Cauza T‑431/12
Distillerie Bonollo SpA și alții
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Dumping – Importuri de acid tartric originar din China – Modificarea taxei antidumping definitive – Reexaminare intermediară parțială – Acțiune în anulare – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Stabilirea valorii normale – Valoare normală construită – Schimbare de metodă – Tratament individual – Articolul 2 alineatul (7) litera (a) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenite articolul 2 alineatul (7) litera (a) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036] – Adaptarea în timp a efectelor unei anulări”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 3 mai 2018
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Regulament antidumping adoptat în urma unei cereri de reexaminare intermediară parțială formulate de producători‑concurenți din Uniune – Afectare directă a producătorilor‑concurenți menționați
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Regulament antidumping adoptat în urma unei cereri de reexaminare intermediară parțială formulate de producători‑concurenți din Uniune – Afectare individuală a producătorilor‑concurenți menționați
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Condiție – Regulament antidumping adoptat în urma unei cereri de reexaminare intermediară parțială formulate de producători‑concurenți din Uniune – Interesul producătorilor‑concurenți menționați de a exercita acțiunea
(art. 263 TFUE și art. 264 al doilea paragraf TFUE)
4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață – Recurgere la valoarea construită – Obligația aplicării în cadrul unei reexaminări a metodei utilizate în cursul anchetei inițiale
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, înlocuit de Regulamentul 2016/1036, art. 2 și art. 11 alin. (9), Regulamentul nr. 612/2012 al Consiliului]
5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Tratament individual al întreprinderilor exportatoare dintr‑o țară care nu are economie de piață
[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, înlocuit de Regulamentul 2016/1036, art. 9 alin. (5)]
6. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Consecințele anulării unui regulament de instituire a unor taxe antidumping – Menținerea taxelor antidumping până la luarea unor măsuri de executare a hotărârii de anulare
(art. 264 al doilea paragraf TFUE)
1. Pentru a stabili dacă un reclamant este vizat în mod direct de un act al Uniunii, această condiție impune ca acest act să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a reclamantului, pe de o parte, și să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestui act care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, această punere în aplicare având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare, pe de altă parte.
În jurisprudență s‑au admis în repetate rânduri acțiuni în anulare formulate de particulari împotriva actelor Uniunii ale căror efecte asupra reclamanților nu sunt de natură juridică, ci în esență materială, în special pentru motivul că aceștia sunt vizați în mod direct în calitatea lor de participanți pe piață în concurență cu alți participanți pe piață.
Întrucât reclamantele se află la originea procedurii de reexaminare intermediară parțială și măsurile adoptate în urma acestei proceduri erau destinate să contrabalanseze dumpingul aflat la originea prejudiciului ale cărui victime sunt acestea în calitate de producători‑concurenți care operează pe aceeași piață ca producătorii‑exportatori în discuție, ele sunt vizate în mod direct de regulamentul care pune capăt procedurii de reexaminare intermediară parțială.
(a se vedea punctele 49, 52 și 59)
2. Pentru a stabili dacă un reclamant este vizat în mod individual, alte subiecte decât destinatarii unui act nu pot pretinde că acesta le privește în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE decât dacă acest act le afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, le individualizează într‑un mod analog celui al destinatarului.
În ceea ce privește, mai precis, domeniul antidumpingului, deși este adevărat că, în raport cu criteriile de la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, regulamentele de instituire a unor taxe antidumping, prin natura și prin domeniul lor de aplicare, au un caracter normativ, prin faptul că se aplică tuturor operatorilor economici interesați, nu este exclus totuși ca anumite dispoziții din aceste regulamente să îi poată viza individual pe anumiți operatori economici.
Pentru a aprecia afectarea poziției unui reclamant pe piață, instanța Uniunii se întemeiază pe o serie de elemente precum structura concentrată sau fragmentată a pieței, poziția pe piață a reclamantului și a concurentului în cauză în termeni absoluți și relativi sau amploarea impactului actului în litigiu asupra activităților reclamantului.
Din aprecierea acestei serii de elemente efectuată de instanța Uniunii se poate deduce că, cu cât raporturile de concurență dintre reclamant și concurentul în cauză sunt mai directe, fie pentru că numărul de operatori activi pe piață este redus, fie pentru că întreprinderea în cauză este principalul concurent al reclamantului, și cu cât sunt mai importante consecințele negative pentru acesta din urmă, cu atât mai mult este necesar să se concluzioneze că el este vizat în mod individual de actul atacat.
Producătorii din Uniune concurenți ai producătorilor dintr‑o țară terță care au participat în mod activ la procedura administrativă și care au contribuit în mod semnificativ la desfășurarea sa și, așadar, la rezultatul său, sunt afectați în mod individual de un regulament care pune capăt unei proceduri de reexaminare intermediară parțială inițiate la cererea lor, cu atât mai mult cu cât poziția lor pe piață a fost afectată substanțial.
