Acțiune introdusă la 25 mai 2009 - Abertis Infraestructuras/Comisia

(Cauza T-200/09)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Abertis Infraestructuras, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: M. Roca Junyent și P. Callol García, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Anularea actului atacat, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și adoptarea tuturor măsurilor de drept necesare.

Motivele și principalele argumente

Actul atacat în prezenta cauză este același ca și cel din cauza T-58/09 Schemaventotto/Comisia (JO C 82, p. 34); este vorba despre actul juridic prin care Comisia Europeană a închis procedura în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201) (denumit în continuare "RCC"), procedură care fusese inițiată în vederea controlului concentrării între reclamantă și Autostrade, S.p.A. (cauza COMP/M. 4388 - Albertis/Autostrade).

Motivele invocate de reclamantă sunt următoarele:

Prin închiderea unei proceduri în temeiul articolului 21 fără a constata încălcările săvârșite de Italia care aduc atingere drepturilor societății Abertis, Comisia și-a încălcat obligațiile legale; în subsidiar, Comisia nu a analizat în mod corect compatibilitatea concentrării cu dreptul comunitar, încălcând astfel obligația pe care o are în temeiul articolului 21 din RCC.

Comisia nu a respectat cerințele esențiale de procedură care sunt prevăzute la articolul 21 din RCC. Acest viciu de procedură determină nulitatea actelor Comisiei, întrucât împiedică deplina realizare a obiectivului articolului 21.

Comisia nu și-a îndeplinit obligația de motivare a actelor.

Comisia a săvârșit un abuz de putere întrucât a adoptat o decizie în temeiul unei norme, articolul 21 din RCC, care nu îi permitea să adopte decizia respectivă, întrucât aceasta intră în domeniul de aplicare al articolului 226 CE. Comisia a încălcat astfel garanțiile formulate la articolul 21 din RCC, a lipsit acest articol de efectul său util și nu a acordat protecție concentrării propuse pe care însăși Comisia o aprobase anterior.

Comisia a încălcat principiul general al securității juridice, al bunei administrări și al încrederii legitime întrucât nu a acționat împotriva statului membru, în împrejurări care nu sunt susceptibile de apreciere, înșelând astfel încrederea operatorilor;

în sfârșit și în subsidiar, reclamanta susține că noul cadru normativ adoptat de statul italian nu a fost analizat în mod corect de către Comisie. Astfel, acesta nu a creat un cadru normativ care să garanteze că întreprinderile vor face obiectul unui tratament echitabil și conform normelor comunitare cu ocazia viitoarelor fuziuni transfrontaliere în sectorul autostrăzilor în Italia.

____________