpels/Comisia (54/77, EU:C:1978:45, punctul 38).

17      A se vedea în acest sens, în cele ce urmează, punctele 137-138.

18      A se vedea în acest sens, referitor la Directiva privind produsele fitosanitare, Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctele 75 și 76), precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 55 și 56).

19      Ordonanța din 15 aprilie 2010, Makhteshim‑Agan Holding și alții/Comisia (C‑517/08 P, nepublicată, EU:C:2010:190, punctul 62), și Ordonanța din 7 mai 2013, Dow AgroSciences și alții/Comisia (C‑584/11 P, nepublicată, EU:C:2013:281, punctul 73).

20      A se vedea în acest sens, referitor la Directiva privind produsele fitosanitare, Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctul 76), precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 56).

21      Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctul 77), precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 57).

22      COM(2000) 1 final.

23      Hotărârea din 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health/Consiliul (T‑13/99, EU:T:2002:209, punctul 119).

24      A se vedea, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 1 aprilie 2008, Parlamentul și Danemarca/Comisia (C‑14/06 și C‑295/06, EU:C:2008:176, punctul 75), Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 71-73), Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine (C‑15/10, EU:C:2011:504, punctul 129), și Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctele 41-43).

25      Hotărârea din 29 noiembrie 2007, Stadtwerke Schwäbisch Hall și alții/Comisia (C‑176/06 P, nepublicată, EU:C:2007:730, punctul 18), și Hotărârea din 29 iulie 2019, Bayerische Motoren Werke und Freistaat Sachsen/Comisia (C‑654/17 P, EU:C:2019:634, punctul 44).

26      Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia (C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 42), și Hotărârea din 23 decembrie 2015, Parlamentul/Consiliul (C‑595/14, EU:C:2015:847, punctul 17), precum și Ordonanța din 17 decembrie 2019, Rogesa/Comisia (C‑568/18 P, nepublicată, EU:C:2019:1092, punctul 25).

27      A se vedea punctul 32 din prezentele concluzii.

28      Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia (C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 62), și Hotărârea din 23 decembrie 2015, Parlamentul/Consiliul (C‑595/14, EU:C:2015:847, punctul 16).

29      Hotărârea din 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia (92/78, EU:C:1979:53, 32), Hotărârea din 24 iunie 1986, AKZO Chemie și AKZO Chemie UK/Comisia (53/85, EU:C:1986:256, punctul 21), Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia (C‑362/05 P, EU:C:2007:322, punctul 50), Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia (C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 63), și Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia (C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 48).

30      Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia (C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 65), Hotărârea din 23 decembrie 2015, Parlamentul/Consiliul (C‑595/14, EU:C:2015:847, punctul 18), și Hotărârea din 30 aprilie 2020, Izba Gospodarcza Producentów i Operatorów Urządzeń Rozrywkowych/Comisia (C‑560/18 P, EU:C:2020:330, punctul 41).

31      Alta este situația în Hotărârea din 27 iunie 2013, pronunțată în cauza Xeda International și Pace International/Comisia (C‑149/12 P, nepublicată, EU:C:2013:433, punctul 34).

32      Cu privire la necesitatea unei încălcări grave, a se vedea Hotărârea din 10 septembrie 2019, HTTS/Consiliul (C‑123/18 P, EU:C:2019:694, punctele 32 și 33, precum și 42 și 43).

33      A se vedea, în cele ce urmează, punctele 94 și 168.

34      A se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 1999, Comisia/AssiDomän Kraft Products și alții (C‑310/97 P, EU:C:1999:407, punctele 52-55).

35      Hotărârea din 20 octombrie 1983, Gutmann/Comisia (92/82, EU:C:1983:286, punctul 2), și Hotărârea din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul (294/83, EU:C:1986:166, punctele 15-18).

