Cauza T‑233/09

Access Info Europe

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Document privind o procedură legislativă în curs — Respingerea în parte a cererii de acces — Acțiune în anulare — Termen de introducere a acțiunii — Admisibilitate — Divulgare de către un terț — Nedispariția interesului de a exercita acțiunea — Identificarea delegațiilor statelor membre autoare ale propunerilor — Excepție privind protecția procesului decizional”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Termene — Data de la care începe să curgă termenul

[art. 230 al cincilea paragraf CE și art. 254, alin. (3) CE]

2.      Acțiune în anulare — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a Consiliului prin care s‑a acordat doar un acces parțial la un document — Divulgare de către un terț a documentului respectiv în integralitatea sa — Menținerea interesului de a exercita acțiunea — Admisibilitate

(art. 266 primul paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

3.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția procesului decizional

(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 și 4)

1.      Reiese chiar din cuprinsul articolului 230 al cincilea paragraf CE că criteriul datei când s‑a luat cunoștință de actul atacat ca dată de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii prezintă caracter subsidiar în raport cu cel al publicării sau cu cel al notificării.

În consecință, data la care reclamantul a luat cunoștință de decizia atacată nu poate fi considerată dată de la care a început să curgă termenul de introducere a acțiunii în situația în care această decizie i‑a fost notificată în temeiul articolului 254 alineatul (3) CE.

Astfel, în prezența unei notificări adresate destinatarului, pentru calcularea termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf CE, aceasta este data care trebuie luată în considerare, iar nu data când reclamantul a luat cunoștință de decizie, care nu intervine decât cu titlu subsidiar, în lipsa notificării.

(a se vedea punctul 28)

2.      În raport cu obiectul acțiunii, interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității. Acest obiect al litigiului trebuie să existe în continuare, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. Dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea dispare în cursul procedurii, o hotărâre pe fond a Tribunalului nu îi poate aduce niciun beneficiu.

Divulgarea pe site‑ul internet al unui terț a versiunii integrale a unui document la care reclamantul a solicitat accesul nu permite să se considere că reclamantul nu are sau nu mai are interesul de a solicita anularea deciziei prin care i s‑a refuzat accesul integral la documentul respectiv.

Un reclamant continuă să aibă interesul de a solicita anularea unui act al unei instituții pentru a nu permite repetarea în viitor a pretinsei nelegalități de care acesta ar fi afectat. Un astfel de interes de a exercita acțiunea decurge din articolul 266 primul paragraf TFUE, în temeiul căruia instituția emitentă a actului anulat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curții. Totuși, acest interes de a exercita acțiunea nu poate exista decât dacă pretinsa nelegalitate este susceptibilă de a se repeta în viitor, independent de împrejurările care au prilejuit acțiunea formulată de reclamant. Aceasta este situația în cazul unei acțiuni în anulare introduse împotriva unei decizii a Consiliului prin care s‑a refuzat accesul integral la un document, întrucât, pe de o parte, nelegalitatea invocată de reclamant se întemeiază pe interpretarea uneia dintre excepțiile prevăzute în Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei în legătură cu care există un risc semnificativ de repetare de către Consiliu cu ocazia unei noi cereri, iar pe de altă parte, reclamantul, în calitate de asociație care are drept scop promovarea transparenței în cadrul Uniunii Europene, poate adresa în viitor cereri de acces similare privitoare la același tip de documente.

Pe de altă parte, întrucât autorul divulgării informațiilor în litigiu nu este Consiliul, care ar recunoaște astfel interesul publicului de a obține divulgarea unor astfel de informații, ci un terț care nu a respectat reglementarea aplicabilă accesului public la documentele Consiliului, comportamentul acestuia este lipsit de relevanță în raport cu aprecierea interesului reclamantului de a obține anularea unei asemenea decizii.

În consecință, chiar dacă a putut obține conținutul informațiilor la care Consiliul îi refuzase accesul, reclamantul are în continuare un interes de a obține anularea deciziei atacate.

(a se vedea punctele 33-37)

3.      Ținând seama de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în special de împrejurarea, evocată în considerentul (2) al acestuia, că dreptul de acces public la documentele instituțiilor este legat de caracterul democratic al acestora din urmă și de faptul că regulamentul menționat urmărește, astfel cum precizează considerentul (4) și articolul 1 din acesta, conferirea unui drept de acces public cât mai larg posibil, excepțiile de la dreptul menționat enumerate la articolul 4 din acest regulament sunt de strictă interpretare și aplicare.

Așadar, consacrarea celui mai larg acces public posibil implică dreptul publicului de a i se divulga în întregime conținutul documentelor solicitate, acest drept neputând fi limitat decât prin aplicarea strictă a excepțiilor prevăzute în Regulamentul nr. 1049/2001. În cazul în care doar o parte a documentului solicitat se încadrează într‑o excepție, celelalte părți ale documentului se divulgă. În aceste condiții, transparența permite asigurarea unei mai bune participări a cetățenilor la procesul de decizie, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate din partea administrației față de cetățeni într‑un sistem democratic.

Aceste considerații sunt, fără îndoială, de o deosebită pertinență atunci când Consiliul acționează în calitatea sa de legiuitor, astfel cum rezultă din considerentul (6) al Regulamentului nr. 1049/2001, potrivit căruia un acces mai larg la documente trebuie să fie autorizat tocmai într‑un astfel de caz. Transparența în această privință contribuie la consolidarea democrației prin faptul că permite cetățenilor să controleze totalitatea informațiilor care au constituit fundamentul unui act legislativ. Astfel, posibilitatea cetățenilor de a cunoaște fundamentele acțiunilor legislative este o condiție a exercitării efective de către aceștia din urmă a drepturilor lor democratice.

Simpla împrejurare că un document privește un interes protejat printr‑o excepție nu poate fi suficientă pentru a justifica aplicarea acesteia din urmă. În principiu, o astfel de aplicare nu poate fi justificată decât în ipoteza în care instituția a apreciat în prealabil dacă accesul la document putea aduce atingere în mod concret și real interesului protejat. În plus, pentru a putea fi invocat, riscul de a se aduce atingere unui interes protejat trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

(a se vedea punctele 55-57 și 59)