Language of document : ECLI:EU:T:2014:683

Cauza T‑457/09

Westfälisch‑Lippischer Sparkassen- und Giroverband

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Restructurarea băncii WestLB – Ajutoare destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Articolul 87 alineatul (3) litera (b) CE – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții – Acțiune în anulare – Afectare individuală – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Caracter colegial – Obligația de motivare – Linii directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate – Proporționalitate – Principiul nediscriminării – Articolul 295 CE – Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 17 iulie 2014

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie a Comisiei prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții – Acțiunea unui grup de case de economii care are personalitate juridică – Calitatea de furnizor al ajutorului – Lipsă – Inadmisibilitate

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie a Comisiei prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții – Acțiune a unui acționar al întreprinderii beneficiare a ajutorului – Interesul de a exercita acțiunea distinct de cel al întreprinderii beneficiare a ajutorului – Admisibilitate

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

3.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unui act abrogat – Efectele abrogării și, respectiv, ale anulării

(art. 231 CE și 233 CE)

4.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv nou – Noțiune

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 48 alin. (2)]

5.      Comisia – Principiul colegialității – Conținut – Adoptarea unei decizii în materia ajutoarelor de stat prin procedură scrisă – Încălcarea regulamentului de procedură al Comisiei – Lipsă

(Regulamentul de procedură al Comisiei, art. 1 și 12)

6.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Ajutoare destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Subordonarea autorizării ajutorului anumitor condiții – Admisibilitate

[art. 87 alin. (3) lit. (b) CE]

7.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Limite – Posibilitate de a adopta linii directoare – Consecințe – Autolimitarea puterii sale de apreciere

[art. 87 alin. (3) CE]

8.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Ajutoare destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Ajutoare în favoarea unei bănci în dificultate de importanță sistemică – Examinarea ajutorului în lumina liniilor directoare privind salvarea și restructurarea – Admisibilitate

[art. 87 alin. (3) lit. (b) CE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei]

9.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Gravitatea atingerii aduse concurenței și a afectării schimburilor comerciale dintre statele membre – Trimitere la motivarea furnizată într‑o decizie provizorie – Admisibilitate

[art. 87 alin. (1) CE și 253 CE]

10.    Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Decizie privind un ajutor pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Decizie prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții prevăzute de planul de restructurare – Obligația de a explica necesitatea fiecărei condiții – Lipsă

[art. 253 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 7 alin. (4); Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei]

11.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Ajutoare pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Decizie prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții prevăzute de planul de restructurare – Respectarea principiului proporționalității – Domeniu de aplicare

[art. 87 alin. (3) CE]

12.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Decizie privind un ajutor pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Decizie prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții prevăzute de planul de restructurare – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență

[art. 87 alin. (3) lit. (c) CE]

13.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Apreciere în raport cu articolul 87 CE – Posibilitatea Comisiei de a lua în considerare evoluția pieței comune în raport cu o decizie anterioară

[art. 87 alin. (3) lit. (b) CE]

14.    Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noțiune

(art. 230 CE)

15.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Decizie prin care un ajutor pentru restructurarea unei întreprinderi este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții – Obligația de a vinde întreprinderea beneficiară a ajutorului – Respectarea regimului proprietății în statele membre – Lipsa încălcării

[art. 87 alin. (3) CE și art. 295 CE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 83-109)

2.      Cu excepția situației în care poate invoca un interes de a exercita acțiunea distinct de cel al unei societăți vizate de un act al Uniunii Europene și în care aceasta deține o parte a capitalului, o persoană nu poate să își apere interesele față de acest act altfel decât prin exercitarea drepturilor sale de asociat al acestei societăți, care are ea însăși dreptul de a introduce o acțiune.

În ceea ce privește o decizie a Comisiei prin care ajutorul de stat acordat unei bănci este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții, interesul de a exercita acțiunea al acționarilor băncii beneficiare a ajutorului se confundă cu cel al băncii în măsura în care decizia menționată o constrânge pe aceasta din urmă să își reducă bilanțul, astfel încât acționarii nu sunt vizați în mod individual în această privință. În schimb, acționarii băncii sunt vizați individual de această decizie, întrucât autorizarea ajutorului este subordonată respectării obligației acționarilor menționați de a vinde banca unui terț independent.

(a se vedea punctele 112 și 120)

3.      Nu mai este necesară pronunțarea asupra unei cereri de anulare în cazul în care reclamantul a pierdut interesul de a obține anularea actului atacat din cauza unui eveniment survenit în cursul judecății, care are drept consecință faptul că anularea acestui act nu mai este susceptibilă, prin ea însăși, să producă efecte juridice.

Cu toate acestea, un reclamant poate justifica în continuare interesul de a obține anularea unui act abrogat, în măsura în care abrogarea nu determină aceleași efecte juridice ca o anulare eventuală dispusă de Tribunal. Astfel, abrogarea unui act al unei instituții nu constituie o recunoaștere a nelegalității sale și produce efecte ex nunc, pe când anularea acestuia produce efecte ex tunc.