36      Hotărârea din 8 iulie 2004, JFE Engineering/Comisia (T‑67/00, T‑68/00, T‑71/00 și T‑78/00, EU:T:2004:221, punctele 47-50), și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia (T‑259/02-T‑264/02 și T‑271/02, EU:T:2006:396, punctele 72-74).

37      Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 99).

38      A se vedea de asemenea Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 42 și jurisprudența citată).

39      A se vedea mai jos punctul 140.

40      A se vedea Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Deza/ECHA (C‑419/17 P, EU:C:2019:52, punctul 87).

41      A se vedea punctul 18 din prezentele concluzii.

42      Punctele 109 și 116 din cererea introductivă depusă la Tribunal.

43      Hotărârea din 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia (C‑3/06 P, EU:C:2007:88, punctul 46), și Hotărârea din 10 iulie 2019, VG/Comisia (C‑19/18 P, EU:C:2019:578, punctul 31).

44      A se vedea în acest sens, cu privire la Directiva privind produsele fitosanitare, Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctele 75 și 77), precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 55 și 57).

45      A se vedea de asemenea considerațiile care urmează în ceea ce privește al treilea, al patrulea și al cincilea motiv de recurs.

46      A se vedea punctul 20 din prezentele concluzii.

47      A se vedea punctul 19 din prezentele concluzii.

48      Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 41 și jurisprudența citată).

49      Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 44 și jurisprudența citată).

50      Hotărârea din 23 septembrie 2003, Comisia/Danemarca (C‑192/01, EU:C:2003:492, punctul 51), Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 75), precum și Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 46 și jurisprudența citată, precum și punctul 94).

51      Hotărârea din 28 martie 2019, Verlezza și alții (C‑487/17-C‑489/17, EU:C:2019:270, punctul 57). A se vedea de asemenea Hotărârea din 29 iulie 2019, Inter‑Environnement Wallonie și Bond Beter Leefmilieu Vlaanderen (C‑411/17, EU:C:2019:622, punctul 134), Hotărârea din 10 octombrie 2019, Luonnonsuojeluyhdistys Tapiola (C‑674/17, EU:C:2019:851, punctul 66), și Hotărârea din 24 octombrie 2019, Prato Nevoso Termo Energy (C‑212/18, EU:C:2019:898, punctul 58).

52      Hotărârea din 5 mai 1998, National Farmers‘ Union și alții (C‑157/96, EU:C:1998:191, punctele 63 și 64), Hotărârea din 9 septembrie 2003, Monsanto Agricoltura Italia și alții (C‑236/01, EU:C:2003:431, punctul 111), precum și Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 43).

53      Hotărârea din 23 septembrie 2003, Comisia/Danemarca (C‑192/01, EU:C:2003:492, punctul 52), Hotărârea din 28 ianuarie 2010, Comisia/Franța (C‑333/08, EU:C:2010:44, punctul 93), și Hotărârea din 29 aprilie 2010, Solgar și alții (C‑446/08, EU:C:2010:233, punctul 70), precum și Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 43).

54      Hotărârea din 9 septembrie 2003, Monsanto Agricoltura Italia și alții (C‑236/01, EU:C:2003:431, punctul 112).

55      Krämer, L., în: von der Groeben/Schwarze (editor), Kommentar zum Vertrag über die Europäische Union und zur Gründung der Europäischen Gemeinschaft [Comentariu privind Tratatul privind Uniunea Europeană și instituirea Comunității Europene], Ediția a șaptea, Nomos, Baden‑Baden 2015, articolul 191 TFUE, punctul 40, Scherer, J. și Heselhaus, S., Dreptul mediului, punctul 36, în: Dauses (editor), Handbuch des EU‑Wirtschaftsrechts [Manual de drept comercial european], C. H. Beck, München, suplimentul 49, noiembrie 2019.

56      A se vedea Hotărârea din 5 octombrie 1999, Lirussi și Bizzaro (C‑175/98 und C‑177/98, EU:C:1999:486, punctul 51), Hotărârea din 22 iunie 2000, Fornasar și alții (C‑318/98, EU:C:2000:337, punctul 37), și Hotărârea din 26 aprilie 2005, Comisia/Irlanda (C‑494/01, EU:C:2005:250, punctul 165).

