Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

12 mai 2016

Cauza F‑102/15

FS

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Funcție publică – Agenți temporari – Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale – Dreptul de acces al oricărei persoane la dosarul care o privește – Acces la documentele privind o tentativă de mediere – Tentativă de mediere lansată de președintele CESE în funcție la acea dată și desfășurarea acesteia sub auspiciile unui fost președinte al CESE – Dreptul de acces la raportul întocmit la finalul acestei medieri – Anchetă administrativă deschisă după mediere – Articolul 3 din anexa IX la statut”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care FS solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziilor președintelui Comitetului Economic și Social European (CESE), din 10 septembrie și 19 noiembrie 2014, prin care i se refuză accesul, în esență, la schimbul de înscrisuri dintre un membru al CESE și președintele în funcție la acea dată, precum și la documentația referitoare la o pretinsă anchetă care ar fi fost efectuată de acest membru înaintea deschiderii, la 6 octombrie 2014, a unei anchete administrative, în sensul articolului 86 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), care o privește. Pe de altă parte, reclamanta solicită obligarea CESE la repararea prejudiciului moral pe care consideră că l‑a suferit

Decizia:      Anulează decizia din 19 noiembrie 2014 a președintelui Comitetului Economic și Social European (CESE) în măsura în care aceasta privește refuzul comunicării către FS a unui raport care o privește, întocmit de un fost președinte al CESE la cererea președintelui CESE în funcție la acea dată. Concluziile în anulare sunt în rest rămase fără obiect. Obligă Comitetul Economic și Social European la plata către FS a unei sume de 1 000 de euro pentru prejudiciul moral pe care aceasta l‑a suferit. Comitetul Economic și Social European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de FS.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Respectarea dreptului la apărare – Obligație de a comunica persoanei în cauză un raport întocmit la finalul unei medieri și înaintea deschiderii unei anchete administrative

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (b)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Acordarea unei reparații pecuniare

[art. 340 alin. (2) TFUE]

1.      Articolul 41 alineatul (2) litera (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice persoană are dreptul de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial.

Pe de altă parte, caracterul contradictoriu al unei proceduri disciplinare și dreptul la apărare într‑o astfel de procedură impun ca persoana vizată și, după caz, avocatul acesteia să poată lua cunoștință de toate elementele de fapt pe care administrația se poate întemeia în decizia de închidere a acestei proceduri, iar aceasta în timp util pentru a‑și prezenta observațiile. Astfel, respectarea dreptului la apărare impune să i se dea părții interesate posibilitatea de a‑și face în mod util cunoscut punctul de vedere cu privire la pertinența situației de fapt, dar și ca aceasta să poată lua poziție, cel puțin cu privire la documentele reținute de instituție, documente care dezvăluie fapte importante pentru exercitarea dreptului său la apărare.

În această privință, atunci când a încredințat unui membru al instituției o misiune de mediere, președintele în exercițiu al instituției a acționat în calitatea sa de autoritate abilitată să încheie contractele de muncă. În continuare, atunci când rezultă din conținutul raportului întocmit de membrul respectiv că acesta a procedat la audierea mai multor funcționari și agenți ai instituției, precum și a unor membri ai acesteia, că acesta a prezentat în raportul său constatările de fapt rezultate din investigațiile sale, aceste elemente arată că activitatea respectivă nu continua să se limiteze la mediere, ci se aseamănă, dimpotrivă, cu o anchetă administrativă. De asemenea, raportul menționat prezintă caracteristicile unui raport în temeiul căruia autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a decis tocmai să deschidă ulterior ancheta administrativă propriu‑zisă.

În aceste condiții, trebuie să se considere că raportul respectiv ar fi trebuit, potrivit articolului 41 alineatul (2) litera (b) din Carta drepturilor fundamentale, să fie de asemenea predat reclamantului întrucât intra sub incidența noțiunii „dosarul propriu” în sensul acestei dispoziții.

(a se vedea punctele 47, 48 și 50-52)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 17 martie 2015, AX/BCE, F‑73/13, EU:F:2015:9, punctul 115 și jurisprudența citată

2.      Dacă anularea unui act afectat de nelegalitate poate constitui în sine o reparare adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑a putut cauza, nu aceasta este situația atunci când reclamantul demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care justifică anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare.

Este de necontestat că sentimentul de nedreptate și preocupările pe care le ocazionează faptul că o persoană trebuie să urmeze o procedură precontencioasă, apoi contencioasă, pentru a i se recunoaște drepturile pot constitui, în anumite circumstanțe, un prejudiciu care se poate deduce din simplul fapt că administrația a săvârșit o nelegalitate.

(a se vedea punctele 58 și 59)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, EU:C:1990:49, punctele 27 și 28

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/Comsia, T‑10/02, EU:T:2006:148, punctul 131

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 19 mai 2015, Brune/Comisia, F‑59/14, EU:F:2015:50, punctul 80, și Hotărârea din 16 iulie 2015, Murariu/EIOPA, F‑116/14, EU:F:2015:89, punctul 152