În acest cadru, un reclamant poate continua să aibă interesul de a solicita anularea unui act care nu a fost pus în executare și care îl afectează în mod direct, abrogat după introducerea acțiunii în anulare, pentru a obține din partea instanței Uniunii constatarea unei nelegalități comise în privința sa, astfel încât o asemenea constatare să poată servi drept temei pentru o eventuală acțiune în despăgubire destinată să repare în mod adecvat prejudiciul cauzat prin actul atacat.

(a se vedea punctele 130, 131 și 137)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 160 și 161)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 164-173)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 181-186)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 190 și 191)

8.      Liniile directoare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, adoptate de Comisie, pot fi considerate, în principiu, adecvate pentru a evalua compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor considerate necesare pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru, în particular dacă beneficiarii sunt bănci cu o importanță sistemică a căror viabilitate economică era compromisă până la a le pune în pericol existența.

Astfel, pe de o parte, faptul că un asemenea ajutor este necesar pentru a remedia o perturbare gravă a unei economii nu înseamnă că el nu poate fi considerat un ajutor în favoarea unei întreprinderi în dificultate, în sensul punctului 9 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, potrivit căruia o astfel de întreprindere este cea care nu este capabilă, din resurse proprii sau cu fonduri pe care le poate obține de la proprietarii/acționarii sau creditorii săi, să oprească pierderile care, fără intervenția din exterior a autorităților publice, o vor condamna, aproape sigur, la ieșirea din afaceri în termen scurt sau mediu. În principiu, o bancă a cărei viabilitate economică este compromisă în așa fel încât îi este pusă în pericol existența poate fi considerată o întreprindere în dificultate.

Pe de altă parte, liniile directoare citate anterior impun, pentru a se putea considera că un ajutor pentru restructurare este compatibil cu piața comună, ca beneficiarul să fie supus unui plan de restructurare care să permită restabilirea viabilității sale pe termen lung într‑o perioadă rezonabilă, ca ajutorul să fie însoțit de măsuri destinate să prevină orice denaturare excesivă a concurenței și ca ajutorul să fie limitat la minimul strict al costurilor de restructurare. Or, Comisia poate solicita ca autorizarea ajutoarelor acordate băncilor de importanță sistemică, din cauza crizei financiare, să fie subordonată respectării acestor condiții, chiar în ipoteza în care ajutorul urmărește remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru.

(a se vedea punctele 195-197)

9.      Articolul 87 alineatul (1) CE interzice ajutoarele care afectează schimburile comerciale dintre statele membre și denaturează sau amenință să denatureze concurența. Cu toate acestea, în cadrul aprecierii asupra acestor două condiții, Comisia nu este obligată să demonstreze efectul real al ajutoarelor asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și o denaturare efectivă a concurenței, ci numai să analizeze dacă aceste ajutoare sunt susceptibile să afecteze aceste schimburi și să denatureze concurența.

În consecință, faptul că Comisia nu a făcut dovada, într‑o decizie prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții, a denaturărilor concurenței provocate de ajutor nu poate constitui nici o încălcare a articolului 87 alineatul (1) CE, nici o încălcare a obligației sale de motivare. Singurele aspecte relevante sunt, pe de o parte, dacă Comisia a arătat în această decizie motivele pentru care această garanție era susceptibilă să provoace o astfel de denaturare și, pe de altă parte, dacă este cazul, dacă reclamantul a reușit să demonstreze că aceste motive sunt eronate.

În ceea ce privește motivarea cu privire la calificarea unei măsuri de stat drept ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și, prin urmare, cu privire la problema dacă această măsură era susceptibilă să denatureze concurența, Comisia se poate limita să efectueze o trimitere, în decizia finală, la motivarea pe care a oferit‑o în această privință într‑o decizie provizorie, în măsura în care, pe de o parte, statul membru, care a admis în notificarea sa că măsura în cauză conținea un ajutor de stat, nu a contestat această calificare după adoptarea deciziei provizorii și, pe de altă parte, decizia provizorie viza aceeași măsură de stat, același beneficiar și același obiectiv, astfel încât cele două decizii au intervenit într‑un cadru de fapt și juridic conex și suficient de similar. În consecință, într‑un astfel de exemplu, Comisia nu este obligată în mod necesar să efectueze o nouă examinare a situației concurențiale existente la data la care adoptă decizia finală care continuă să califice drept ajutor de stat aceeași măsură.

Pe de altă parte, motivarea unei decizii de calificare a unui ajutor de stat drept ajutor pentru restructurare în favoarea unei întreprinderi cu importante activități transfrontaliere, care activează într‑un sector care a făcut obiectul unei liberalizări la nivelul Uniunii și care ar fi putut să dispară de pe piață dacă ajutorul nu ar fi fost acordat, poate fi deosebit de succintă.