57      A se vedea de asemenea Calliess, C., în: Calliess/Ruffert (editor), EUV/AEUV (TUE/TFUE), ediția a cincea, 2016, articolul 191 TFUE, punctele 32 și 33, Kahl, W., în: Streinz (editor), EUV/AEUV (TUE/TFUE), ediția a treia, 2018, articolul 114 TFUE, punctele 81 și 82, precum și Nettesheim, M., în Grabitz/Hilf/Nettesheim (editor), Das Recht der Europäischen Union [Dreptul Uniunii Europene], suplimentul 44, mai 2011, articolul 191, punctul 89.

58      A se vedea de asemenea Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine (C‑15/10, EU:C:2011:504, punctele 128 și 129).

59      Situația era similară în privința reglementării care a condus la pronunțarea Hotărârii din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctele 60 și 64).

60      Hotărârea din 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții (C‑136/92 P, EU:C:1994:211, punctul 59), Hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia (C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P‑C‑208/02 P și C‑213/02 P, EU:C:2005:408, punctul 165), și Hotărârea din 16 noiembrie 2017, Ludwig‑Bölkow‑Systemtechnik//Comisia (C‑250/16 P, EU:C:2017:871, punctul 29).

61      A se vedea și Concluziile noastre prezentate în cauza Union des industries de la protection des plantes (C‑514/19, EU:C:2020:422, punctele 91 și 92).

62      A se vedea punctul 30 din prezentele concluzii.

63      Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 92).

64      A se vedea de asemenea Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine (C‑15/10, EU:C:2011:504, punctele 128 și 129).

65      A se vedea punctul 75 și următoarele din prezentele concluzii.

66      Bayer menționează Hotărârea din 13 septembrie 2017, Fidenato și alții (C‑111/16, EU:C:2017:676, punctul 52), Concluziile avocatului general Bobek în cauza Fidenato și alții (EU:C:2017:248, punctele 74-77), precum și Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2002, Artegodan/Comisia (T‑74/00, T‑76/00, T‑83/00-T‑85/00, T‑132/00, T‑137/00 și T‑141/00, EU:T:2002:283, punctele 192 și 195).

67      Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 99). A se vedea de asemenea punctele 76 și 115 și următoarele din prezentele concluzii.

68      A se vedea punctul 76 din prezentele concluzii.

69      A se vedea punctele 44-49 din prezentele concluzii.

70      Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO 2003, L 268, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 41, p. 3).

71      A se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2011, Monsanto și alții (C‑58/10-C‑68/10, EU:C:2011:553, punctul 76), și Hotărârea din 13 septembrie 2017, Fidenato și alții (C‑111/16, EU:C:2017:676, punctul 51).

72      Hotărârea din 13 septembrie 2017, Fidenato și alții (C‑111/16, EU:C:2017:676, punctele 50, 52 și 53).

73      Cu titlu de exemplu în ceea ce privește informațiile tarifare obligatorii, a se vedea Hotărârea din 29 ianuarie 1998, Lopex Export (C‑315/96, EU:C:1998:31, punctul 28), Hotărârea din 2 decembrie 2010, Schenker (C‑199/09, EU:C:2010:728, punctul 16), și Hotărârea din 7 aprilie 2011, Sony Supply Chain Solutions (Europe) (C‑153/10, EU:C:2011:224, punctul 24).

74      A se vedea Hotărârea din 29 ianuarie 1998, Lopex Export (C‑315/96, EU:C:1998:31, punctele 28 și 29).

75      EFSA, Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment for bees for the active substance clothianidin, în EFSA Journal 2013, 11(1):3066 (doi:10.2903/j.efsa.2013.3066), p. 6, și European Food Safety Authority; Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment for bees for the active substance imidacloprid, în EFSA Journal 2013, 11(1):3068 (doi:10.2903/j.efsa.2013.3068), p. 6.