(a se vedea punctele 74, 75, 80, 81, 84, 88 și 91)
3. O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes să obțină anularea actului în cauză.
Atunci când o acțiune nu se referă la eliminarea efectelor care rezultă din actul atacat, ci la înlocuirea lor cu o măsură mai strictă care presupune impunerea unei taxe antidumping mai ridicate, instanța Uniunii poate utiliza posibilitatea conferită de articolul 264 al doilea paragraf TFUE pentru a menține taxa antidumping instituită prin regulamentul care este atacat până la adoptarea de către instituțiile competente a măsurilor pe care le presupune executarea hotărârii. În aceste condiții, producătorii‑concurenți din Uniune au un interes de a solicita anularea unui regulament care majorează foarte puțin taxele antidumping adoptat în urma unei cereri de reexaminare intermediară parțială formulate de producătorii‑concurenți menționați, care este susceptibilă să le aducă un beneficiu.
În plus, reclamanții își pot păstra interesul de a solicita anularea unui act al unei instituții a Uniunii pentru a nu permite ca nelegalitatea de care se pretinde că este afectat să se repete în viitor.
(a se vedea punctele 101, 103, 104 și 108)
4. Normele pentru calcularea valorii normale sunt definite la articolul 2 alineatele (1)-(7) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene [devenit articolul 2 alineatele (1)-(7) din Regulamentul 2016/1036]. Pentru importurile provenite dintr‑o țară care nu are economie de piață, care este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) la data deschiderii anchetei, valoarea normală se stabilește, în principiu, potrivit metodei specifice prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009. Potrivit acestei metode, valoarea normală se stabilește printre altele pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță cu economie de piață, și anume țara analogă.
Prin excepție, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009, în ceea ce privește importurile care provin dintr‑o țară care nu are economie de piață, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament în situația în care se stabilește că în cazul acestui producător sau al acestor producători prevalează condițiile economiei de piață. Trebuie amintit că articolul 2 alineatele (1)-(6) din Regulamentul nr. 1225/2009 conține normele aplicabile pentru stabilirea valorii normale în cazul importurilor care provin din țări care au economie de piață.
Pe de altă parte, din articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul nr. 1225/2009 reiese că, în general, în cadrul unei reexaminări, instituțiile Uniunii sunt obligate să aplice aceeași metodă, inclusiv pentru compararea prețului de export și a valorii normale, ca metoda utilizată în cadrul anchetei inițiale care a avut ca rezultat impunerea taxei. Aceeași dispoziție prevede o excepție care permite instituțiilor să aplice o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale în măsura în care circumstanțele s‑au schimbat. Din aceeași dispoziție rezultă că metoda aplicată trebuie să fie conformă cu dispozițiile articolului 2 din Regulamentul nr. 1225/2009.
În plus, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, în cazul în care aceasta este totuși conformă articolului 2 din Regulamentul nr. 1225/2009.
(a se vedea punctele 124, 125, 127 și 138)
5. Este logic ca, atunci când mai multor producători‑exportatori li se acordă statutul de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (SEP), valoarea normală să fie diferită pentru fiecare dintre ei, întrucât este calculată pe baza datelor lor respective. În schimb, nu există niciun motiv pentru ca valoarea normală să fie diferită în cazul mai multor producători‑exportatori cărora li se refuză SEP, întrucât, în această situație, calculele valorii normale se întemeiază pe datele unei țări analoge, așadar în mod independent de datele lor respective. În această din urmă ipoteză, un producător‑exportator poate în continuare să solicite un tratament individual, ceea ce înseamnă că o marjă de dumping individuală va fi calculată prin compararea valorii normale, care este aceeași pentru toți, cu propriile prețuri de export, în loc să se compare valoarea normală cu prețurile de export ale industriei.
(a se vedea punctul 141)
6. Atunci când acțiunea nu urmărește eliminarea taxei antidumping care rezultă din regulamentul atacat, ci înlocuirea sa cu o măsură mai strictă care presupune o taxă antidumping mai ridicată în temeiul unei metodologii de calcul al valorii normale eventual diferite și atunci când consecințele simplei anulări a regulamentului atacat ar putea avea ca efect să aducă atingere interesului general al politicii Uniunii în materia antidumpingului, trebuie, pentru a se asigura eficacitatea unor asemenea măsuri și contrar obiecțiilor Consiliului, să se mențină taxa antidumping care rezultă din regulamentul atacat până la adoptarea de către instituții a măsurilor pe care le presupune executarea hotărârii de anulare, conform articolului 264 al doilea paragraf TFUE.
(a se vedea punctul 147)