(a se vedea punctele 228, 229, 235, 240, 241, 243, 254 și 259)

10.    În cadrul unei decizii de autorizare a unui ajutor pentru restructurare, îi revine în special Comisiei, în primul rând, sarcina de a stabili că măsura autorizată trebuie să fie efectiv calificată drept ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, în al doilea rând, să verifice că statul membru în cauză a stabilit că ajutorul putea beneficia de una dintre derogările vizate de articolul 87 alineatul (3) CE și, în al treilea rând, sarcina de a constata că, având în vedere ansamblul măsurilor prevăzute de planul de restructurare la care s‑a angajat acest stat membru, este posibil să se considere că beneficiarul ajutorului va fi viabil pe termen lung și că denaturările concurenței provocate de ajutor nu vor fi excesive.

În schimb, Comisia nu are obligația să explice necesitatea fiecărei măsuri prevăzute de planul de restructurare și nici să urmărească să impună numai măsurile cele mai puțin constrângătoare posibil dintre cele susceptibile să garanteze executarea obiectivelor citate anterior, cu excepția cazului în care fie statul membru în cauză s‑a angajat în prealabil cu privire la un plan de restructurare mai puțin constrângător, care corespunde într‑un mod la fel de adecvat acestor obiective, fie acest stat membru și‑a manifestat opoziția față de includerea anumitor măsuri în planul de restructurare și s‑a angajat cu privire la acesta deoarece Comisia i‑a comunicat în mod definitiv că ajutorul nu va fi autorizat în absența acestor măsuri, decizia de a condiționa acordarea ajutorului de respectarea măsurilor respective neputând fi atribuită statului membru în cauză în aceste ipoteze.

Aceste principii se aplică și atunci când Comisia decide, în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE, să impună într‑o decizie de autorizare a unui ajutor pentru restructurare o condiție care reflectă o măsură prevăzută de planul de restructurare cu privire la care statul membru în cauză s‑a angajat.

În consecință, atunci când adoptă o astfel de decizie, obligația de motivare a Comisiei, în ceea ce privește necesitatea de a subordona autorizarea ajutorului în cauză condițiilor prevăzute de planul de restructurare vizând garantarea viabilității pe termen lung a beneficiarului ajutorului, constă în indicarea motivelor pentru care aceasta apreciază că respectarea planului menționat este suficientă pentru a atinge acest obiectiv. În schimb, nu se impune examinarea izolată a motivării unei astfel de decizii privind fiecare dintre condițiile prevăzute de planul de restructurare și preluate în decizie.

(a se vedea punctele 296, 297, 303, 304, 317 și 318)

11.    În ceea ce privește adoptarea unei decizii prin care un ajutor pentru restructurare este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții prevăzute și de planul de restructurare, punerea în aplicare de către Comisie a principiului proporționalității se limitează să constate, pe de o parte, că planul de restructurare cu privire la care s‑a angajat statul membru în cauză permite să se considere că beneficiarul ajutorului va fi viabil pe termen lung și că denaturările excesive ale concurenței vor fi evitate și, pe de altă parte, că statul membru în cauză nu s‑a angajat cu privire la un plan care cuprinde măsuri mai puțin constrângătoare care permit să se garanteze în mod suficient această viabilitate economică și să se evite aceste denaturări.

(a se vedea punctul 350)

12.    Respectarea principiului egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv.

În această privință, faptul de a condiționa autorizarea unui ajutor pentru restructurare de respectarea măsurilor prevăzute de planul de restructurare cu privire la care s‑a angajat statul membru în cauză nu poate conduce la încălcarea principiului egalității de tratament

Astfel, în ipoteza în care autorizarea a două ajutoare pentru restructurare comparabile ar fi subordonată unor condiții diferite, acestea fiind prevăzute în planurile de restructurare cu privire la care statele membre în cauză s‑au angajat, situația diferită în care s‑ar afla beneficiarii ajutorului nu ar rezulta din alegerea Comisiei, ci din natura angajamentelor respective adoptate de aceste state membre, Comisia fiind obligată să examineze dacă acestea ar permite să asigure restabilirea viabilității beneficiarilor și prevenirea denaturărilor excesive ale concurenței.

(a se vedea punctele 364, 370 și 371)

13.    Legalitatea unei decizii a Comisiei de constatare a faptului că un ajutor nou nu îndeplinește condițiile de aplicare a acestei derogări trebuie apreciată numai în cadrul articolului 87 alineatul (3) litera (b) CE, iar nu din perspectiva practicii sale decizionale anterioare, dacă se presupune că aceasta este consacrată. Noțiunea de ajutor de stat, precum și condițiile necesare pentru a asigura restabilirea viabilității beneficiarului corespund unei situații obiective care trebuie apreciată la data la care Comisia adoptă decizia. Astfel, motivele pentru care Comisia a apreciat în mod diferit situația într‑o decizie anterioară nu trebuie să afecteze aprecierea legalității deciziei atacate.

Pe de altă parte, Comisia nu poate fi privată de posibilitatea de a stabili condiții de compatibilitate mai stricte decât în deciziile anterioare dacă evoluția pieței comune și obiectivul unei concurențe nedenaturate în cadrul acesteia impun acest lucru, nefiind justificat ca operatorii economici să aibă o încredere legitimă în menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor Uniunii.

(a se vedea punctele 368 și 369)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 372)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 387-399)