76      A se vedea de asemenea Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 58), și Hotărârea din 1 octombrie 2019, Blaise și alții (C‑616/17, EU:C:2019:800, punctul 79).

77      A se vedea de asemenea Hotărârea din 13 septembrie 2007, Land Oberösterreich și Austria/Comisia (C‑439/05 P și C‑454/05 P, EU:C:2007:510, punctul 32), și Hotărârea din 6 noiembrie 2008, Țările de Jos/Comisia (C‑405/07 P, EU:C:2008:613, punctul 67).

78      Hotărârea din 9 septembrie 2003, Monsanto Agricoltura Italia și alții (C‑236/01, EU:C:2003:431, punctul 106), Hotărârea din 28 ianuarie 2010, Comisia/Franța (C‑333/08, EU:C:2010:44, punctul 91), și Hotărârea din 19 ianuarie 2017, Queisser Pharma (C‑282/15, EU:C:2017:26, punctul 60).

79      Hotărârea din 9 septembrie 2003, Monsanto Agricoltura Italia și alții (C‑236/01, EU:C:2003:431, punctul 106), Hotărârea din 8 septembrie 2011, Monsanto și alții (C‑58/10-C‑68/10, EU:C:2011:553, punctul 77), și Hotărârea din 13 septembrie 2017, Fidenato și alții (C‑111/16, EU:C:2017:676, punctul 51).

80      A se vedea de asemenea Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 78 și 79).

81      Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 (JO 2009, L 309, p. 71).

82      A se vedea punctul 105 din prezentele concluzii.

83      Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctul 45 și punctele 60-62), și Hotărârea din 9 iunie 2016, Pesce și alții (C‑78/16 și C‑79/16, EU:C:2016:428, punctul 48).

84      A se vedea punctele 44-49 din prezentele concluzii.

85      A se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul (C‑310/04, EU:C:2006:521, punctele 122 și 123), Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctul 34), precum și Hotărârea din 13 martie 2019, Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑128/17, EU:C:2019:194, punctul 73).

86      Ordonanța din 22 mai 2014, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA (C‑287/13 P, nepublicată, EU:C:2014:599, punctul 20), și Ordonanța din 4 septembrie 2014, Rütgers Germany și alții/ECHA (C‑290/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2174, punctul 26).

87      A se vedea punctul 50 din prezentele concluzii.

88      A se vedea Hotărârea din 12 iulie 1979, Italia/Consiliul (166/78, EU:C:1979:195, punctul 14), Hotărârea din 25 iunie 1997, Italia/Comisia (C‑285/94, EU:C:1997:313, punctul 23), Hotărârea din 9 noiembrie 2006, Agraz și alții/Comisia (C‑243/05 P, EU:C:2006:708, punctul 73), Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctul 33), și Hotărârea din 30 aprilie 2019, Italia/Consiliul (Captura totală admisibilă pentru peștele‑spadă mediteraneean) (C‑611/17, EU:C:2019:332, punctul 57).

89      A se vedea de asemenea Hotărârea din 8 iunie 2010, Vodafone și alții (C‑58/08, EU:C:2010:321, punctele 55, 58 și 65), precum și Hotărârea din 12 mai 2011, Luxemburg/Parlamentul și Consiliul (C‑176/09, EU:C:2011:290, punctul 65).

90      A se vedea de asemenea Hotărârea din 13 martie 2019, Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑128/17, EU:C:2019:194, punctul 31), exemplificată prin Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctele 36, 37 și 40), și Hotărârea din 4 mai 2016, Pillbox 38 (C‑477/14, EU:C:2016:324, punctele 64-66).

91      Anexa 23 la cererea de recurs, p. 3 (p. 633 din anexe).

92      A se vedea de asemenea Hotărârea din 11 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia (C‑382/12 P, EU:C:2014:2201, punctul 265).